de Cătălina Tăgârță
În condițiile în care tot mai mulți români au probleme în conceperea unui copil pe cale naturală, fertilizarea in vitro a devenit un proces comun și în țara noastră. În urma acestei proceduri au fost născuți mii de copii perfect sănătoși, iar cuplurile în cauză sunt fericite că și-au împlinit visul de a deveni părinți. Marilena Băluță (medalion), medic specialist obstetrică-ginecologie şi embriolog, Clinica Medicum, ne-a spus mai multe despre acest subiect.
„Pașii sunt: contact sexual dirijat, inseminare artificială și abia apoi FIV”
- Doamna doctor, ce investigaţii sunt necesare înainte de a începe procedura pentru FIV? Ştiu că diferă de la pacient la pacient, dar, spre exemplu, în lista de la Programul Naţional (unde statul suportă o parte din banii pentru procedură) am văzut că sunt unele analize obligatorii.
- Există un barem minim de investigaţii pentru infertilitate, adresate ambilor parteneri. Pentru parteneră se testează rezerva ovariană prin dozarea unor hormoni în ziua a doua, a treia sau a patra a ciclului menstrual; se fac culturi din col, histerosalpingografie, analize serologice pentru hepatitele B şi C, pentru HIV şi VDRL. În funcţie de antecedente şi de istoric medical se pot adăuga şi alte investigaţii, cum ar fi teste pentru boli autoimune, histeroscopie, laparoscopie. Pentru partener, prima analiză este spermograma. Dacă valorile sunt bune și nu există un istoric cu probleme de fertilitate nu se mai recomandă alte investigaţii.
- Odată făcute analizele, care sunt paşii pentru procedura FIV?
- După ce se obţin toate rezultatele investigaţiilor, medicul curant va decide care sunt paşii care trebuie urmaţi. Pentru tratarea subfertilității sau infertilităţii se poate începe de la simplu la complex: contact sexual dirijat, inseminare artificială, fertilizare in vitro (FIV).
„Doza pentru stimulare se decide în funcţie de vârsta femeii”
- În cazul FIV, dacă este nevoie de stimulare ovariană, în ce zi a ciclului menstrual se începe aceasta?
- Cel mai frecvent, în practică sunt folosite pentru stimulare două protocoale: unul lung şi altul scurt. Primul se întinde pe o perioadă de aproximativ o lună şi se începe din ziua 21 a ciclului anterior. Protocolul scurt se începe din ziua a doua sau a treia a ciclului şi durează aproximativ două săptămâni. Doza folosită la stimulare se decide pentru fiecare caz în parte.
- Care e schema de stimulare ovariană şi ce efecte adverse poate avea?
- Doza pentru stimulare se decide în funcţie de vârsta femeii, de rezerva ovariană, de răspunsurile anterioare la tratament. Putem să vorbim despre un răspuns exagerat la o doză considerată uzuală pentru profilul pacientei, lucru care nu poate fi anticipat. Unele paciente răspund exagerat la doze uzuale, specifice profilului lor, altele răspund slab sau deloc.
„Recoltarea ovocitelor se face prin puncție transvaginală ecoghidată”
- E adevărat că multe paciente iau în greutate în urma tratamentelor de stimulare? Sau se poate ajunge la dezechilibre hormonale?
- Nu. Este un mit. Se îngraşă de la porţia de mâncare. Nu am văzut nicio persoană slabă care să devină obeză după stimulare.
- Se fac nişte analize pe durata stimulării. Care sunt acestea şi cât de des trebuie repetate?
- Monitorizarea răspunsului la stimulare se face prin ecografie transvaginală şi dozarea unor hormoni care se modifică pe parcursul stimulării. Ritmul monitorizării este stabilit de fiecare medic şi diferă în funcţie de protocolul ales şi de răspunsul pacientei la tratament.
- Aceste analize hormonale spun şi când sunt foliculii suficient de maturi pentru a putea fi extrase ovulele, nu?
- Aceste analize ne orientează în deciziile ulterioare. Nu ne pot spune exact câte ovocite vom recolta din foliculi, câte sunt mature, câte vor fertiliza şi cum vor evolua embrionii.
- În ce constă procedura de extracţie a ovocitelor din foliculii care se dezvoltă în ovar? Este dureroasă?
- Procedura de recoltare a ovocitelor se face prin puncție transvaginală ecoghidată. Pentru aceasta se face o analgezie de scurtă durată, iar pacienta nu simte nimic.
Testul de sarcină se face după două săptămâni
- Ce se întâmplă cu ovulele extrase? Povestiţi-ne puţin despre procedura din laborator, vă rog!
- După ce lichidul folicular este extras, este dus în laborator, unde se identifică ovocitele. Până la recoltarea ovocitelor partenerul recoltează sperma, care va fi prelucrată. După aproximativ trei-patru ore de la recoltarea ovocitelor, acestea vor fi puse în contact cu sperma. La 24 de ore de la inseminarea ovocitelor se verifică fertilizarea lor. Trebuie ştiut că doar ovocitele mature vor fertiliza, cele imature nu au această capacitate. După fertilizare soarta embrionilor poate fi diferită, în sensul că pot evolua toţi sau se pot opri din evoluţie.
- Există ovule care nu conțin ovocite, iar dintre cele recoltate nu toate sunt viabile... Care e cauza?
- Cea mai frecventă cauză pentru care nu fertilizează ovocitele este faptul că sunt imature. Iar dacă fertilizează ele pot evolua diferit. Adică unele se pot divide mai departe şi dau un embrion/embrioni de calitate pe care îi transferăm în uter şi pot da sarcina sau se pot opri în evoluţie în diverse stadii (ziua 1, 2, 3, 4, 5). După embriotransfer nu mai avem posibilitatea de a controla ce se întâmplă în uter, aşteptăm să treacă două săptămâni, facem testul de sarcină şi vedem rezultatul.
„Nu există un tratament magic care să asigure reuşita”
- De ce se transferă de obicei maximum trei ovocite?
- Din păcate, în România nu este încă reglementat un număr de embrioni care poate fi transferat. Decizia este luată de clinician - cuplu - embriolog, iar dintre factorii care depind de decizie enumerăm: vârsta doamnei, calitatea embrionilor, rezultatele procedurilor anterioare, numărul de embrioni obținuți.
- E dureroasă procedura de mutare a embrionilor în uter?
- Procedura de embriotransfer este una simplă, nedureroasă, iar transferul se face cu ajutorul unui cateter foarte subţire.
- Ce tratament se recomandă pacientei în continuare, pentru favorizarea prinderii sarcinii?
- Nu există un tratament magic postembriotransfer care să asigure reuşita procedurii. Factorii de care depinde succesul sunt: calitatea embrionilor şi calitatea endometrului.
Prezervarea fertilităţii la pacienţii oncologi, o noutate în România
- Sunt mai simple cazurile în care vorbim despre infertilitate masculină sau feminină?
- Depinde de cât de gravă este problema. În general, dacă este o patologie uşoară, sarcina se poate obţine chiar de la prima procedură. În patologiile complicate, nici fertilizarea in vitro nu poate asigura succesul, înfierea unui copil rămânând ultima opţiune.
- În caz de infertilitate primară feminină, care sunt şansele de reuşită?
- Conform statisticilor, șansele de reușită sunt procente cuprinse între 35% şi 40%. Cu cât femeia este mai tânără şi are o rezervă ovariană mai bună, cu atât şansele de a se obține sarcina din prima sunt mai mari.
- Ce noutăţi au apărut în acest domeniu în ultimii ani?
- Un subiect interesant ar fi prezervarea fertilităţii la pacienţii oncologi… La noi este o noutate acest subiect, deşi în lume aceste lucruri se fac de prin anii 2000.