de Monica Beleneş
Cancerul de col uterin poate fi prevenit în proporţie de 80% prin testarea regulată în cadrul programelor organizate de screening. Iar vaccinarea împotriva virusului papilloma uman conferă protecţie împotriva dezvoltării acestei boli. Aşa că, dacă nu aţi fost de mai bine de un an la un control, nu v-aţi făcut Testul Babeş Papanicolau sau sunteţi la începutul vieţii sexuale programaţi-vă cât mai curând la un medic ginecolog. Corina Buşe (medalion), medic primar de obstetrică-ginecologie la Donna Medical Center, vă explică de ce e indicat să nu vă neglijaţi şi ce se întâmplă dacă faceţi acest lucru.
„O imunitate adecvată elimină virusul în doi ani”
- Care sunt cauzele apariţiei cancerului de col uterin?
- În jur de 40 de tulpini virale pot infecta tractul anogenital fie prin contact sexual, fie prin contact direct cu pielea regiunii. Unele produc local veruci (condiloa- me, negi), iar 15 dintre acestea - sunt numite în literatura medicală înalt oncogene - au capacitatea de a persista în nucleul celulei mulţi ani, transformând celula sănătoasă în celulă canceroasă. Din cele 15 amintite, tulpinile 16 şi 18 produc 70% dintre cancerele cervicale, în timp ce tipurile 16, 18, 31, 33, 35, 45, 52 şi 58 determină apariţia a aproximativ 90% dintre cazuri. 50%-80% din populaţia umană activă sexual se infectează cu tulpini de HPV în timpul vieţii, dar imunitatea este adecvată, eliminând în doi ani, natural, virusurile. Dacă imunitatea este scăzută sau absentă, în cazul infecţiei HIV sau herpetice, sub chimioterapie sau corticoterapie cronică, virusul persistă şi modifică în timp structura genetică a celulei. Fumatul este un factor de risc pentru cancer, precum şi folosirea mai mult de cinci ani a contraceptivelor orale. Istoricul familial (prezenţa bolii la rudele apropiate), numărul mare de naşteri, debutul vieţii sexuale la vârstă tânără, numărul mare de parteneri sexuali reprezintă, de asemenea, factori de risc.
„Secreţia abundentă este primul semnal de alarmă”
- Ce simptome prezintă persoanele de sex feminin care au dezvoltat boala?
- Cancerul de col uterin este asimptomatic în stadiile incipiente. Primul simptom al acestei boli grave este o secreţie abundentă, apoasă, cu firişoare de sânge. Recomand femeilor să fie atente la corpul lor şi să solicite un consult medical imediat ce observă modificări ale secreţiei vaginale. Urmează, odată cu trecerea timpului, sângerarea exteriorizată pe cale vaginală care surprinde şi îngrijorează femeia, este fără durere, apare din senin între menstre sau după contactul sexual, rar după baie. Stadiile avansate aduc în plus durere în zona abdominală, în regiunea spatelui - lombar sau a membrelor inferioare, apoi sângerare urinară, sângerare rectală. Femeia bolnavă slăbeşte mult, vizibil, e palidă, obosită.
- Sunt unele mai predispuse, la acest tip de cancer ca altele?
- Un număr de caracteristici sociale definesc femeile predispuse să dezvolte în timp precancer sau cancer de col uterin. Acestea includ: statutul marital - femeile căsătorite au risc mai mare decât cele celibatare, vârsta tânără la prima căsătorie, multiparitatea - numărul mare de naşteri, un nivel socio-economic scăzut, anumite particularităţi ale comportamentului sexual (vârstă tânără a debutului vieţii sexuale, un număr mare de parteneri sexuali). Studiile epidemiologice completează cu referinţe despre predispoziţia genetică crescută sau, dimpotrivă, protectivă a unor grupuri etnice feminine pentru această boală. În prezent, expunerea şi infecţia persistentă cu tulpinile înalt oncogene de HPV reprezintă principala cauză a cancerului cervical, asociată cu scăderea sistemului imunitar. Fiind vorba despre o infecţie care se transmite frecvent - 70%, pe cale sexuală, consider predispuse riscului femeile active sexual. Infecţia HPV se transmite în 30% dintre cazuri prin contactul pielii infectate cu pielea regiunii anogenitale.
„Odihna, mâncarea sănătoasă şi sportul întăresc organismul”
- Cum se pot proteja femeile împotriva acestei maladii?
- În primul rând, recomand femeilor un stil de viaţă sănătos: odihnă adecvată, evitarea stresului, obiceiuri alimentare sănătoase (trei mese pe zi, echilibrate, cu legume şi fructe). Le recomand, de asemenea, evitarea fumatului şi a sedentarismului, prin practicarea de două-trei ori pe săptămână a unui sport preferat. Toate aceste măsuri simple menţin imunitatea naturală a organismului. Sfătuiesc mamele să-şi educe fetele şi băieţii despre existenţa bolilor cu transmitere sexuală. Discuţiile vor fi despre necesitatea folosirii prezervativului la începutul unei noi relaţii, despre maturizarea emoţională şi a tractului genital care recomandă debutul vieţii sexuale undeva după 18 ani, de asemenea, despre pericolul contactului sexual cu mulţi parteneri, care creşte riscul infecţiei HPV pentru ambele sexe. Este important să ştim că prezervativul nu protejează transmiterea HPV în toate situaţiile şi insist asupra testării Babeş-Papanicolau pentru femei din trei în trei ani, astfel încât să aflăm la timp dacă apar leziuni precanceroase, să le putem trata simplu.
- Ce e de făcut când se descoperă infectarea cu HPV? Dar când este deja în faza de cancer?
- Imediat ce aflaţi o asemenea veste este recomandat să cereţi părerea unui medic ginecolog. Într-adevăr, în funcţie de momentul în care depistăm infecţia cu HPV, acţionăm în mod diferit. Atunci când depistăm, la testarea HPV, infecţia cu una sau mai multe tulpini înalt oncogene de HPV, iar Testul Babeş-Papanicolau este negativ pentru leziune intraepitelială, ne concentrăm pe creşterea imunităţii generale cu un stil de viaţă sănătos şi cu medicamente ce stimulează imunitatea antivirală. Atunci când avem asociere de leziuni severe intraepiteliale la Testul Ba- beş-Papanicolau cu prezenţa HPV înalt oncogen, medicul specialist solicită diagnostic anatomo-patologic din ţesutul suspect. Ţesutul suspect se obţine prin: biopsie (biopsie minimum invazivă sub ghidaj colposcopic, biopsie de leziune vizibilă clinic), chiuretaj endocervical, electroexcizie minimă cu ansă electrică şi conizaţie diagnostică. În cazul unui diagnostic anatomo-patologic de cancer cervical urmează teste de stadializare a bolii: cistoscopie, rectoscopie, CT-scan, RMN, uneori PET-CT. Tratamentul diferă de la o pacientă la alta, în funcţie de anumite caracteristici: tipul cancerului, stadiul acestuia, posibilele efecte secundare, dar şi de acordul şi de preferinţele femeii bolnave.
„Condiloamele anogenitale trebuie să vă dea de gândit“
- Cum se mai poate alege un partener sexual fără riscul de a contacta virusul?
- În prezent, lipsa unui test omologat nu ne permite să avem informaţii exacte dacă un anume bărbat transmite sau nu transmite virusurile HPV. Un semn de luat în considerare asupra posibilităţii prezenţei virusurilor HPV îl reprezintă existenţa condiloamelor în regiunea anogenitală a partenerului sexual. O discuţie iniţială onestă cu un posibil partener sexual este preferabilă şi poate fi iniţiată dinspre ambele părţi, având în vedere posibilitatea transmiterii sexuale a multor virusuri sau bacterii, cu repercusiuni serioase pe termen lung pentru ambii parteneri ai cuplului: hepatită tip B (care în timp produce cancer hepatic), hepatită C, SIDA (consecinţă a infecţiei HIV), sifilis şi, mai ales, relativ la subiectul în discuţie, infecţia HPV, care produce în timp cancer cervical, anal, orofaringian, vulvar, vaginal sau penian. Un set complet de analize a ambilor parteneri ar lămuri aceste aspecte. Recomand, de asemenea, femeilor active sexual un număr redus de parteneri şi folosirea prezervativului, care oferă protecţie pentru bolile cu transmitere sexuală.