de Raluca Grințescu
Toate femeile îşi doresc un bust mai mare, dându-le mai multă încredere și făcându-le mai atrăgătoare în ochii sexului opus. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu reprezentanţii sexului puternic. Tot mai mulţi bărbaţi se îndreaptă către sălile de fitness pentru a-şi clădi un corp demn de blockbustere. Ce se întâmplă atunci când dorinţa de a face mişcare se transformă într-o obsesie care dăunează sănătăţii: bigorexia sau obsesia pentru masa musculară?
Afectează circa 2% din populaţia globului
Bigorexia sau complexul lui Adonis se referă la obsesia pentru un corp musculos în cazul persoanelor care oricum posedă un procent de masă musculară mai mare decât media. Cunoscută şi sub denumiri cum ar fi dismorfie musculară, anorexie inversă sau sindromul urâţeniei, bigorexia afectează aproximativ 2% din populaţia globului.
Persoanele cu această tulburare sunt mult mai atente la detalii şi la schimbările prin care trece corpul lor şi încearcă să se încadreze în anumite tipare impuse de ele însele. Aceste tipare sunt, de obicei, influenţate de idealul masculin impus de societate, de filmele de acţiune sau de revistele de specialitate. Totuşi, bigorexia este o afecţiune psihică şi nu are legătură cu realitatea. De cele mai multe ori, bărbaţii afectaţi de acest sindrom vor recurge la folosirea substanțelor anabolizante pentru a-şi satisface nevoia de a-şi creşte musculatura. Din păcate însă, aceste substanţe consumate pe termen lung pot avea efecte extrem de neplăcute asupra stării de sănătate.
Steroizii şi efectele adverse
Steroizii anabolizanţi sunt înlocuitori artificiali ai hormonului sexual masculin - testosteronul. Unul dintre beneficiile acestor substanţe este creşterea masei musculare la ambele sexe. Totuşi, aceasta este o dezvoltare care nu este susţinută pe cale naturală. Imediat cum se încetează administrarea de steroizi, veți observa cum câştigurile pe partea de masă musculară vor dispărea. Deci este un hormon anabolizant cu unele efecte benefice, însă riscurile depăşesc cu mult aceste beneficii. Dacă alegeți acest drum trebuie să vă aşteptați la: îngroşarea vocii, apariţia pilozității excesive, apariția acneei pe spate, pe braţe şi pe faţă, căderea părului, probleme renale, reținerea apei în corp. Nu vă „jucați” niciodată cu balanţa hormonală, deoarece hormonii se află în strânsă relaţie unul cu celălalt. De exemplu, un steroid anabolizant puternic poate afecta secreţia glandei tiroide, a pancreasului şi poate îngreuna buna funcţionare a altor organe.
De unde această idee fixă?
Sindromul lui Adonis este de cele mai multe ori întâlnit în rândul adolescenţilor, dar se poate manifesta şi la vârste mai avansate. Principalele cauze ale obsesiei pentru musculatură sunt: neadaptarea în societate, compensarea respectului de sine scăzut, dorinţa de a ieşi în evidenţă. Însă mass-media ocupă un loc fruntaş în ceea ce priveşte manipularea psihică și aspectul nerealist al corpului fie că vorbim despre femei ori bărbaţi. De obicei, actorii sau modelele din reviste recurg la substanţe de doping pentru a obţine acele rezultate.
Este foarte puţin probabil ca un bărbat de 90 de kilograme şi 1,65 m să posede un abdomen extrem de reliefat. Este imposibil să construieşti masă musculară fără să acumulezi şi un strat de grăsime în acest proces. Persoanele care suferă de complexul lui Adonis vor ignora totuşi aceste riscuri şi avertismente şi vor încerca să atingă acelaşi ideal de musculatură, iar atunci când vor eşua, cel mai probabil vor cădea într-o depresie şi îşi vor pune la îndoială propria masculinitate.
Sunt narcisiști
Persoanele afectate de bigorexie pot fi recunoscute uşor în sala de fitness. Astfel de bărbaţi sunt uşor narcisişti, preocupaţi mereu de propria imagine şi supăraţi mai tot timpul că nu reuşesc să dezvolte o masă musculară şi mai proeminentă. De obicei, ei se văd slabi şi vor încerca să vă convingă şi pe dumneavoastră că nu au destul de multă masă musculară, chiar dacă adevărul este contrar percepţiilor lor.
Trebuie apelat la ajutorul unui psiholog
Tratamentul cel mai eficient implică o programare la psiholog, însă cea mai mare piedică în calea normalităţii o reprezintă chiar negarea existenţei acestei afecţiuni. Nu veți observa niciodată un bărbat care suferă de complexul lui Adonis care să recunoască faptul că are nevoie de ajutor în soluţionarea acestei probleme. Totuşi, dacă reuşiți să îi convingeți să apeleze la ajutorul unui specialist, cea mai bună cale o reprezintă terapia schimbării comportamentale şi explicarea riscurilor şi a beneficiilor care însoţesc această afecţiune. Adictologii vor folosi terapiile cognitivo-comportamentale şi vor lucra mult pentru a modifica schemele raţionamentului. De exemplu, ideea „îmi este rău, deci fac sport” va fi înlocuită de ideea „îmi este rău, dar fac altceva, nu sport”.