de Cătălina Tăgârță
Chistul hidatic hepatic este o formațiune localizată în ficat, cauzată de larvele unei tenii denumite Echinococcus granulosus. Boala hidatică este o afecțiune gravă și potențial letală, care poate rămâne ascunsă în organism timp de mai mulți ani. Ciclul de viață al parazitului necesită atât o gazdă intermediară, de obicei, o oaie, o vită sau un porc, precum și o gazdă primară, care este de regulă câinele. Doctor Laurențiu Luca (medalion), directorul Centrului Medical PULS, ne-a povestit cum ajunge acest parazit la om și cum îl poate afecta.
„Infecția cu Echinococcus, transmisă în special de la câini”
- Domnule doctor, spuneți-ne, vă rog, care sunt cauzele apariției chistului hidatic hepatic?
- E o parazitoză care se transmite de la animale la om. În general se ia de la câini/pisici de la țară, infectați cu Echinococcus. Omul devine accidental o gazdă intermediară, prin contactul cu câinii infectați sau prin ingerarea de alimente sau apă contaminate cu ouăle parazitului. După ce ouăle sunt ingerate, acestea eliberează larvele în duoden. Larvele migrează prin mucoasa intestinală și ajung în ficat. Chistul hidatic hepatic poate provoca astfel complicații în aproximativ 40% dintre cazuri. Cele mai frecvente complicații sunt: infecțiile, ruptura în arborele biliar, în cavitatea peritoneală sau în cea pleurală. Însă e important de menționat faptul că acest chist poate avea localizări multiple, nu doar hepatice.
- Care sunt simptomele principale?
- Sunt cazuri în care nu există simptomatologie, iar chistul e diagnosticat întâmplător, la o ecografie de rutină, precum şi cazuri în care pacientul poate prezenta stări de greață, vomă etc., asociate deseori cu probleme biliare, sau pusee trecătoare de urticarie.
„Diagnosticul se pune în urma ecografiei”
- Cum se pune diagnosticul?
- Diagnosticul se pune în urma ecografiei, în care se vede o imagine tipică pentru acest tip de chist. Desigur că pentru confirmare se vor face și analize suplimentare, însă ecografia este foarte importantă.
- În ce constă tratamentul?
- Există medicamente antiparazitare, dar care nu rezolvă situația, fiindcă, prin structura lui, chistul acesta are un înveliș destul de gros, iar medicamentul pătrunde foarte greu în interiorul lui să omoare parazitul.
„Alcoolizarea le distruge membrana proligeră”
- În afară de medicamente, ce alte variante ar mai fi pentru a scăpa de această problemă?
- În funcție de localizarea în ficat se poate face o procedură de alcoolizare a chistului hidatic. Intervenția are loc în departamentul de radiologie intervențională. Practic, sub ghidaj ecografic se face alcoolizarea chistului transparietohepatic. Se intră cu un ac foarte fin în interiorul chistului, se extrage lichidul hidatic și se alcoolizează cu alcool pur, pentru a distruge membrana proligeră, cea care face chistul să crească. E o procedură care se realizează de mulți ani la Spitalul Fundeni, spre exemplu, cu rezultate bune. Însă, dacă localizarea chistului e proastă și nu se poate îndepărta transparietohepatic, singura soluție e intervenția chirurgicală.
„Riscul major este șocul anafilactic”
- Care sunt riscurile la cele două metode amintite?
- În ambele variante, riscul major este șocul anafilactic. Acel lichid din interior și toate secrețiile chistului sunt deosebit de alergene. Ele, prin revărsarea în cavitatea peritoneală, dau șoc anafilactic. De aceea reprezintă una dintre urgențele mari medico-chirurgicale, iar intervențiile se fac doar având un serviciu de ATI în vecinătate, pentru ca pacienții să nu fie în pericol și să nu aibă de ce să se îngrijoreze.
- Există riscul de spargere a chistului în burtă, printr-o lovitură tip box/accident de mașină etc.?
- Nu este exclus, însă de regulă se sparg chisturile mari, nu cele de doi-trei centimetri. Cele peste zece centimetri se pot sparge și spontan, însă sunt cazuri extrem de rare.
„Pot apărea și la nivel pulmonar”
- Așadar, este indicat să se intervină în faze incipiente, pentru ca pacientul să nu se trezească din senin cu chistul spart...
- Ele, în general, e puțin probabil să crească foarte mult și să se spargă, dar există șansa ca peretele lor să se calcifice în timp. Pe de altă parte, am observat la pacienții din mediul rural care veneau la spital că se poate trăi bine mersi cu chistul toată viața, cu condiția să nu fie supus șocurilor fizice. Eventual se iau medicamente pentru stoparea evoluției.
- Spuneați că nu apare neapărat doar la ficat.
- Așa este. El poate apărea, spre exemplu, și la nivel pulmonar. Acesta se poate rupe și provoacă tuse, durere toracică și hemoptizie. În acest caz, diagnosticul e mai dificil, întrucât chisturile se diferențiază mai greu de abcese sau de tumori maligne. Însă e important ca, indiferent de tipul simptomelor, pacienții să se prezinte de urgență la medic pentru a se putea interveni în timp util. Specialiștii Centrului Medical PULS (număr de telefon Ambulanță: 021/9733) vă stau oricând la dispoziție.
„Naşterea pe cale naturală depinde de tipul localizării“
- Cunosc o persoană de sex feminin diagnosticată cu acest tip de chist, căreia medicul i-a recomandat să întrerupă medicația pe timpul sarcinii. Prezintă vreun risc în această perioadă?
- Depinde de localizarea și de mărimea chistului. Cu siguranță, medicul care o supraveghează știe ce face. Un lucru însă este cert: medicația trebuie întreruptă pe timpul sarcinii, fiindcă este foarte toxică.
- Există interdicții pentru nașterea pe cale naturală?
- Teoretic, nu-i nicio problemă în acest sens. Însă depinde de localizare, de mărime, de alte aspecte medicale. E important ca un astfel de pacient să își informeze medicul ginecolog cu privire la această problemă. Indiferent de tipul de naștere, ideal este să se opteze pentru un spital multidisciplinar, pentru a se putea interveni în timp util în cazul în care este pusă în pericol viața mamei sau a fătului din cauza chistului hidatic.