de Claudia Stan

Prima ecografie a copilului este un moment aşteptat cu emoţie de fiecare viitoare mămică, deşi majoritatea femeilor ajunse la ecograf nu desluşesc semnificaţia acelor umbre în mişcare de pe monitor... Şi totuşi, atunci „dă ochii” pentru prima oară cu miracolul din pântecele sale şi are prima „fotografie” cu fătul ce prinde contur de la lună la lună. Despre minunile ecografului şi utilităţile acestuia ne vorbeşte doamna doctor ginecolog Anca Simionescu, medic la Spitalul Filantropia.

Nu există riscuri demonstrate

- Doamnă doctor, în primul rând, ce este o ecografie şi la ce foloseşte?
- Ecografia este un examen neinvaziv, ce permite vizualizarea fătului şi a anexelor acestuia cu ajutorul unor sonde transabdominale şi transvaginale, depistând sarcinile normale şi malformaţiile fetale în modurile 2D, 3D şi 4D (timp real).

- Se spune că efectuarea ecografiilor repetate ar afecta sănătatea fătului. Este adevărat?
- După cum spuneam, este vorba despre o tehnică neinvazivă, care nu are efecte negative nici asupra embrionului, nici a mamei. Sondele de examinare emit ultrasunete (vibraţii mecanice cu frecvenţe între 1 şi 20 MHz). Astfel se pot vizualiza fătul şi eventualele malformaţii. Specialiştii invocă două riscuri ale ultrasunetelor: „cavitaţia” (formarea bulelor gazoase în lichidul în care se propagă unde mecanice) şi „microcurenţii acustici”, riscuri care însă nu sunt demonstrate de profesioniştii din domeniu. Dar nu recomandăm decât ecografii în interes medical, care să dureze sub 45 de minute per examinare.

- Ce se întâmplă în cazul în care se depistează anomalii?
- Evoluţia formidabilă a aparaturii medicale, informarea pacientelor, formarea specialiştilor în domeniul diagnosticului prenatal şi înfiinţarea Centrelor de Medicină Materno-Fetală au determinat depistarea majorităţii malformaţiilor fetale şi monitorizarea unor sarcini cu risc crescut. Un număr de malformaţii fetale grave incompatibile cu supravieţuirea sau cazuri de anomalii cromozomiale (sindromul Down, trisomia 21) au beneficiat de întreruperea terapeutică a sarcinii, în timp ce alte malformaţii curabile (stenoze intestinale, hidrocel testicular, laparoschizis) au fost rezolvate chirurgical după naştere sau monitorizate în serviciile de pediatrie.

Se recomandă numai 3 ecografii per sarcină

- Câte ecografii se recomandă de-a lungul unei sarcini?
- În supravegherea corectă a sarcinii, conform standardelor internaţionale, pentru o sarcină fără factori de risc se recomandă trei ecografii obstetricale (pentru depistarea malformaţiilor), după cum urmează: prima între 12 şi 14 săptămâni de amenoree, ce va stabili data concepţiei şi data probabilă a naşterii, măsoară translucenţa nucală, Dopplerul venos Arantius şi vizualizează minimorfologia fetală. Se recomandă efectuarea „dublului test” din sângele matern (dozarea PAPP-A şi fracţia beta HCG liberă) ce coroborat cu datele ecografice, cu vârsta mamei, greutatea vor permite calcularea riscului integrat pentru sindromul Down; a doua, între 22 şi 24 de săptămâni de amenoree, cu vizualizarea structurilor craniene, coloanei vertebrale, feţei, toracelui şi cordului, abdomenului şi peretelui abdominal, stomacului, diafragmei, vezicii urinare, rinichilor, membrelor, cu efectuarea măsurătorilor specifice şi stabilirii greutăţii fetale, măsurarea velocimetriei fetale, vizualizarea anexelor fetale, cordonului ombilical, placentei şi lichidului amniotic; a treia ecografie se efectuează între 32 şi 34 de săptămâni şi urmăreşte morfologia şi biometria fetală, prezentaţia acestuia.
Pentru a se realiza un examen de calitate e foarte importantă respectarea acestei cronologii. La aceasta se adaugă şi analizele de sânge, urină şi consultaţiile lunare.

- Ecograful „vede” tot?
- Ecografia obstetricală are însă şi limite: pe de-o parte, poate vizualiza imagini ce dispar după naştere (este cazul unor reprezentări digestive şi renale), pe de altă parte, nu poate efectua diagnosticul sindroamelor genetice, cromozomiale, al tuturor malformaţiilor cardiace. De obicei, imaginile anormale se vor urmări în dinamică, stabilindu-se pronosticul maladiilor fetale.

- Vă este greu să daţi astfel de veşti pacientelor care au ghinionul unor sarcini cu probleme?
- De foarte multe ori este dificil de comunicat familiei faptul că bebeluşul are o anomalie... În cazul depistării unor malformaţii fetale este indicată naşterea într-o maternitate capabilă să se ocupe de această problemă şi colaborarea cu spitalele de pediatrie dacă este nevoie o intervenţie chirurgicală sau monitorizarea nou-născutului.

România are specialişti!

- Sunt mame cărora nu le puteţi face ecografii?
- Există şi limitări ale examenului (ecografii dificile), de obicei din cauza vizibilităţii dificile determinată de un perete matern gros la pacientele obeze, la pacientele care utilizează creme pe abdomen sau au fost operate clasic anterior. La gravidele cu risc crescut, ecografia are un rol major în supravegherea sarcinii, cu luarea unor decizii obstetricale.

- Ne putem baza pe specialiştii noştri în domeniu?
- Cu siguranţă! Avem doctori extraordinari, care pot oricând să facă faţă unor situaţii dificile. Pot să vă spun că aici, la  Spitalul Clinic „Filantropia”, în cadrul Centrului de Diagnostic Prenatal, au fost depistate în 2008 53 de malformaţii fetale, două în primul trimestru, 19 în trimestrul al doilea şi restul în trimestrul al treilea.

- Ce trebuie să facă cititoarele revistei pentru a li se realiza un examen ecografic la „Filantropia”?
- Persoanele interesate sunt rugate să se programeze din timp la 021/31.88.930 şi să vină cu un bilet de trimitere de la medicul de familie, cu o adeverinţă de salariat şi, eventual, cu un CD pentru înregistrarea secţiunilor ecografice.

Doamna doctor Anca Simionescu, lector universitar, medic primar obstetrică-ginecologie la Maternitatea „Filantropia”, este specializată în diagnosticul prenatal, în ecocardiografie fetală la Rouen, membră a Societăţii Franceze de Obstetrică-Ginecologie, a Societăţii Internaţionale de Ecografie în obstetrică-ginecologie, cu specializări la Harvard, Londra şi în Franţa! A fost intern al Spitalelor din Paris în obstetrică-ginecologie între 1996-2001 şi şi-a susţinut teza de doctorat cu tema „Studiu comparativ asupra mijloacelor de diagnostic prenatal” cu Magna cum laudae. În 2005 a publicat tratatul „Citogenetica obstetricală în epoca postgenomică”, în colaborare cu cercetătorul ştiinţific doctor Agripina Lungeanu - şefa laboratorului de genetică al Institutului de Patologie Moleculară „Victor Babeş”.