de Gabriela Niculescu

Amigdalitele şi otitele sunt prin­tre cele mai frecvente afec­ţiuni în rândul copiilor şi pot duce la complicaţii grave, fiind un punct de plecare către meningită dacă nu sunt tratate la timp. De multe ori, astfel de afecţiuni sunt virale, însă mulţi părinţi tratează copiii cu anti­bio­tice în lipsa unui diagnostic corect. De câte feluri sunt amigda­litele şi oti­tele şi cum le deosebim aflăm de la doctor Elia Bărbuceanu (medalion), me­dic ORL la Clinica Hexi Med.

„Una dintre afecţiunile frecvente la copiii de 5-15 ani”

- De câte tipuri este amigdalita?

- S-o luăm cu începutul. Amigdalele palatine sunt formate din ţesut limfoid situat la nivelul faringelui şi fac parte din inelul limfatic Waldeyer, care conţine: amigdalele palatine (două la număr), amigdala linguală, amigdala nasofaringiană şi ţesutul limfoid de pe peretele posterior al faringelui. Amigdalita este de două feluri: acută şi cronică. Este una dintre afecţiunile cel mai frecvent întâlnite în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 5 şi 15 ani.

- Cum se declanşează?

- Agenţii patogeni (virali sau bacterieni) pot ajunge în organism atât prin cavitatea bucală, cât şi prin nas. Când aceştia se întâlnesc cu celulele de apărare, începe lupta. Prima consecinţă este mărirea în volum a amigdalelor. Această creştere poate determina şi o înroşire sau chiar apariţia unor puncte cu puroi care se pot mări până la formarea unei pseudomembrane cu acoperire mare. Dacă amigdalitele devin din ce în ce mai dese, atunci se ajunge la amigdalita cronică.

„Numeroase persoane nu prezintă simptome, dar pot transmite bacteriile”

- Cum se manifestă forma acută?

- Amigdalita acută este, în general, o infecţie bacteriană a amigdalelor palatine şi se întâlneşte adesea la copiii de 5-6 ani. Numeroase persoane nu prezintă simptome, dar pot transmite bacteriile. Principalul simptom al amigdalitei este durerea în gât, după care urmează inflamarea şi înroşirea amigdalelor, cu depozite purulente, tuse, cefalee, durere la înghiţire, febră (ce poate fi foarte crescută la copiii mici), oboseală, durere la nivelul urechilor sau gâtului, noduli limfatici măriţi la nivelul gâtului. Chiar dacă sunt mai rare, nici vărsăturile, respiraţia urât mirositoare şi dificultatea la deschiderea gurii nu ar trebui ignorate. Dacă amigdalita este cauzată de un virus, precum virusul gripal, apar şi simptomele gripale, cum ar fi rinoreea. Dacă afecţiunea este determinată însă de bacterii, pacientul poate prezenta iritaţii cutanate sau înroşirea feței.

- Ce tratament se poate urma?

- Se recomandă repausul la pat şi administrarea de antipiretice (medicamente care combat febra) sau antibiotice, numai după un control în prealabil la medicul specialist. În cazul amigdalitei cronice, singurul tratament ce rezolvă această formă a bolii este operaţia, numită amigdalectomie. Diagnosticul acestei afecţiuni se stabileşte de medicul de familie sau de medicul ORL-ist, care, în funcţie de gravitatea bolii, va prescrie tratamentul corespunzător. Dacă există simptome ce indică prezenţa unei bacterii, medicul specialist va confirma diagnosticul prin efectuarea unei culturi bacteriene, adică prin efectuarea unui exudat. Testul poate determina dacă amigdalita este cauzată de o infecţie cu streptococi. Este dificil însă de precizat dacă pacientul este doar un purtător al infecţiei sau este chiar infectat. În unele cazuri, ca metodă elocventă pentru o diagnosticare cât mai corectă, se recomandă şi efectuarea unor teste sangvine.

„Otita recidivează frecvent”

- Otita poate fi o complicaţie a infecţiilor amigdaliene. De câte feluri sunt otitele?

- Otitele pot fi externe sau medii. Otita medie, infecţie a urechii medii, poate fi o complicaţie a infecţiilor amigdaliene, rino-faringiene şi sinusale. De altfel, otita se numără printre bolile care recidivează frecvent. În cazul otitelor medii, atât pentru adulţi, dar în special pentru copii, aerosolii sunt o soluţie eficientă. Totuşi, antibioterapia este cea care face diferenţa între evoluţia unei otite simple, în stadiu incipient, către otita seroasă sau către otita purulentă. De aceea, prezentarea la medicul ORL-ist este importantă încă de la debutul simptomatologiei. În cazul otitei purulente, tratamentul antibiotic este necesar, ideal după antibiograma efectuată pe secreţia din profunzimea conductului auditiv extern şi la recomandarea medicului. Otita medie netratată corespunzător poate cauza şi otita externă.

- Cum se manifestă otita?

- Cea cauzată de infecţii cu virusuri şi cu bacterii se manifestă prin apariţia febrei de peste 38 de grade Celsius, a durerilor în spatele urechii şi a migrenei. Pot apărea şi tulburări de echilibru şi senzaţie de vomă. În situaţia în care apar complicaţii, iar infecţia se extinde la alte compartimente ale urechii, tratamentul clasic se asociază cu chirurgia. Netratată, otita ajunge la forme grave, afectând urechea medie şi pe cea internă, cu complicaţii endocraniene - meningite, meningoencefalite, abcese cerebrale -, putând duce chiar la pierderea auzului.

„Complicaţii: boli articulare, cardiace şi renale“

- Ce se întâmplă dacă nu o tratăm?

- Netratată, amigdalita poate duce la colectarea de puroi şi, implicit, la apariţia unui abces între amigdală şi ţesutul moale care o înconjoară. Netratate la timp sau ignorate, amigdalitele bacteriene pot duce la obstrucţia căilor aeriene, septicemie, meningită, mediastinită sau tromboflebita venei jugulare. Unele dintre cel mai de temut complicaţii ale amigdalitelor cu streptococ betahemolitic (cel mai frecvent agent patogen în acest caz) sunt afecţiunile articulare, cardiace şi renale (reumatismul articular acut, valvulopatiile şi nefritele). Mecanismul de producere nu este pe deplin cunoscut, însă cea mai vehiculată teorie este cea a reacţiei imune încrucişate. Anumite componente din structura bacteriei sunt asemănătoare cu componente din organismul nostru, astfel că anticorpii împotriva streptococului (ASLO) nu fac diferenţa şi atacă structurile proprii organismului.