de Roxana Istudor şi Flori Pintea

Miracolele care implică mâncare au fost întotdeauna foarte populare și implică sfinți și binecuvântări. Dincolo de binecunoscutele minuni ale lui Iisus Hristos există multe alte legende emoționante despre legătura dintre martirii creștinismului și hrană.

Sfântul Neot și realimentarea miraculoasă cu pește

Neot a fost un călugăr englez care s-a retras de la mănăstirea sa pentru a trăi ca un simplu pustnic, în izolare. Natura sa sfântă i-a răspândit faima, așa că Neot a fost vizitat de oameni care îi cereau sfatul și își umpleau sufletul de sfaturi înțelepte, printre aceștia fiind și regele Alfred cel Mare. Unul dintre cele mai cunoscute miracole atribuite lui Neot a fost cel al peștelui. Se spune că într-o zi, călugărul a fost vizitat de un înger care i-a pus trei pești în fântână și i-a spus că are voie să scoată un pește pe zi și să-l mănânce. Neot a făcut asta și a constatat că și a doua zi mai erau tot trei pești. Această aprovizionare miraculoasă a continuat mulți ani, până la un incident relevant: Neot s-a îmbolnăvit, iar ajutorul său, neștiind „aranjamentul”, a luat doi pești din fântână, pentru a-i oferi lui Neot o masă mai consistentă, dar cel care avea să devină sfânt i-a spus să ducă imediat peștii înapoi. Când aceștia, deși erau gătiți, au atins apa, au revenit la viață, iar, de atunci, Neot este considerat sfântul patron al peștelui de masă.

Sfântul Blasiu de Sebastia și „Binecuvântarea gâtului”

Blasiu de Sebastia a fost un medic creștin care a trăit în Turcia, în timpul unei perioade de persecuție romană. Blasiu a fost arestat și dus la închisoare din cauza credinței sale. Potrivit legendei, în timp ce era condus în lanțuri, o mamă l-a oprit pentru a-i cere ajutorul, deoarece fiul său se sufoca din cauza unui os de pește. Blasiu a binecuvântat gâtul copilului, iar osul a fost imediat îndepărtat - tânărul a fost salvat, în văzul tuturor. Blasiu a suferit cumplit în închisoare și în cele din urmă a fost martirizat. Fiind considerat patronul gâtului, Blasiu este sărbătorit în fiecare an, la 3 februarie, cu o slujbă cunoscută sub numele de „Binecuvântarea gâtului”, care include o rugăciune specială și o pereche de lumânări încrucișate ținute la gâtul oricărei persoane care suferă de o boală a acestei părți a corpului.

Sfântul Hyacinth, patronul piroștilor

Hyacinth a fost un preot polonez trimis de la Roma pentru a îndeplini lucrarea misionară a creștinismului în Polonia și în nordul Europei. Acest lucru s-a dovedit a coincide cu invaziile mongole, iar unul dintre miracolele sale a implicat transportul unei statui a Fecioarei Maria dintr-o biserică din Kiev, înainte de a putea fi distrusă. Într-o zi, când Hyacinth a vizitat un sat, a descoperit că o furtună devastase recent zona și distrusese toate recoltele. Oamenii mureau literalmente de foame, așa că Hyacinth s-a rugat lui Dumnezeu atât de fierbinte, încât recoltele s-au ridicat din pământ și s-au copt. În schimbul acestui dar divin, sătenii au făcut din grânele miraculoase celebrele piroști poloneze și de atunci le dăruiesc anual, în cadrul unei celebrări, celui care le-a salvat cândva strămoșii. 

Sfântul David și prazul din bătălie

În fiecare an, de Ziua Sfântului David, 1 martie, care este sărbătoare națională în Țara Galilor, galezii poartă cu mândrie praz - o „piesă vestimentară” neobișnuită. Modul în care această tradiție a luat naștere implică un act de… război. Potrivit unei relatări legendare, în timp ce soldații galezi se pregăteau pentru o luptă, și-au dat seama că, în confuzia bătăliei, ar fi greu de spus cine era inamicul. Sfântul David le-a spus galezilor să pună praz în căști. Galezii au triumfat și i-au mulțumit Sfântului David pentru ajutorul său, iar prazul a devenit ulterior simbolul sfântului.

Sfânta Zita și pâinea transformată în flori

Zita era o fată născută în Italia. La o vârstă fragedă, a fost trimisă să lucreze ca menajeră pentru o familie locală bogată și a rămas acolo timp de 50 de ani, dar la început, ca ucenică, a primit multe bătăi și pedepse. Chiar dacă erau cumplit de nedrepte, Zita le îndura cu calm și cu iertare. Pe de altă parte, fata era foarte iubită de săracii din apropiere, pentru că le dădea de pomană aproape toate câștigurile sale și îi ajuta pe nevoiași să obțină mâncare și astfel să supraviețuiască. Unul dintre obiceiurile care i-au dus faima era acela de a lua pâine din casa în care era slujnică și de a o duce celor înfometați - pentru asta a îndurat multe bătăi. Într-o zi, stăpâna casei a vrut s-o prindă cu pâinea ascunsă și i-a cerut să arate ce are sub șorț. Zita a dat drumul pânzei și de dedesubt, în loc de pâine, s-a revărsat un val de flori, iar cea care avea să devină Sfânta Zita a scăpat de o pedeapsă dură și a continuat, exonerată ca prin minune, să ducă pâine nevoiașilor. Altă legendă spune că, în timp ce Zita era ocupată cu actele sale de caritate, îngerii intrau în bucătăria unde slujea și îi făceau treburile, astfel încât să nu i se cunoască lipsa. După moartea sa, Zita a devenit patroana slujitorilor.

Sfântul Nicolae de Tolentino a înviat puii din plăcintă

Nicolae de Tolentino a fost un preot în Italia renumit pentru viziunile și miracolele sale. Ca parte a unui stil de viață ascetic, acesta a refuzat să mănânce orice fel de carne și a trăit numai cu legume. Vegetarianismul său a fost considerat extrem de alți preoți, mai ales când Nicolae s-a îmbolnăvit grav. În acele timpuri, cine cădea la pat era hrănit cu carne, pentru a se întări. În timp ce Nicolae bolea, ajutoarele sale i-au adus o plăcintă care conținea doi pui, chiar dacă știau că sfântul nu se atingea de carne. Nicolae nu a putut fi păcălit. Ca să le dea o lecție celor care încercaseră să-l „ducă de nas” împotriva voinței sale și a obiceiului de o viață, a binecuvântat imediat plăcinta, iar puii cu care era umplută au prins viață și au zburat pe fereastră, spre stupoarea celor din jur. Această legendă a devenit o poveste care s-a transmis din generație în generație și există numeroase imagini ale sfântului cu o pasăre pe farfurie, una dintre acestea fiind un tablou pictat de celebrul Rafael.

Ciaran din Clonmacnoise a fost unul dintre primii apostoli ai creștinismului din Irlanda și a salvat oamenii de la foamete rugându-se ca mica porție de ovăz pe care o mai avea să le ajungă tuturor. Toate hambarele oamenilor s-au umplut ca prin minune cu un grâu din care s-a făcut ceva numit „cea mai bună pâine care s-a gustat vreodată“

Sfânta Juthwara şi brânza care a declanşat un miracol

Juthwara a fost o fată evlavioasă, care a trăit în Anglia. Ca într-o poveste, mama sa vitregă nu putea s-o suporte, dar și-a ascuns ura câtă vreme tatăl tinerei a fost în viață. Ulterior, când părintele său a trecut la cele veșnice, fata a dezvoltat o aprigă durere în piept. Ca să scape de ea, mama vitregă i-a oferit un „medicament” ciudat: să-și pună brânză în zona dureroasă. În timp ce tânăra se „trata” în acest fel, femeia s-a dus la fratele Juthwarei și i-a spus că fata a rămas însărcinată, iar acesta, revoltat de așa necinste în familie, a confruntat-o. Inspectându-i pieptul și descoperindu-l mirosind a lapte, i-a tăiat capul surorii sale. Acela a fost momentul în care corpul tinerei s-a ridicat, și-a luat propriul cap în brațe și a intrat în prima biserică din cale, iar ulterior, pentru credința sa, a devenit Sfânta Juthwara. Șocat și luminat de cele întâmplate, fratele tinerei s-a căit amarnic și a decis să se călugărească.