de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu
De-a lungul timpului, marile epidemii au lăsat urme adânci în istorie. Printre efectele devastatoare pot fi enumerate scăderile masive de populație și împuținarea diversității genetice. De asemenea, pandemiile au avut efecte uimitoare asupra evoluțiilor… politice.
Gripa „spaniolă” și Tratatul de la Versailles
Gripa din 1918, numită și „spaniolă”, care lovea o lume deja decimată de Primul Război Mondial, a infectat o treime din populația lumii. Pe deasupra, a lăsat sechele supraviețuitorilor, dintre care problemele creierului și inabilitățile de a funcționa normal sunt doar două exemple. Chiar președintele american Woodrow Wilson făcea gripă în 1919, iar rolul său era crucial în negocierile dure purtate cu premierul francez Georges Clemenceau, care pretindea dezmembrarea Germaniei. Aflat în convalescență, șeful de la Casa Albă a început să se comporte straniu, potrivit mărturiilor din epocă: era lent, mai mereu obosit și se concentra pe chestiuni minore. În final, și-a abandonat ideile, dându-i câștig de cauză reprezentantului Franței. După cum se cunoaște, asprimea condițiilor Tratatului rezultat a revoltat Germania până la… al Treilea Reich.
Tuberculoza, în ecuația cuceririi Vestului și în modă
În anul 1900, tuberculoza erupea în America, și foarte mulți o atribuiau poluării; cu alte cuvinte, era considerată o epidemie a „miasmei”. Promovată puternic de medicul Edward Trudeau, din New York, el însuși atins de maladie și care, mutându-se în afara orașului, s-a simțit mai bine, ideea a generat o mișcare de masă circumscrisă cuceririi Vestului american. Crezând că vindecarea vine de la aer curat și de la traiul în natură, mii de locuitori au început să ia calea Vestului, în ceea ce a fost denumit „valul căutătorilor de sănătate”. Toți acești atinși de afecțiunea pulmonară călătoreau alături de căutători de aur, de pionieri, de exploratori și de aventurieri care doreau pământ. Un alt efect al epidemiei de tuberculoză, de data aceasta în Europa, a fost „romanțarea” acestui fel de a se stinge al oamenilor, până într-acolo încât în era victoriană erau „la modă” paloarea și suplețea extremă pe care le manifestau bolnavii de tuberculoză.
Viermele-cârlig a blocat Sudul
Un parazit extrem de periculos a avut asupra Sudului Statelor Unite un efect cât se poate de uluitor: pentru că simptomele erau dureri de stomac, erupții cutanate și alte afecțiuni cronice, s-a ajuns, la începutul secolului al XX-lea, la epidemie. Mai toată populația era letargică, manifesta deficiență de fier, oamenii nu mai creșteau în înălțime și nu mai aveau activitate normală. În timp, propagarea acestui clișeu despre sudiștii atacați de viermele-cârlig a dus la apariția stereotipurilor de genul: „Sudul este lent, inactiv, încremenit în timp”. A fost nevoie de identificarea cauzei epidemiei și de intervenții de prevenire a răspândirii acesteia pentru ca Sudul să înceapă din nou să-și trimită copiii la școală, să cultive grâne și să reușească o dezmorțire economico-socială.
Variola „colonizatoare”
Transmisă rapid prin intermediul fluidelor corporale și al obiectelor contaminate, variola a fost un ucigaș redutabil până la eradicarea ei în 1980. A avut, așadar, secole la dispoziție pentru a face ravagii, iar cel mai înspăimântătoare a fost dispariția aproape completă (în proporție de peste 90%!) a băștinașilor din Columbia în epoca descoperirii Lumii Noi de europeni în anii 1500. Boala a fost, de altfel, o adevărată armă biologică pentru colonizatori, cu atât mai mult cu cât nativii nu aveau nicio rezistență în fața acestui virus devastator, care se răspândea cu o iuțeală incredibilă și venea mereu cu fiecare val de europeni. Civilizații întregi au fost șterse astfel de pe fața Pământului, ducând cu ele culturi care s-au pierdut definitiv.
Ciuma și… reversul
În secolul al XIV-lea, ciuma bubonică stăpânea ca un spectru sinistru întreaga Europă, curmând vieți cu nemiluita. Un efect cel puțin neașteptat au fost apariția convingerii că Dumnezeu i-a părăsit pe oameni și, implicit, o șubrezire a religiozității, cu totul neașteptată pentru Evul Mediu. Pe măsură ce tot mai mulți oameni cădeau pradă bolii, Biserica Catolică era tot mai slabă. Până acolo încât, neprimind răspuns de la Divinitate prin intermediul preoților, oamenii au început să se desprindă de dogme și să caute răspunsul în lumea reală. Multe dintre progresele medicinei moderne și ale științei în general își au rădăcina în scăderea încrederii în Biserică, generată de o boală crudă, fără leac, care bântuie și astăzi.
Pericole prezente
Globalizarea contemporană, cuceririle tehnologice și mișcările împotriva vaccinării pun întreaga omenire în postura de a risca apariția unor boli posibil generatoare de epidemii pe scară planetară. Și nu este vorba despre colțuri izolate de lume. De pildă, ravagiile produse de furtunile tropicale readuceau în Filipine leprospiroza sau „febra șobolanilor” în 2009; orașele americane Washington și Las Vegas conduc detașat într-un top macabru al purtătorilor de sifilis; pojarul, declarat ca eradicat în SUA în anul 2000, a revenit în forță în California cu doi ani în urmă; în 2015, în Spania se reîntorcea difteria, boală care a produs distrugeri masive în secolele XVI-XVII; febra tifoidă, responsabilă de sute de mii de morți în fiecare an, circulă prin intermediul salmonella și face milioane de victime în țările fără sisteme sanitare bine puse la punct; poliomielita, în principiu dispărută în cele două Americi, Europa și sud-estul Asiei, a lovit recent în… Ucraina. Exemplele ar putea continua…
Spectrele se întorc
Epidemia de ciumă, numită „moartea neagră”, a ucis 60% din populația Europei în secolul al XIII-lea, alte 10 milioane de oameni în veacul al XIX-lea și a silit oficialitățile chineze să bage în carantină orașul Yumen în… anul 2014, ținând zeci de mii de oameni prizonieri ai spaimei și pericolului. Madagascar, Arizona, Colorado și New Mexico sunt arealuri americane în care această cumplită boală încă există - șapte oameni mor de ciumă în SUA în fiecare an. Febra Dengue face ravagii la Tropice - în ultimii doi ani, a ucis în Pakistan și, per ansamblul lumii, circa 20.000 de oameni cad anual răpuși de maladia răspândită de țânțar. Holera pândește și ea din Haiti, unde a reapărut în 2010, după 100 de ani…