de Monica Beleneș şi Sorin Dumitrescu

În urma studiului „Atitudini și percepții asupra bolilor mintale în cadrul populației României”, încheiat recent, a rezultat faptul că 78,9% dintre români apreciază că un pacient cu tulburări psihice și de comportament poate duce o viață normală, dar 68% spun că nu ar fi de acord să locuiască cu o astfel de persoană. Este greu de estimat totuși câți dintre respondenți știu exact să deosebească pe cineva cu probleme psihice și să nu asocieze persoana respectivă cu violența. Doctor Mihai Bran (medalion), psihiatru la Spitalul Colţea şi fondator al platformei de psihoterapie online https://atlashelp.ro, ne ajută să înțelegem bolile mintale și locul lor în societate.

„Simptomele de infarct miocardic pot masca alte probleme”

- Cum recunoaștem bolile mintale - demența, schizofrenia, tulburarea bipolară, depresia, Alzheimerul, anxietatea?

- Fiecare boală psihică are semnele și simptomele ei, iar pentru diagnostic e important să ne adresăm unui specialist, și aici mă refer la un medic psihiatru sau chiar la un medic de familie. De obicei, bolile psihice nu necesită investigații paraclinice pentru a putea fi diagnosticate, și procesul de diagnoză presupune un interviu clinic/consultație cu un medic psihiatru sau completarea unor scale clinice. Bolile psihice afectează funcționarea normală a individului, și de aceea sunt relativ ușor de observat și de diagnosticat. De exemplu, în cazul demențelor ne atrag atenția tulburările cognitive, persoana afectată plângându-se de probleme de memorie și de concentrare. În formele mai severe ajung chiar să nu mai recunoască drumul spre casă sau anumite persoane din anturaj. Cea mai frecventă formă întâlnită în cabinetele de psihiatrie, neurologie sau chiar geriatrie o reprezintă demența din boala Alzheimer. Schizofrenia este o afecţiune psihică severă și invalidantă, care afectează aproximativ 1% din populația generală. Percepția asupra realității este distorsionată, și pacienții prezintă halucinații auditive sau vizuale, idei delirante, au un comportament dezorganizat. De asemenea, pot prezenta tulburări de atenție sau de concentrare, tulburări ale somnului. Depresia a fost desemnată de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind principala cauză de dizabilitate la nivel mondial începând cu anul 2017. Depresia nu reprezintă doar o stare de tristețe, aceasta trebuie văzută și înțeleasă ca o boală psihică ce poate avea repercusiuni importante. Pe lângă dispoziția depresivă, pacienții acuză lipsa plăcerii, a dorinței de a face lucruri care înainte le făceau plăcere, izolare socială, tulburări ale somnului sau ale apetitului, idei de inutilitate și chiar gânduri de suicid. Tulburarea bipolară este o afecțiune în care afectul pacientului pendulează între starea depresivă și starea maniacală sau hipomaniacală. Episoadele mania- cale sunt ușor de recunoscut, deoarece pacienții sunt expansivi, dezinhibați, au idei de grandoare, vorbesc mult și uneori fără sens, sar de la o idee la alta, încearcă să facă multe lucruri în același timp, nu se pot odihni. Anxietatea poate fi un simptom în cazul altor boli psihice, cum e depresia, sau poate constitui un grup aparte de afecțiuni. Din cadrul tulburărilor de anxietate m-aș opri asupra atacului de panică, ce reprezintă o stare de anxietate extremă, adică de teamă fără motiv, și care durează câteva minute. Este însoțit de senzație de sufocare, nod în gât, palpitații, senzație de moarte iminentă, tremur, transpirații. De multe ori, pacienții ajung în camerele de gardă ale secțiilor de cardiologie crezând că au de-a face cu un infarct miocardic.

„Comportamentul nu trebuie să difere de cel față de persoanele sănătoase”

- În ce fel trebuie să ne purtăm cu persoanele care suferă de aceste afecțiuni?

- Nu trebuie să ne purtăm diferit. Faptul că ne purtăm diferit poate fi primul pas spre stigmatizare. Bolile psihice ar trebui înțelese similar celorlalte boli somatice. Cu un diabetic sau cu un pacient cu afecțiuni cardiovasculare ne purtăm diferit? Sunt oameni care au o problemă și care au nevoie de ajutor. Trebuie încurajați să accepte ajutorul și să urmeze un tratament corespunzător.

- Cât de recuperabili sunt pacienții?

- Demențele (inclusiv boala Alzheimer) sunt boli progresive și fără tratament la ora actuală. Pacienții pot fi păstrați într-un stadiu funcțional prin intervenții complexe, atât farmacologice, cât și psihosociale. Schizofrenia şi tulburarea bipolară sunt boli cronice, unde cu un tratament potrivit se poate păstra o funcționare relativă a pacientului. Sunt bolnavi care pot să lucreze, dar nivelul trebuie să fie unul adecvat fiecăruia. Au existat chiar laureați ai Premiului Nobel diagnosticați cu schizofrenie, dar acestea sunt cazuri izolate. În ceea ce priveşte depresia sau tulburările de anxietate, un tratament corespunzător poate duce la o recuperare totală și la o funcționare socioprofesională bună.

„Există sanatorii specializate în tratare și recuperare”

- Unde este bine să se facă recuperarea?

- Tratamentul și recuperarea pacienților cu boli psihice se fac printr-o rețea de unități specializate, care include: unități cu paturi (spitale sau secții de psihiatrie), unde este indicată tratarea episoadelor acute de boală, laboratoare de sănătate mintală, unde există echipe terapeutice complexe, alcătuite din medici, psihologi, asistenți sociali și asistente medicale specializate, centre de zi, ambulatorii de specialitate. Există și sanatorii specializate în tratarea și recuperarea bolnavilor psihici, cum este Sanatoriul de nevroze de la Predeal, unde, pe lângă îngrijirea de specialitate, bolnavii beneficiază și de proceduri alternative. Eu personal sunt adeptul unor spitalizări de cât mai scurtă durată, folosirea mai frecventă a centrelor de zi sau a ambulatoriilor și încercarea de reintegrare în societate cât mai precoce.

- Există, în România, centre unde bolnavii mintal pot fi ajutați?

- Există spitale de psihiatrie, există ambulatorii cu medici psihiatri aproape în toate spitalele generale și în policlinici, există sanatorii de recuperare cum este cel de la Predeal. Un rol important îl au și ONG-urile care promovează sănătatea mintală și care au reușit să deschidă câteva centre de suport - aș aminti aici „Aliat” sau „Estuar”.

„Un cămin poate fi un punct de sprijin suplimentar“

- Pot ei să se integreze, la un moment dat, în societate, să aibă un job și o familie?

- În funcție de boala psihică, acest lucru este posibil și este chiar recomandat. Integrarea într-o familie poate aduce un punct de sprijin suplimentar pentru a depăși boala și a evita stigmatiza- rea. Nivelul de muncă trebuie întotdeauna raportat la nivelul funcțional al fiecărui individ. Sunt profesii care limitează accesul celor cu tulburări psihice, cum este cazul Armatei, Poliției sau sistemului educațional, dar pacienții cu boli psihice se pot reorienta către meserii mai puțin solicitante.

- Dacă vor avea copii, ce șanse sunt ca aceștia să-i moștenească?

- Mecanismele bolilor psihice încă nu sunt complet deslușite, dar există o încărcătură genetică evidentă. Studiile arată faptul că în familiile unde există un membru cu o afecțiune psihică, riscul de apariție a bolilor psihice este mai mare decât în populația generală. Totuși, acest fapt nu reprezintă o contraindicație ca acești pacienți să își întemeieze o familie și să își găsească un loc în societate. În anumite profesii există însă interdicții privind istoricul și prezența unor afecțiuni psihiatrice.