de Andrei Dicu
Războiul din fosta Iugoslavie (1991-1999) a lăsat urme adânci şi a redeschis răni uitate. Una dintre acestea este maladia NEB (nefropatia endemică balcanică), care afectează rinichii şi care, deşi se manifestă de multă vreme, a căpătat avânt în ultimii 20 de ani.
Radiaţiile produse de bombe, cauza revigorării maladiei
La nord şi la sud de Dunăre, localnicii, fie ei români, sârbi sau bulgari, cred că boala cumplită de rinichi cu care se confruntă este cauzată de radiaţiile produse de bombele folosite în războiul din Iugoslavia anilor ’90. Se spune că fântânile presărate în acest spaţiu ar putea conţine cauza nefropatiei endemice balcanice, o maladie care ucide încet, căpătându-şi porecla de „Picătura balcanică”. Un studiu toxicologic al USGS (United States Geological Survey), efectuat în mai multe sate româneşti, Izvoru de Jos, Izvoru Aneştilor, Valea Izvorului, Fântânile Negre, Şipotu, Fântâna Domnească, Lac, Valea Copcii şi Izvorălu, a scos la iveală o serie de polifenoli interesanţi, care mobilizează substanţele toxice din rocile înconjurătoare apelor. Din pricina acestora s-a răspândit de-a lungul vremii NEB, boala care duce la atrofierea ţesutului renal şi, deseori, la cancer. Maladia, ale cărei cauze sunt căutate de 50 de ani, e localizată numai pe Dunăre şi pe afluenţi, într-o zonă de circa 5.000 de kilometri pătraţi, care se întinde în România, Bulgaria, Serbia, Bosnia şi în Croaţia. În 2010, doar în judeţul Mehedinţi fuseseră identificate 635 de cazuri de NEB, la o populaţie cu puţin peste 300.000 de locuitori.
Dializă, de trei ori pe săptămână
Nikola Pavlovici, un medic din Niş (Serbia), a declarat pentru CNN: „După războiul din anii ’90, oamenii cădeau din picioare. Veneau de la câmp şi ziceau: «Mă simt rău, nu mai am putere!»”. Autorităţile sârbe nu au rămas insensibile. Dacă până atunci vorbeam despre o zonă săracă, cu spitale ponosite, acum, pe lângă aparatele medicale de ultimă generaţie, oamenii sunt îngrijiţi de asistenţi grijulii, care îi îndeamnă să meargă de trei ori pe săptămână la clinică. Tratamentul e o chestiune de viaţă şi de moarte. Cu rinichii incapabili să le deservească organismul, bolnavii s-ar intoxica rapid dacă aparatele nu le-ar filtra sângele. La încheieturile braţelor, cu toţii au umflături respingătoare, fistule obţinute chirurgical prin unirea unei vene cu o arteră, o zonă de joncţiune care face posibilă dializarea.
Sate decimate în Bulgaria
Nici în Bulgaria situaţia nu e roz. „În zona noastră nu mai există cazuri grave de NEB, dar familiile afectate suferă şi astăzi. Majoritatea îşi iubeau satul şi nu au vrut să-l părăsească”, a mărturisit Radka Gherganova, primarul localităţii bulgăreşti Caraş. Potrivit unui recensământ făcut chiar la începutul anului, în sat mai locuiesc doar 120 de oameni, sub 10% din populaţia iniţială.
Dr. Florin Mărgineanu: „Luată din pripă, NEB răspunde la transplant mai bine ca alte boli“
În urmă cu zece ani, la Spitalul CFR din Severin, 88 de pacienţi au fost diagnosticaţi cu nefropatie balcanică. Doctorul Florin Mărgineanu, şeful clinicii de dializă, afirma la vremea respectivă: „Luată din pripă, NEB răspunde la dializă şi la transplant mai bine ca alte boli cronice de rinichi, pentru că pacientul nu are hipertensiune şi nu face edeme. Altminteri, boala evoluează rapid spre insuficienţă renală şi e însoţită adesea de o formă particulară de cancer”.