de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Multe dintre cele mai cunoscute și folosite medicamente și mijloace de tratament actuale au fost descoperite accidental sau au drept precursori otrăvuri sau toxine.
Urmașul unui gaz toxic distruge leucemia
Chlorambucil este un medicament folosit împotriva leucemiei, cancer al sângelui care conduce în topul îmbolnăvirilor la persoanele sub 15 ani. Aprobat în 1957, acest tratament își are originile cu totul neașteptate în Primul Război Mondial și la momentele în care pe sângeroasele câmpuri de bătălie ale deflagrației numite „marele război” era folosit gazul muștar. La câțiva ani după încheierea conflictului s-a observat că cei intoxicați cu acest tip de gaz aveau neobișnuit de puține celule albe în sânge. Așa s-a ajuns la concluzia că unii dintre compușii acestui gaz pot elimina celulele albe mutante care provoacă leucemia și chiar să sisteze răspândirea lor. Cercetările ulterioare au dus la descoperirea medicamentului, care este folosit și astăzi, după șase decenii, împotriva teribilei maladii.
Renunţarea la alcool a plecat de la un antiparazitar
Disulfiram este cunoscut tuturor celor care au dorit vreodată să se lase de alcool. Produce efecte foarte neplăcute atunci când este asociat cu băutura - dureri de cap, amețeli, vărsături, dureri de piept, tulburări de vedere, confuzie, transpirație și anxietate. Acest remediu împotriva alcoolismului a fost descoperit cu totul întâmplător de danezii Jens Hald și Erik Jacobsen, care testau un medicament împotriva paraziților și s-au gândit să vadă pe ei înșiși dacă este eficient. Ajunși la o petrecere, au băut puțin și li s-a făcut foarte rău. Așa au concluzionat că medicamentul cu pricina nu era pentru paraziți, ci pentru dependenți. Interesant este faptul că lucrătorii din industria cauciucului făcuseră mai demult legătura între unele chimicale din procesul de producție și reacția negativă la alcool. Nu lipsea decât demonstrația științifică.
LSD, testat de inventator pe el însuși
Substanța psihoactivă care induce stări halucinogene numită LSD nu poate fi considerată un medicament, dar informații de dată recentă arată că se are în vedere folosirea acesteia în tratarea sindromului posttraumatic. Povestea drogului este relevantă. Sintetizat în 1938 de chimistul elvețian Albert Hofmann, aflat în căutarea unui stimulent pentru circulația sangvină, a fost dat deoparte cinci ani, până când omul de știință a ingerat accidental o cantitate foarte mică, de pe vârful degetelor. A descris experiența ca pe „un curent neîntrerupt de imagini fantastice, în culori intense, caleidoscopice”. Trei zile mai târziu, Hofmann lua mai mult... LSD a fost asociat cu mișcările „revoluției sexuale” din anii ’60 și încă este folosit, deși este interzis.
Anticoagulant de top, cândva otravă pentru șobolani
Unul dintre cele mai redutabile, mai eficiente și mai folosite anticoagulante, warfarin, are povestea legată de o epidemie care a ucis vite și de rozătoare otrăvite. Mai precis, medicamentul care astăzi este folosit doar în Marea Britanie de circa 1% din populație a pornit de la moartea unui mare număr de vite în SUA și în Canada în anii ’20. Animalele cădeau răpuse de sângerări de necontrolat provocate de consumul de trifoi dulce. Cazul s-a închis, dar, două decenii mai târziu, biochimistul Karl Link sintetiza proprietățile anticoagulante ale trifoiului dulce și înregistra produsul ca... otravă pentru șobolani în 1948. Cercetările ulterioare au condus spre folosirea medicamentului warfarin în cazuri de atacuri cerebrale, de pildă. Unul dintre primii utilizatori celebri ai medicamentului a fost președintele american Dwight D. Eisenhower.
Leacul tulburării bipolare a fost un dizolvant
Tratarea tulburării bipolare (cunoscută și ca depresie maniacală) a fost o mare provocare de-a lungul timpului. Până în secolul al XX-lea, pacienții diagnosticați cu așa ceva erau internați direct în ospicii. Dar în 1948, psihiatrul australian John Cade a realizat un tratament revoluționar bazat pe săruri de litiu. Descoperirea nu are nimic de-a face cu aura vreunei revelații, ci a pornit de la prezumția greșită că boala ar fi avut de-a face cu ureea. Cade a început să colecționeze în frigider mostre de urină cu care injecta cobai pentru a le vedea reacțiile. Abia când a început să injecteze acid ureic folosind litiu ca... dizolvant a observat că animalele se relaxau. Psihiatrul a testat totul pe el însuși, iar cercetările sale au deschis calea tratamentului care se folosește astăzi în cazurile de tulburare bipolară.
Toxina care netezește fața
Aproape toată lumea știe ce este Botoxul, substanța care se injectează în diferite părți ale feței și le face pe vedetele de la Hollywood, şi nu numai, să arate ca niște păpuși de ceară imobile de fiecare dată când întrec măsura. Tratamentul are o origine surprinzătoare, fiind de fapt o neurotoxină extrasă din formula purificată a toxinei botulinice, care provoacă boala cu același nume. A fost utilizată inițial pentru tratarea spasmelor musculare, dar folosirea ei în zonele din jurul ochilor sau pe frunte și efectul de netezire constatat au declanșat o adevărată obsesie mondială și o explozie pe măsură a prosperității chirurgilor plasticieni. Doar în 2016 și doar în SUA s-au făcut 7 milioane de intervenții cu Botox.
Lupta cu angina a generat... viagra
Viagra era recomandată, la apariția ei, în 1998, împotriva disfuncțiilor erectile. La aproape două decenii distanță este unul dintre cele mai vândute medicamente din lume. Istoricul descoperirii miraculoasei „pilule albastre” este mult mai puțin spectaculos decât promovarea ei ulterioară, în special prin intermediul Hollywoodului. Așadar, într-o mică localitate din Țara Galilor, Merthyr Tydfil, cercetătorii care testau un medicament împotriva anginei au primit rapoarte cel puțin interesante de la voluntarii care erau înscriși în programul de testări: creșterea frecvenței erecțiilor. Cercetările ulterioare au confirmat că, într-adevăr, tratamentul antiangină avea acest efect, și foarte repede a fost creată viagra.