de Diana Tudor
Ne confruntăm frecvent cu afecțiuni dermatologice, însă decidem să le tratăm singuri, acasă, sau la sfatul farmacistului. Amânăm vizita la medicul dermatolog până când starea de sănătate se agravează și nu mai știm ce să facem. Afecțiunile dermatologice pot ascunde boli grave, ele fiind expresia unor probleme medicale serioase. Care sunt cele mai frecvente greșeli de diagnostic și cum le putem „repara” aflăm de la dr. Oana Clătici (foto), medic primar dermato-venerologie în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București.
Diagnosticul corect se pune în urma unor analize de sânge, biopsii sau teste alergologice
- Care credeți că sunt principalele cauze care conduc la un diagnostic greșit în cazul afecțiunilor dermatologice?
- Dermatologia diferă de celelalte specialități prin posibilitatea observării directe a leziunilor. Studierea atentă a semnelor cutanate, cu ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe, este de multe ori suficientă pentru diagnostic. Erupțiile cutanate seamănă între ele, de aceea, este foarte important ca pacientul să vină la dermatolog pentru un consult. Acesta va analiza culoarea, dimensiunea, consistența și sensibilitatea la atingere a leziunilor apărute și va discuta cu pacientul, pentru a identifica fondul pe care au apărut aceste probleme. De asemenea, medicul va recomanda investigații medicale țintite pentru a diagnostica și alte boli care ar fi putut conduce la apariția leziunilor. De multe ori, o mâncărime poate ascunde un diabet zaharat, afecțiuni tiroidiene sau renale.
- Care sunt cele mai frecvente greșeli de diagnostic și tratament ale afecțiunilor dermatologice?
- Din punctul meu de vedere, cea mai frecventă greșeală de diagnostic este că atât medicii, cât și pacienții consideră că orice erupție cutanată este una fungică. Foarte adesea, persoanele care au mai multe leziuni pe corp de tipul petelor roșii acoperite de o ușoară scuamă, dar care sunt diseminate și pe trunchi, brațe sau membrele superioare și inferioare, au mai curând la bază o eczemă decât o micoză. Micoza este localizată, de obicei, la pliuri, adică în regiunea inghinală, în regiunea axilară sau sub sâni. Cel mai adesea, aceste infecții micotice sunt dezvoltate la persoane supraponderale și obeze, precum și la persoane care au diabet. Am întâlnit numeroase astfel de cazuri în care pacienții nu știau că au diabet, dar experimentau astfel de probleme dermatologice, iar la investigații amănunțite am diagnosticat această boală.
Zona zoster, confundată cu o alergie
- Mai sunt și alte afecțiuni care pot fi greșit diagnosticate?
- Altă greșeală de diagnostic se întâmplă în cazul afecțiunii zona zoster. Zona zoster apare doar la pacienții care au avut varicelă în copilărie, din cauza reactivării virusului varicelo-zosterian, pe fondul unei imunități scăzute. Asta se poate întâmpla atât la persoane tinere, la adolescenți sau studenți în perioada examenelor, cât și la bătrâni, pe fondul unei alte boli grave precum cancerul. De aceea, atunci când o persoană în vârstă se prezintă la noi cu o astfel de problemă îi recomandăm anumite investigații, pentru a exclude și varianta unui cancer. Zona zoster debutează cu niște dureri puternice, care apar pe traiectul unui nerv, oriunde pe corpul nostru, și care își pot face simțită prezența chiar și cu o săptămână înaintea erupției. Dacă durerea apare în regiunea lombară, în zona rinichilor, frecvent este confundată cu o colică renală. Dacă apare în regiunea inimii, se poate crede că este vorba despre o afecțiune cardiacă, de tipul cardiopatiei ischemice.
- Cum putem diferenția zona zoster de alte afecțiuni?
- De regulă, după câteva zile, apare și erupția, care se prezintă sub forma unor „buchete” asemănătoare leziunilor de herpes. Specific zonei zoster este faptul că leziunile sunt grupate și apar doar pe jumătate din corp. În cele mai multe cazuri sunt confundate fie cu o reacție alergică, fie cu o înțepătură de insectă. De aceea, pacienții rămân acasă câteva zile și se prezintă destul de târziu la medic. În cazul acestei afecțiuni, sunt foarte importante diagnosticarea la timp și tratamentul aplicat în primele două-trei zile. În caz contrar, pacienții rămân cu ceea ce noi numim nevralgie postherpetică. Aceasta este o durere reziduală care poate deveni invalidantă, afectând calitatea vieții pacientului prin faptul că nu poate să doarmă sau să își desfășoare activitățile zilnice, și care poate dura de la câteva săptămâni, la câțiva ani, fiind foarte greu de tratat.
„Pacientul poate prezenta mâncărimi cu multe luni înainte de declanșarea unei boli de sânge de tipul limfomului”
- Ce ne puteți spune despre leziunile care ne provoacă mâncărimi? Ce pot indica ele?
- Pruritul este o altă problemă care generează greșeli de diagnostic. În funcție de vârsta pacientului, aceasta poate avea mai multe semnificații. Pruritul poate ascunde fie o boală dermatologică, fie un psoriazis sau o micoză. Pruritul poate să ascundă și o afecțiune internă. În acest caz, este foarte importantă discuția cu pacientul, care poate scoate la iveală și alte diagnostice ce ar putea conduce la apariția acestor mâncărimi, de tipul afecțiunilor hepatice, afecțiunilor renale sau endocrinologice. În cazul în care pacientul nu are cunoștință de astfel de afecţiuni, de cele mai multe ori i se recomandă investigații medicale care să confirme sau să excludă această posibilitate. De asemenea, pacienții care au diabet zaharat pot avea mâncărimi de piele. Însă, cel mai important este că pruritul poate fi o manifestare precoce a unei boli hematologice. Uneori, pacienții prezintă această mâncărime supărătoare cu luni sau chiar cu ani înainte de declanșarea unor cancere de sânge de tipul limfoamelor (boala Hodgkin, micosis, mielom multiplu), dar şi în cazul unor cancere viscerale de tipul cancerului de sân, cancerului gastric sau cancerului pulmonar. Există însă și un prurit al vârstei, valabil în cazul persoanelor peste 70-80 de ani, cauzat de o uscăciune a pielii, precum și un prurit psihogen cauzat de stres.
Este importantă vizita la medic cât mai repede
- Ce poate indica o mâncărime la un copil?
- Pruritul la copii este tratat adesea ca o alergie pe termen îndelungat, ceea ce se poate dovedi a fi o greșeală, deoarece o mâncărime poate fi semnul unor afecțiuni secundare sau al unor afecțiuni de sine stătătoare destul de grave. Un prurit la un copil poate ascunde reacții urticariene, care apar și dispar. De aceea, este important să vă prezentați la medic pentru investigații amănunțite, care să excludă varianta unei afecțiuni parazitare. Pruritul nocturn poate ascunde scabia, ce se poate manifesta prin mâncărime sau leziuni, care apar mai ales pe fese și în regiunea abdominală. De asemenea, la copii mai pot apărea niște mici leziuni, așa-numitele „bube-dulci”, niște leziuni pline cu lichid, care ulterior se acoperă de o crustă galbenă. Aceste leziuni apar, de obicei, la școală sau în colectivități, sunt contagioase și se pot extinde, motiv pentru care este necesar un tratament cu antibiotic atât pe cale orală, cât și cutanată. De aceea este importantă prezența la medic, astfel încât copilul să fie diagnosticat și tratat corect.