de Cătălina Tăgârță

Dacă până nu demult printre afecţiunile neurologice care îi afectau pe tineri se numărau doar scleroza multiplă şi traumatismele craniocerebrale, frecvenţa altor boli din această sferă la vârste din ce în ce mai scăzute îi determină pe medici să tragă un semnal de alarmă. Cu ocazia celei de-a XIV-a reuniune a Academiei Mondiale de Neurotraumatologie Interdisciplinară, ce a avut loc în luna iulie la Eforie Nord, specialiştii au amintit şi celelalte diagnostice care sunt puse din ce în ce mai timpuriu, precum: neuropatiile periferice, bolile Parkinson și Alzheimer sau accidentul vascular cerebral.

Este a doua cauză de invaliditate în rândul adulţilor tineri

Scleroza multiplă, numită și scleroză în plăci, este o boală autoimună, a cărei cauză este încă neelucidată. Afecțiunea este determinată de distrugerea mielinei la nivelul sistemului nervos, atât cerebral, cât şi din punct de vedere al măduvei spinării, fapt ce determină un tablou clinic foarte variat. Scleroza multiplă este a doua cauză de invaliditate în rândul adulţilor tineri, după traumatismele cranio-cerebrale. În mod frecvent, diagnosticul se pune la persoane cu vârste cuprinse între 20 şi 50 de ani. La nivel mondial, există aproximativ 2,1 milioane de pacienţi cu scleroză multiplă. Cât despre țara noastră, Platforma Europeană a Sclerozei Multiple situează România pe locul 27 din 33 la capitolul servicii medicale acordate pacienţilor diagnosticați cu această boală invalidantă.

Tulburările de vedere, semn că ceva este în neregulă

Simptomatologia include tulburări de vedere, tulburări de mers şi echilibru, pareze, parestezii, fatigabilitate, tulburări cognitive, depresie, anxietate, tulburări ale somnului, tulburări sfincteriene sau disfuncţie sexuală. Gradul de severitate a bolii, dar şi evoluţia acesteia diferă de la pacient la pacient. Scleroza multiplă este, aşadar, o boală progresivă a sistemului nervos central care afectează funcţiile fizice şi psihice ale unei persoane. Deşi există câteva modele de evoluţie a simptomatologiei şi a gradului de dizabilitate, impactul asupra fiecărui pacient este unic. Având în vedere multitudinea de simptome care pot apărea în scleroză multiplă, managementul acestei patologii impune existenţa unei echipe multidisciplinare care să-i asigure pacientului capacitatea maximă de a funcţiona. Important este faptul că bolnavul trebuie ajutat să-şi desfăşoare activităţile de zi cu zi şi să-şi păstreze un grad cât mai mare de independenţă.

Costul tratamentului per pacient: 30.000 de euro în Europa, 9.000 de euro în România

Tratamentul medicamentos, imunomodulator, reduce exacerbările şi încetineşte progresia bolii, iar neuroreabilitarea are ca scop îmbunătăţirea şi menţinerea abilităţilor funcţionale ale bolnavilor. „Programele de reabilitare urmăresc exersarea corpului, a minţii şi a spiritului, această abor- dare integrată având un efect pozitiv asupra stării de sănătate şi asupra calităţii vieţii. Această atitudine proactivă maximizează fucționalitatea pacienţilor, îmbunătăţeşte relaţiile interfamiliale şi îi menţine pe aceştia o perioadă mai îndelungată în activitatea profesională”, a precizat profesor doctor Dafin Mureşanu, în cadrul celei de-a XIV-a reuniuni a Academiei Mondiale de Neurotraumatologie Interdisciplinară.

Referitor la scleroza multiplă, aceasta presupune costuri relativ ridicate, cauzate atât de tratament (în special cel medicamentos), cât şi de capacităţile reduse de muncă ale pacienţilor, în mare parte tineri. În timp ce în SUA sistemul de sănătate cheltuieşte, în medie, între 8.500 şi 55.000 de dolari anual pentru tratamentul unui pacient cu scleroză multiplă, în Europa, costul mediu anual pentru un astfel de pacient este de aproximativ 30.000 de euro. Din păcate, România se află printre ultimele ţări europene în ceea ce priveşte serviciile medicale şi tratamentele disponibile pentru aceşti pacienţi, costurile acoperite de sistemul medical pentru un pacient ridicându-se anual la circa 9.200 de euro. Un studiu realizat recent arată că numai Bulgaria, Bosnia Herţegovina şi Belarus se află după ţara noastră în clasament.

La nivel mondial, aproximativ 10 milioane de oameni suferă anual un traumatism cranio-cerebral. În Europa, 1,6 milioane de pacienţi sunt internaţi anual cu diagnosticul amintit, iar dintre aceştia, 66.000 decedează. Circa 80%-90% dintre traumatisme sunt considerate uşoare şi nu necesită îngrijiri medicale

Alzheimer şi Parkinson au un impact puternic asupra calităţii vieţii

Nivelul provocărilor pe care sistemul nervos trebuie să le suporte este într-o continuă creştere. O demonstrează cifrele oficiale, care arată că un european din trei suferă de afecţiuni neurologice sau psihiatrice, de la insomnie până la demenţă, au amintit specialiștii.

• În cazul Alzheimer, declinul cognitiv este unul progresiv. Boala e caracterizată de tulburări de memorie, care se pot defini prin: incapacitatea de a memora informaţiile noi sau date despre evenimente recente, deși sunt bine conservate amintiri dintr-un timp îndepărtat, chiar din copilărie. În acelaşi registru al bolii Alzheimer se întâlnesc tulburările de limbaj, când pacienţii nu-şi mai găsesc cuvintele sau când folosesc cuvinte fără sens, ceea ce îi face de neînţeles în comunicarea cu cei din jurul lor.
• Boala Parkinson constă într-o afectare complexă a creierului. Simptome: lentoare în iniţierea şi efectuarea mişcărilor, sărăcirea mişcărilor, probleme de echilibru, rigiditate, senzaţii de amorţeală, furnicături, arsură, căldură, răceală şi durere, acestea fiind prezente la 40%-50% dintre pacienţi. În stadiu mai avansat sunt frecvent afectate funcţiile executive, precum planificarea şi capacitatea de a lua decizii, memoria de lucru, limbajul, abilităţile vizuo-spaţiale (în special percepţia şi interpretarea informaţiilor vizuale), timpul de reacţie şi atenţia. Anual, în întreaga lume, zece oameni din 100.000 sunt diagnosticaţi cu Parkinson, la nivel european fiind 1,2 milioane de pacienţi. În ţara noastră sunt înregistraţi peste 70.000 de pacienţi care suferă de această maladie. În ceea ce priveşte boala Alzheimer, în România există peste 500.000 de pacienţi care suferă de așa-zisa boală a uitării.