de Irina Ţolea
I se mai spune „boala alimentației moderne” și afectează aproximativ jumătate din populația globului. Boala diverticulară este mai puțin cunoscută, mai ales pentru că, de obicei, se dezvoltă tăcut, fără simptome, de multe ori fiind confundată cu boala hemoroidală sau, în faze avansate, cu cancerul de colon. Specialiștii confirmă că principalele cauze ale apariției diverticulitei sunt constipația și, implicit, alimentația neconformă. Boala a devenit mai frecventă odată cu anul 1900, din momentul în care dieta zilnică a început să fie mai bogată în alimente procesate și mult prea săracă în fibre. Și astăzi este mai des întâlnită în țările dezvoltate față de statele din Asia și din Africa, unde produsele pe bază de fibre sunt predominante. Diverticuloza apare, în general, odată cu înaintarea în vârstă, 65% dintre persoanele peste 70 de ani având acest diagnostic. Necontrolată, boala poate duce la complicații soldate chiar cu intervenții chirurgicale complexe. Despre boala diverticulară ne-a vorbit doctorul George Pariza (medalion), medic primar chirurgie generală de la Spitalul Universitar de Urgență din București.
„Simptomatologia seamănă cu cea a sindromului de colon iritabil”
- Ce înseamnă diverticulii de colon?
- În fapt, vorbim despre o slăbire a peretelui colonului, care, în general, apare odată cu înaintarea în vârstă. Nu este o boală în sine, cum este apendicita, de exemplu. Atunci când peretele colonului este slăbit, apar diverticulii de colon, respectiv niște excrescențe, se mai numesc „degete de mănușă”. Diverticulul de colon seamănă cu un apendice în miniatură. Numărul lor poate să varieze de la 1, 2 până la 100. Apariția lor este favorizată de constipație, obezitate și vârstă. Diverticuloza în sine reprezintă prezența acestor diverticuli. Atunci când ei formează abcese, când se infectează și mucoasa este inflamată, boala evoluează în diverticulită.
- Care sunt simptomele?
- Diverticulii de colon pot să rămână necomplicați, de obicei sunt nesimptomatici, pacientul poate să trăiască astfel cu ei liniștit ani buni fără să știe că îi are. 80% dintre persoanele cu diverticuloză nu au niciun simptom. În momentul în care se complică, atunci apar dureri, crampe abdominale, balonare, apare febra, intervin tulburările de tranzit, anemia, apare o constipație, un sindrom subocluziv. Frecvent, simptomatologia diverticulozei seamănă cu cea a sindromului de colon iritabil ori a ulcerului gastric. Și recomand ca pacienții să nu ignore astfel de semne și să se prezinte la medicul de specialitate.
„Abcesele conduc spre peritonită”
- Cum apar complicațiile?
- La nivelul diverticulilor se pot aduna reziduuri de materii fecale, care în timp se solidifică și pot forma pietricele (coproliți), constipația de obicei favorizează acest proces. Aceste pietricele pot eroda peretele diverticular, perforându-l. De asemenea, bacteriile din zona colonului găsesc un spațiu prolific în acești săculeți și conduc frecvent la inflamații care, la rândul lor, pot evolua spre abcese. Un abces poate să evolueze spre o peritonită generalizată sau poate să fie localizat și controlat. De cele mai multe ori, abcesele necesită chiar intervenția chirurgicală. Este o problemă destul de delicată. O altă complicație a lor poate fi sângerarea. Și atunci trebuie făcut un diagnostic diferențiat.
- Cum se tratează diverticulita?
- Primul gest terapeutic, prima măsură, dacă nu este prezent un abces vizibil pe imagistică, pe tomograf, este un tratament conservator: se pune în repaus pacientul, rămâne doar pe lichide, i se asigură un tra- tament antibiotic, antispastic, un antiinflamator și se ține sub observație. În unele cazuri se poate vindeca spontan în urma unui astfel de tratament. Însă aproximativ o treime dintre pacienți nu răspund la acest tratament conservator. Atunci când pacientul nu se stabilizează după 24-48 de ore, nu răspunde la măsurile terapeutice, când avem prezent un abces care a perforat și lucrurile s-au complicat din punct de vedere septic, atunci este necesară intervenția chirurgicală. Și este o intervenție destul de amplă, traumatizantă, unele cazuri se pot solda și cu anus contra naturii.
„Hemoroizii și diverticulii pot să coexiste”
- Care sunt investigațiile necesare în astfel de cazuri?
- În absolut orice patologie de colon, rect sau canal anal trebuie făcut diagnostic diferențiat. Această boală poate fi ușor confundată cu alte afecțiuni, cu hemoroizi, de exemplu. În general, orice sângerare pe orificiul anal, chiar dacă este evidențiată și confirmată ca fiind hemoroidală, trebuie controlată colonoscopic, pentru că hemoroizii și diverticulii pot să coexiste, să sângereze simultan și, dacă tratăm doar hemoroizii, n-am făcut mare lucru. De aceea, înainte de a începe un tratament, întotdeauna trebuie tranșată această problemă printr-un diagnostic diferențiat. Diverticulii pot evolua cu sângerare, pot evolua cu constipație sau cu sindrom subocluziv cu întârzieri ale tranzitului intestinal, care sunt simptome asemănătoare cu ale cancerului. Și cancerul sângerează, și cancerul dă constipație, anemie, dureri, sunt practic aceleaşi simptome, diagnosticul diferențiat este făcut de colonoscopie, irigografie și de computerul tomograf.
- La ce trebuie să fim atenți când apar astfel de semne?
- Există un pericol la pacienții vârstnici, la care nu se știe că au o astfel de patologie, care nu au mai fost controlați colonoscopic sau irigografic: în momentul colonoscopiei poate apărea o perforație diverticulară. Pentru cine nu știe, colonoscopia insuflă aer, apare o presiune în colon, dacă un diverticul este inflamat, automat este slăbit, nu mai rezistă foarte bine, și atunci diverticulul se poate perfora. Există acest risc al colonoscopiei, mai ales la pacienții mai vârstnici, este cunoscut și trebuie ținut cont de el. De aceea, colonoscopia trebuie pregătită corespunzător și trebuie efectuată atent și minuțios.
„Poate fi evitată prin eliminarea constipaţiei“
- Cum putem preveni această boală?
- Boala diverticulară nu poate fi prevenită. Însă putem evita inflamația și complicațiile cauzate de constipație. Aceasta poate și trebuie prevenită la orice vârstă. În acest sens este indicată suplimentarea alimentației cu fibre vegetale, prin consumarea de fructe, legume și cereale. De asemenea, este recomandat un consum adecvat de lichide. În general, pentru protejarea colonului trebuie evitate alimentele condimentate excesiv, alimentele conservate, gen afumături, prăjeli, toate astea conțin gudroane, conțin nitriți (mezelurile, în special) care favorizează apariția cancerului.