de Raluca Grințescu

Tulburările de personalitate nu se încadrează în tiparul clasic de boală. Nu au un debut limitat în timp sau o perioadă de stare, apoi o vindecare în urma unui tratament medicamentos. Nefiind boli, au fost denumite dezvoltări dizarmonice ale structurii psihice ale persoanei în cauză. Există remedii naturiste pe care homeopații le-au pus la dispoziția persoanelor cu tulburări de personalitate. Să vedem care sunt acestea!

Personalitatea dependent-anxioasă

La acest tip de persoană, frica secundară (frica de noutate) determină comportamentele „automate” de apropiere de persoana protectoare. Dacă însă persoana protectoare nu este disponibilă, pacientul anxios va trebui să facă faţă fricii de noutate şi va „paraliza de frică”. Neavând posibilitatea să apeleze automat la comportamentul de siguranţă (apropierea de protector), va trebui să se descurce singur. Aşa că, după ce hormonii de „imobilizare şi cedare a controlului” se epuizează (acetilcolina stimulează întâi receptorii muscarinici, apoi, prin acumulare, pe cei nicotinici care scot organismul din încremenire), persoana anxioasă va trebui să adopte unul dintre comportamentele active de frică: fuga sau lupta. Conjuncturile care declanşează atacurile de panică au legătură cu singurătatea, cu absenţa persoanei protectoare sau cu situaţiile în care persoana anxioasă este cea care trebuie să deţină controlul propriei vieţi (la volan, în aglomeraţie, la serviciu etc.).

Phosphorus

Remediul caracterizat prin extremă empatie, este încrezător şi apropiat de marea parte a persoanelor din jur. Este foarte impresionabil la evenimente triste, chiar la imagini sau poveşti triste. Se teme de orice formă de noutate, de orice veste tristă, nu doar pentru el, ci pentru oricine altcineva din jur.

Calcarea carbonica

Porneşte însă de la un model de ataşament dependent, exclusivist, se simte în siguranţă doar cu anumite persoane protectoare. Şi teama de exterior este ceva mai delimitată: se poate teme de străini, de întuneric, de animale, de microbi, dar şi de nebunie. Este remediul caracteristic copiilor care sunt temători, dar şi persoanelor adulte care „au mai mult de trei frici”. Fragilitatea interioară se reflectă în probleme de fragilitate osoasă. Sunt persoane destul de statice, cu puţină mobilitate, semn al instinctului de explorare limitat.

Personalităţile histrionice

Diferenţa faţă de personalitatea dependent-anxioasă este situaţia declanşatoare a fricii secundare: persoana histrionică se teme că va fi obligată să îşi asigure propriile necesităţi, să facă eforturi pentru supravieţuire. Nu teama de necunoscut în sensul de pericole la adresa integrităţii corporale este ceea ce o înspăimântă, ci ideea că va trebui să amâne recompensa, să îşi asigure traiul, şi astfel să renunţe la activităţile plăcute, la distracţie. Este ca şi cum persoana histrionică îşi imaginează că, dacă nu se distrează, dacă se plictiseşte sau simte un disconfort, va muri.

Pulsatilla

Sensibilă, senzuală, seducătoare. Fragilitatea interioară este supracompensată prin mecanisme seductive care au rolul de a atrage o persoană protectoare (este un remediu majoritar feminin).

Belladonna

Remediul crizelor de isterie, se caracterizează prin emoţii extreme, explozii violente emoţionale, impulsivitate. Sublimează intoleranţă la frustrare în simptome isterice, chiar halucinaţii, râs isteric, activitate motorie intensă. Stimulul declanşator este eşecul, ambiţiile neîmplinite sau spulberate. Acest remediu este caracteristic persoanelor care nu îşi permit să îşi exprime furia faţă de o anumită persoană decât în anumite conjuncturi: când nu pot fi făcute răspunzătoare pentru asta, adică atunci când beau alcool, când sunt bolnavi sau în somn. De altfel, este un remediu pentru sindromul de somn hiperkinetic, sindrom care se caracterizează prin faptul că persoana îl loveşte pe cel lângă care doarme şi faţă de care în mod normal nu îşi manifestă furia.

Calcarea fluorica

Remediul clasic al tinerelor histrionice care stau cu orele în faţă oglinzii şi care încearcă să îşi compenseze insecuritatea materială prin cucerirea unui bărbat puternic. Chiar sunt, din punct de vedere fizic, longiline, astenice, cu articulaţii hiperlaxe (modelul manechinului feminin actual).

Ambra grisea

Prototipul adolescentei ruşinoase, care se jenează de modificările corpului său şi de ceea ce are legătură cu sexualitatea. Timiditatea exagerată se exprimă însă în boli pe care le face atunci când este obligată să facă ceea ce nu vrea să facă.

Personalitatea schizoidă

Are ca şi frică secundară teama de propria putere, aşa că atunci când este în pericolul de „a se supăra pe cineva” va fugi în lumea alternativă, unde îşi va exprima furia faţă de „exponenţi” ai persoanelor din lumea reală: ecuaţii diabolice, stele încăpăţânate, demoni agresivi etc. Se teme de orice fel de emoţii negative faţă de persoanele din jur, căci furia personală este percepută ca fiind „omnipotentă”.

Antimonium crudum

Persoană solitară, retrasă în sine, care visează la o lume ideală, femeia ideală etc. sau la o perioadă încheiată a vieţii (trăiesc în trecut). Se consideră răspunzători pentru pierderea unei relaţii importante (de obicei, divorţul părinţilor). De altfel, reacţionează prin respingere atunci când alţii vor să îl consoleze: dictonul este „lasă-mă-n pace!”.

Bryonia alba

Un alt remediu care vrea să fie lăsat în pace. Este prototipul occidentalului materialist, închis în casa sa, neintrând în contact real cu ceilalţi, care îşi vede de drum şi de rutină. Crizele de identitate sunt determinate, desigur, de pierderile financiare. Evită relaţiile personale. Sărăcirea emoţională se exprimă în uscăciune nu numai sentimentală, ci şi fizică.

Cannabis

Consideră că au viziuni despre viitor. Se exprimă în atribute superlative de tipul superb/îngrozitor, stările psihice oscilează între extaz şi depresii adânci, se antrenează frecvent în practici spirituale, se consideră ca aparţinând „altor lumi”. Au probleme cu percepţia timpului şi cu dimensiunea lucrurilor, se descriu ca trăind cu greu „în propriul corp”, au un discurs extravagant, poveşti neverosimile. O caracteristică somatică specială: au un apetit vorace.

Hydrogen

Au sentimentul că nu aparţin acestei planete, că sunt mai uşori decât aerul. Se simt foarte singuri, separaţi de restul lumii. Când reuşesc să se raporteze la lumea reală, sunt întemeietori de imperii; când se rup cu totul de realitate devin confuzi, trăiesc „în altă lume”.

Personalitatea paranoică

Nu îşi exprimă furia asupra persoanelor pe care nu consideră că are şanse să le imobilizeze, faţă de care individul paranoic se consideră vulnerabil. Va aduna însă furia şi o va extinde asupra tuturor celor care sunt „aliaţi” cu aceştia. Mecanismul cognitiv este cel pe care i l-au insuflat părinţii: pedepsindu-l pentru relaţiile cu ceilalţi copii consideraţi „nemeritorii”, părinţii au învăţat copilul că oamenii se molipsesc cu defecte.

Hepar sulphur

Este o persoană cu un prag de sensibilitate la agresiune foarte scăzut. O deranjează orice stimul puternic: lumina puternică, zgomote intense etc. Va avea deci tendinţa de a reacţiona puternic sub acţiunea furiei brusc declanşate: frecvent va spune: „Îmi venea să dau foc!”. De altfel, chiar este un remediu care funcţionează bine în caz de piromanie. Furia adunată este produsă de un disconfort în spectrul fizic sau relaţional, iar agresiunea se face asupra mediului în întregime sau al seminției umane în general. Persoana ajunge să semene cu o rană: orice atingere, orice boare din jur o loveşte îi face rău.

Personalitatea obsesivă

Furia este declanşată de un prejudiciu adus de o persoană cu care nu ne-am putut lupta. În cazul personalităţii rigide, prejudiciul cel mai important este adus de către sine. Percepându-se ca agresiv şi periculos pentru sine însuşi, obsesivul este furios pe sine pentru orice nu obţine. „Dacă nu sunt sănătos, eu sunt de vină; dacă nu sunt iubit, eu sunt de vină; dacă sunt sărac, eu sunt de vină etc.” Şi chiar este de vină. Preocupaţi să nu greşească, se leagă fedeleş. Rezultatul este o scădere a mobilităţii, a senzitivităţii, a flerului şi intuiţiei, a autenticităţii, o diminuare a adevăratei relaționări cu mediul. Încuiat în reguli şi „dar dacă….”, obsesivul nu mai priveşte în jur, către ceilalţi, ci doar către sine. Va mai scăpa însă pe ici, pe colo în crize de furie faţă de persoane străine, care nu sunt importante pentru persoana obsesivă.

Nux vomica

Furie produsă de lucruri mărunte: întârzieri, blocaje în trafic etc. Reacţionează rapid, exprimându-se verbal destul de agresiv, dar nu sunt agresivi la nivel fizic. Furia faţă de o anumită persoană este exprimată în izbucniri exagerate de furie declanşate de fleacuri şi de persoane care sunt străine, ceea ce atrage atenţia asupra faptului că furia originală este faţă de o persoană apropiată.

Personalitatea antisocială

Adună furia în copilărie, în momentul abuzurilor la care este supus când este copil şi deci vulnerabil. Va exprima agresiv furia acumulată, mai târziu, asupra persoanelor mai vulnerabile decât el, fie chiar în perioada abuzului (anacardium), fie atunci când va deveni matur şi puternic (agaricus). Furia se acumulează pentru că exprimarea ei ar determina creşterea agresiunii, altfel spus furia neexprimată creşte frica. Se produce astfel un cerc vicios prin care se ajunge la o acumulare foarte mare de energie negativă, asemănător unui bulgăre de zăpadă care se rostogoleşte. Când va deveni foarte mare, va strivi tot ce găseşte în drum şi care este mai mic decât el. Situaţiile declanşatoare ale fricii secundare (frică de vulnerabilitate) sunt situaţiile în care, în mod normal, ar trebui să simtă o emoţie pozitivă, înduioşare, milă, adică situaţiile în care percepe vulnerabilitatea celor din jur şi în care şi-ar putea aminti de propria sa vulnerabilitate în faţa agresorului din copilărie. Aşa că victimele sale vor fi exact persoanele vulnerabile.

Agaricus

Este remediul eroilor, dar şi al torţionarilor (ca şi cele două fețe ale unei monede, exprimarea directă a furiei poate face din persoana respectivă un erou sau un anticrist, totul în funcţie de scopul reacţiei şi, în ultimă instanţă, de valorile morale ale societăţii). Discursul lor interior este: „Omoară sau vei fi omorât!”. Provin din medii agresive, fiind copii care au fost agresaţi şi puşi în pericol frecvent, copii care au supravieţuit în situaţii excepţionale. Aspectul pulsional al furiei lor este determinat de istoricul traumatizant. Furia faţă de persoane slabe se va manifesta direct, dar energia exagerat de mare este rezultatul acumulării de furie neexprimată în copilărie faţă de persoana abuzivă. Face parte din spectrul antisocial.

Anacardium

Copilul abuzat îşi va manifesta furia acumulată în faţa persoanei abuzive, în comportamente agresive faţă de alţi copii sau de animale. Furia nu este acumulată mulţi ani (ca la Agaricus), ci este acumulată acasă, în faţa abuzatorului puternic, şi exprimată afară la joacă sau la şcoală faţă de copiii mai vulnerabili.

Tulburarea de personalitate însoțește persoana de-a lungul vieții, dar vârsta amprentează diferit tipurile de tulburări de personalitate

Tulburările de personalitate se prefigurează încă din adolescență, atunci însă poartă denumirea de tulburări de comportament. Însă nu toate tulburările de comportament devin tulburări de personalitate la vârsta adultă

Personalitatea narcisică

Situaţiile care declanşează frica secundară sunt cele în care narcisicul este în pericol să suporte consecinţele propriilor comportamente faţă de alţii. În aceste conjucturi, mama/persoana semnificativă ar fi trebuit să apară şi să rezolve situaţia, să îl scutească de neplăceri. Dacă însă persoana semnificativă de azi nu numai că nu mai rezolvă situaţia, ci îl sancţionează pe narcisic, se activează frica secundară exacerbată: teama de consecinţe. Narcisicul nu îşi va exprima însă furia faţă de cei care îi asigură beneficii, atâta vreme cât consideră că poate primi în continuare beneficii de la ei.

Lycopodium

Remediul laşităţii, este un exemplu tipic: neasumându-şi curajul de a fi în dezacord cu şefii săi, temându-se că astfel îşi va risca poziţia ierarhică, va descărca furia asupra persoanelor care nu îi pun în pericol statutul social, adică asupra subalternilor şi familiei. Când este pus faţă în faţă cu consecinţele actelor sale, narcisicul fuge, indignat…

Personalitatea pasiv-agresivă

Persoana pasiv-agresivă a fost ameninţată cu pierderea hrănirii/protecţiei atunci când şi-a manifestat furia faţă de mama/persoana semnificativă. Situaţiile dificile vor fi deci cele în care persoana este agresată de o persoană „hrănitoare”, căci acestea sunt situaţiile care declanşează frica secundară caracteristică: frica de furie. Acesta este motivul pentru care persoana pasiv-agresivă îşi reprimă furia numai faţă de „superiori”, faţă de persoanele cu autoritate. Sabotarea persoanei considerate „superioară” se va face fie la propriu, fie doar mental: atribuirea persoanei considerate superioară de „su- ferinţe” imaginare, care vor echilibra astfel balanţa agresivităţii: „eu sufăr, tu suferi” „tu mă agresezi, altcineva te agresează pe tine”.

Staphysagria

Nu îşi exprimă furia în virtutea convingerii că „trebuie să te supui autorităţii”. Este considerată de homeopaţii psihanalişti ca fiind remediul masochismului sau al sadomasochismului, corespunzând pacienţilor care par a se simţi iubiţi de persoanele care îi agresează. În cazul copiilor, părinţii le descriu comportamentul prin termenii: „Caută bătaie cu lumânarea!” E remediul care se potriveşte unor persoane care provin fie din familii tradiţionaliste (în care se respectă cu sfinţenie autoritatea părintelui, rabinului, a bărbatului etc.) şi în care copilul este considerat o povară pe umerii adulţilor, fie din familii în care părinţii au aplicat corecţii severe pentru „binele copiilor”. În aceste cazuri, copilul va integra ideea că persoanele care sunt „chinuite” de existenţa sa sau cele care îi dau „corecţii” sunt, de fapt, persoane care îl iubesc. La maturitate va alege parteneri care îi vor da sentimentul că au de pierdut intrând într-o relaţie cu el (prestigiu social, libertate etc.) sau persoane agresive, dar „hrănitoare” pentru el.