de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Britanicul Tom Nabarro, în vârstă de 32 de ani, a suferit un accident care l-a lăsat paralizat de la gât în jos. În cei peste zece ani de la incident, grație tehnologiei, poate duce o viață activă, aproape normală.
„Îmi pot controla mișcările din pat”
Drumul lui Tom Nabarro de la accidentul care l-a lăsat paralizat până la felul în care se „mișcă” astăzi nu a fost deloc ușor, arată CNN. Secretul reușitei a stat în încrederea deplină în puterea tehnologiei. Bărbatul este inginer software de meserie și a putut imagina cât de mult i se va îmbunătăți situația grație cuceririlor tehnologiei moderne. Cu ajutorul acesteia poate vedea foarte bine, își poate îndrepta capul în ce direcție dorește și folosește recunoașterea vocală pentru a-și controla mișcările. Scaunul cu rotile pe care îl întrebuinţează este dotat cu senzori și cu echipamente de control care comunică direct cu dispozitivele din casă, făcându-i viața mult mai ușoară. Și mai ales generându-i o independență care altfel nu i-ar fi fost accesibilă. „Îmi pot controla mișcările din pat, pot să deschid televizorul și să comut pe orice canal. Nu sunt multe lucruri pe care nu le pot face”, explică Tom.
Recunoaștere vocală pentru a-și gestiona conturile de socializare
Bărbatul se deplasează cu ajutorul comenzilor date de creierul său unui mecanism amplasat în vârful scaunului rulant. Folosește recunoașterea vocală inclusiv pentru a-și gestiona conturile de socializare, dictând dispozitivelor din casă ce să facă. „Este un sentiment surprinzător de uman, chiar dacă implică atât de multă tehnologie”, povestește Tom. Alături de soția sa, Ellen, tânărul crede că o automatizare completă ar fi soluția ideală pentru a depinde cât mai puțin posibil de alte persoane. De aceea, cei doi sunt foarte atenți la tot ceea ce se descoperă în domeniul tehnologiilor de ultimă oră care leagă creierul de computer.
„Vom vedea scaune rulante care se conduc singure”
Împreună cu specialiști de la „Imperial College”, Londra, Tom lucrează la realizarea efectivă a celei mai bune conexiuni creier-computer care să nu fie invazivă. „Această interfață, odată dezvoltată, ar putea să furnizeze simțuri automate, iar mașinile ar fi capabile să înțeleagă oamenii, prevenindu-le intențiile, astfel încât aceștia să-și poată vedea de viața lor”, explică Tom. Ca urmare, tânărul continuă, alături de specialiști, pașii pe această cale - o tehnologie care să nu necesite intervenție chirurgicală și să pună mintea în legătură cu acțiunea prin intermediul computerului. „Putem măsura mișcările ochilor care ne spun că o persoană privește un pahar. Un computer poate face asta. Putem apoi crea o comandă și face interfața să înțeleagă că persoana dorește să ridice paharul”, argumentează expertul Aldo Faisal. Acesta arată că asistența computerizată poate deveni posibilă cu ajutorul senzorilor și al camerelor, și tot sistemul ar putea ajunge să învețe să ghicească intențiile unei persoane. „Aceste cercetări vor face pași mari înainte. În următorii cinci-zece ani vom vedea scaune rulante care se conduc singure”, punctează Faisal.
Proteze experimentale pentru amputaţi
Numeroase echipe de cercetători din toată lumea lucrează intens la dispozitive care să schimbe viața celor paralizați sau cu membre amputate. Indiferent de metodă - prin implantarea de cipuri în creier sau prin senzori exteriori -, unele rezultate au făcut înconjurul lumii. De pildă, recent, o persoană paralizată de la umeri în jos a putut să-și reutilizeze brațul drept cu ajutorul unei proteze experimentale care a înlocuit conexiunile pierdute între creier și mușchi. În 2016, cercetători de la Școala Medicală a Universității din Utrecht au reușit să redea capacitatea de comunicare unei femei cu scleroză amiotropică laterală, printr-un sistem de „citire a gândurilor”.