de Georgiana Mihalcea

Sfântul Mucenic Lucian din Antiohia este una dintre marile figuri ale creștinismului timpuriu, fiind recunoscut pentru viața sa ascetică, erudiția teologică și martiriul său. Prin curajul său neclintit în fața persecuțiilor și prin contribuțiile sale la revizuirea și apărarea Scripturilor, a avut un impact profund asupra dezvoltării teologiei creștine. El a trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, o perioadă de mari persecuții împotriva creștinilor, rămânând un exemplu de devotament, curaj și iubire față de Hristos, inspirând credincioșii din toate timpurile să rămână tari în credință, indiferent de dificultăți și încercări.

La 12 ani a rămas orfan și a împărțit averea săracilor

Sfântul Lucian s-a născut în cetatea Samosata, o localitate situată pe malul Eufratului, în Siria. Provenind dintr-o familie creștină nobilă, Lucian a fost educat în spiritul credinței creștine de la o vârstă fragedă. La vârsta de 12 ani a rămas orfan și averea care i-a rămas de la părinți a împărțit-o la săraci, iar el, alegându-și viața cea strâmtă și aspră, se deprindea la învățătura dumnezeieștilor cărți. Din tinerețea lui nu bea vin, ci numai apă, primea hrană o dată pe zi, iar uneori toată săptămâna nu gusta nimic, hrana lui fiind doar pâine și apă. După moartea părinților săi, el a fost trimis la școală în orașul Edessa, unde s-a distins prin inteligența și setea sa de cunoaștere. Lucian a studiat cu râvnă Scripturile și învățăturile Bisericii, devenind un mare erudit în teologia creștină. Pe lângă pregătirea sa spirituală, el a învățat și filosofie și științele vremii, combinând învățăturile creștine cu cunoașterea clasică. Această pregătire l-a ajutat mai târziu să devină un important apologet al credinței creștine, contribuind la apărarea și răspândirea adevărurilor de credință. Lucian s-a mutat apoi în Antiohia, unul dintre cele mai mari centre creștine din acea vreme, unde a devenit preot. Aici, el s-a remarcat prin viața sa ascetică și prin abnegația cu care își dedica timpul studiului Scripturilor. El a fondat o școală de teologie în Antiohia, care a devenit renumită în întreaga lume creștină pentru rigoarea ei academică și pentru profundele sale contribuții la înțelegerea și interpretarea corectă a Bibliei.

A rescris multe texte biblice

Una dintre cele mai mari contribuții ale Sfântului Lucian a fost revizuirea și corectarea textelor biblice, într-un efort de a oferi o versiune cât mai fidelă originalului. La acea vreme, existau multe copii ale Scripturilor care conțineau greșeli de transcriere, omisiuni sau adăugiri. Lucian a lucrat intens pentru a elimina aceste erori, realizând o ediție critică a Bibliei care a devenit un standard pentru Biserica din Răsărit. Această revizuire a fost deosebit de importantă în contextul creștinismului primelor secole, când Biserica trebuia să se apere de ereziile care începeau să prolifereze. Lucian a fost un apărător ferm al ortodoxiei și un luptător împotriva ereziilor, în special împotriva adopțianismului, o erezie care susținea că Iisus Hristos a fost adoptat de Dumnezeu la botez, și nu a fost Fiul lui Dumnezeu din veci. Deși unele surse sugerează că Sfântul Lucian ar fi fost asociat cu arianismul în primii ani ai activității sale, majoritatea istoricilor și teologilor recunosc că el a rămas fidel credinței ortodoxe și a combătut învățăturile greșite.

A fost întemnițat într-o celulă întunecoasă și lipsit de hrană

Perioada în care a trăit Sfântul Lucian a coincis cu una dintre cele mai dure persecuții împotriva creștinilor, inițiată de împăratul Dioclețian și continuată de succesorul său, Maximian Galeriu. În această atmosferă de teroare, Lucian a fost arestat pentru credința sa și pentru influența pe care o avea asupra comunității creștine din Antiohia. A fost dus în fața autorităților imperiale și somat să jertfească idolilor păgâni, însă el a refuzat cu fermitate, declarându-și credința în Hristos. Potrivit relatărilor din Viețile Sfinților, Lucian a fost supus unor torturi inimaginabile, dar a rămas neclintit în credința sa. A fost întemnițat într-o celulă întunecoasă și lipsit de hrană, dar chiar și în aceste condiții, el a continuat să-i îndemne pe ceilalți prizonieri să rămână tari în credință. Se spune că, deși era legat și slăbit de foame, el a slujit Sfânta Liturghie în temniţă, folosind pâine uscată și apă. Prin acest gest, Lucian și-a arătat nu doar devotamentul față de Hristos, dar și dragostea față de cei din jur, oferindu-le speranță și încurajare în fața persecuțiilor. Sfântul Lucian a zis ucenicilor lui și tuturor credincioșilor care erau cu el în închisoare: „Stați împrejurul meu și să vă faceți biserică, căci cred lui Dumnezeu că mai bine primită îi va fi Lui biserica cea vie, decât cea de lemne sau de pietre”. Apoi, înconjurându-l pe el toți, le-a zis: „Să săvârșim Sfânta Liturghie și să ne împărtășim cu dumnezeieștile Taine”. Iar ucenicii i-au zis: „Unde să punem mâinile, părinte, pentru săvârșirea Sfintelor Taine, pentru că aici nu este masă?”. Iar el, zăcând cu fața în sus, fiind legat pe cioburi, a zis: „Pe pieptul meu să o puneți și va fi pristol viu al Dumnezeului celui viu”. Și așa s-a săvârșit dumnezeiasca Liturghie în temniță, pe pieptul sfântului, după rânduiala precum se cade, cu toate rugăciunile cele cuviincioase ei și toți s-au împărtășit cu Sfintele și dumnezeieștile Taine. Dimineață a trimis împăratul slujitori ca să vadă dacă Lucian mai este încă viu. Și când au intrat slujitorii pe ușile temniței, Sfântul Lucian, văzându-i, a strigăt de trei ori: „Sunt creștin!”. Și cu aceste cuvinte și-a dat duhul în mâinile lui Iisus Hristos, Dumnezeul său. Astfel, după o perioadă de torturi și umilințe, Sfântul Lucian și-a încheiat viața pământească prin martiriu în anul 312, în orașul Nicomidia, refuzând până în ultimul moment să se lepede de Hristos. Trupul său a fost aruncat în mare, însă creștinii au reușit să-l recupereze și să-l îngroape cu cinste.

După mulți ani, Sfânta Împărăteasă Elena, mama lui Constantin cel Mare, a ridicat o biserică în numele sfântului mucenic, deasupra mormântului său, la care credincioşii ortodocşi aduc slavă şi în zilele noastre

Moştenirea sa spirituală dăinuie până în zilele noastre

Sfântul Lucian din Antiohia a lăsat o moștenire de neprețuit Bisericii creștine, nu doar prin lucrările sale teologice și liturgice, dar mai ales prin exemplul său de viață. Curajul său în fața persecuțiilor și dorința sa de a păstra adevărul Evangheliei intact au făcut din el un model de urmat pentru generațiile viitoare. De asemenea, școala teologică fondată de el în Antiohia a avut o influență majoră asupra dezvoltării gândirii creștine în perioada patristică. Numeroși teologi și părinți ai Bisericii au fost formați în spiritul rigoarei intelectuale și al credinței ortodoxe datorită lucrării Sfântului Lucian. Sfântul Lucian este venerat ca ocrotitor al celor care studiază Scripturile și caută să înțeleagă adâncurile credinței creștine. În icoanele sale, el este adesea reprezentat ținând în mână o carte, simbolizând atât dragostea sa pentru Sfânta Scriptură, cât și contribuțiile sale literare și teologice. Astăzi, Sfântul Mucenic Lucian din Antiohia rămâne un exemplu de neclintită credință și dăruire față de Hristos. Prăznuirea sa la 15 octombrie ne amintește de sacrificiile celor care au apărat credința în vremuri de prigoană și de datoria noastră de a păstra și de a transmite mai departe învățăturile Sfinților Părinți.