de Georgiana Mihalcea

Am discutat cu părintele Eusebiu Velica, preot paroh al Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Parohia Falaștoaca, comuna Comana, Episcopia Giurgiului, despre semnificația onomasticii în viața creștinilor ortodocși. Am aflat de ce este important să purtăm un nume de sfânt, ce rol spiritual are această legătură și cum ar trebui să ne raportăm la ziua în care sărbătorim ocrotitorul nostru ceresc. De asemenea, părintele ne-a oferit câteva sfaturi despre modul în care putem marca această zi într-un mod autentic și cum ne putem întări credința prin cinstirea sfântului al cărui nume îl purtăm.

„Oamenii ar trebui să-și rememoreze bucuria duhovnicească a Botezului printr-o trăire aparte”

- Ce reprezintă ziua de nume a unei persoane?

- Precum în cazul aniversării, această binecuvântată zi trebuie să constituie o imensă bucurie duhovnicească, pentru darul viețuirii pe pământ, o zi plină de recunoștință față de minunata îngăduință a Domnului de a vedea lumina întrupării în viața materială și mai ales, de a dobândi și un sfânt ocrotitor prin numele ce îl purtăm.

- Cum ar trebui să o sărbătorească creștinii ortodocși?

- Creștinii ortodocși trebuie să o sărbătorească cum ar trebui să fie firesc pentru întreaga omenire! Este imperios necesar ca în această zi nu doar să se desfăteze cu cele lumești, ci să își aducă aminte și de sfântul al cărui nume îl poartă (acolo unde se întâmplă aceasta), să-și rememoreze bucuria duhovnicească a Botezului printr-o trăire aparte și profundă și, bineînțeles, să își îmbrățișeze nașii care i-au purtat în brațe și i-au încreștinat. De asemenea, cu prilejul acestor zile de sărbătoare, creștinul trebuie să își conștientizeze și mai responsabil scopul vieții sale pe pământ, precum și esența existenței sufletului său aflat sub oblăduirea sfântului ocrotitor.

„În ziua de nume, rolul nașilor este cel mai important”

- Ce rol au nașii de botez în această zi?

- Rolul cel mai important! Ei devin mijlocitori ai sufletului încreștinat, cu rol eminamente mântuitor. Așa cum am afirmat și în primul meu articol tot în această binecuvântată revistă săptămânală, la Botez, naşul ţine în mână lumânarea ce este aprinsă imediat după întreita afundare în apă, în acelaşi timp când naşa primeşte de la preot pruncul nou creştinat într-o pânză albă, iar strana cântă troparul „Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult-Milostive Hristoase, Dumnezeul nostru”. Așadar, nașii au rolul de luminare a sufletului celui botezat care vine de la întuneric la lumină prin Botez și se face fiu al luminii lui Hristos.

- Facem sau nu petrecere cu tort?

- De ce nu? Fiecare zi a vieții noastre pământești trebuie să constituie un prilej de sărbătoare, nu doar onomastica și aniversarea. Dacă lumânarea din vârful tortului reprezintă pentru noi și o jertfă de rugăciune și de mulțumire pentru sufletul nostru îngăduit lui Dumnezeu, este o bucurie deplină, alături de cei dragi nouă.

„Sunt două Duminici ale tuturor sfinților”

- Ce n-ar trebui să se întâmple la un astfel de eveniment?

- Ce se întâmplă în casa multora dintre românii noștri... Excesul de mâncare, de băutură și de convalescență păcătoasă, care nu fac altceva decât să ne degradeze ca popor și ca oameni. Diavolul lucrează aprig mai ales în zilele de praznic împărătesc, de sărbătoare cu cruce roșie sau în zilele fericite ale noastre. De aceea mulți oameni, după o îndestulare exesivă, sărbătoresc împlinirile sau trecerea anilor în ceartă, dezbinare, agonie sau deznădejde, tocmai pentru că pierd esența îngăduinței bucuriei pământești.

- Când este „ziua tuturor sfinților”?

- Avem două mari Duminici cu dată schimbătoare, închinate sfinților la modul general și deplin: prima este Duminica „Tuturor Sfinților”, ce constituie prima duminică după marele praznic al Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), și cea de-a doua este Duminica „Sfinților Români”, ce se sărbătorește în a doua duminică după praznicul mai sus-menționat, zi sfântă care cu îngăduința P.S. Dr. Ambrozie, Episcopul Giurgiului, chiriarhul nostru, din anul 2020, reprezintă și al doilea hram al bisericii parohiei noastre.

„Din păcate, în prezent sunt în trend numele occidentale sau orientale”

- Este păcat dacă un copil nu este botezat cu numele unui sfânt?

- Am putea afirma că numele nostru este un blazon al sufletului! Este o fereastră către asemănarea cu sfântul ocrotitor! Constituie dacă doriți, o icoană a viețuirii pământești a sfântului ce își găsește sălașul în noi. Ar putea fi chiar o siglă a cursului vieții și, implicit, o cale mântuitoare... Deci e foarte importantă asemănarea cu un sfânt, având ca început măcar numele. Din păcate, în prezent sunt în trend numele occidentale sau orientale, pierzându-se astfel dorința de a avea o identitate națională și creștină.

- Câte prenume ar trebui să aibă un copil și de ce?

- În calitate de preot duhovnic, insist mereu asupra numirii copiilor măcar cu un prenume de sfânt. Pe cei care au pierdut acest început creștin, fie din neglijența nașilor sau părinților, fie din binecuvântate pricini, îi sfătuiesc adesea să își identifice sfinții ocrotitori ai Sfintelor Taine: a Botezului și a Cununiei! Nu există zi calendaristică fără a se prăznui minim un sfânt, iar dacă ne dorim, prin rugăciune, credință și consultare a vieților sfinților, cu siguranță vom regăsi sfântul sufletului nostru. În această privință, pot evoca chiar o minune ce am trăit-o în propria familie: când am aflat că preoteasa mea, Elina, poartă în pântece cel de-al doilea copil al nostru, ce se dovedea a fi băiat, i-am rânduit numele Sf. Mare Mc. Artemie, ce ni s-a părut cu totul aparte și potrivit pentru un tânăr ucenic, ostaș al lui Hristos, născându-se dintr-un preot și dintr-o preoteasă, vocea Armatei Române. La ultima ecografie, fără să divulgăm dorința noastră pentru numirea pruncului, domnul doctor ne-a transmis că se va naște chiar pe 20 octombrie, de ziua sfântului ocrotitor... Am amuțit precum dreptul Zaharia, și nu întâmplător, întrucât i-am adăugat și numele de Ioan.

„De Crăciun pot sărbători onomastica cei cu adevărat «creştini», vrednici nu doar cu numele“

- Cei numiți „Cristian” sau „Cristina” când au onomastica? Întreb pentru că mulți spun că de Crăciun ar fi.

- Conform „Catalogului Sfinților și Drepților din Biserica Ortodoxă”, din punct de vedere etimologic, numele de Cristian se traduce din limba greacă cu: a unge, uns, miruit; credincios apărător al lui Hristos, iar din limba latină cu creștin, având următoarele derivate: Cristina, Cris, Cristi, Cristea, Cristache, Cristel, Cristinel, Hristea, Ristea; Cristant (limba greacă) = floare aurie. În calendarul ortodox întâlnim și sfinte precum: Cristina din Persia, Sfântă întâi Muceniță (secolul al IV-lea) - 13 martie, Sf. Mc. Cristina prunca (secolul al II-lea) - 24 mai, Sf. Mc. Hristina, fecioara din Lampasc (secolul al III-lea) - 18 mai, Sf. Mc. Hristina din Fenicia - 24 iulie. Deci, ca o concluzie, putem afirma că de Crăciun pot sărbători onomastica cei cu adevărat „creștini”, vrednici nu doar cu numele de acest mare praznic al Întrupării lui Hristos, ce alături de Înviere, constituie esența creștinismului.