de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu

În cursa pentru viață pe care o duc persoanele diagnosticate cu boli foarte grave, timpul este unul dintre cele mai prețioase elemente. Pentru a-l câștiga, oamenii de știință ar putea apela în viitor la o așa-numită „hibernare”, proces ce ar permite tratamentelor să-și facă efectul.

Protecție în fața efectelor resuscitării

Profesorul britanic Mervyn Singer și echipa sa de la University College London Hospital testează un medicament care ar putea fi folosit, nu peste mult timp, pentru a trece anumite țesuturi vitale, cum este cel al inimii, al creierului sau al arterelor, într-un mod denumit „hibernare” - ceea ce în lumea computerelor este cunoscut ca „sleep”. Această abordare ar permite câștigarea unui răstimp prețios pentru ca persoanele care luptă cu cancerul, cu accidentele vasculare cerebrale sau cu atacurile de cord să beneficieze de întreaga putere a tratamentului administrat. Procedura ar urma să protejeze aceste părți extrem de importante ale organismului de traumele care pot interveni pe parcursul procedurilor de resuscitare, arată „Daily Mail”. În timp ce este de la sine înțeles, pe de o parte, să se facă toate eforturile pentru refacerea circulației unei zone afectate de blocaj, pe de altă parte, șocul revenirii fluxului sangvin poate cauza reacții inflamatorii care au capacitatea de a distruge artere și țesuturi vitale, urmări care de foarte multe ori se dovedesc letale. Aici intervine invenția cercetătorilor londonezi.

Limitarea daunelor produse de accidentul vascular cerebral

Specialiștii din toată lumea încearcă de zeci de ani să adapteze mecanismul atât de cunoscut în lumea animalelor la sistemul medical al omenirii. Cum reușesc unele exemplare ale faunei terestre să-și încetinească pulsul sau să-și coboare temperatura corpului până la limită timp îndelungat fără să fie afectate creierul şi inima și cum poate fi folosit acest mecanism la oamenii bolnavi? Pe parcursul unor cercetări efectuate în SUA s-a detaliat felul în care o specie de veverițe care hibernează beneficiază de efectele unui proces de protecție care implică supraviețuirea creierului în condiții de flux sangvin sensibil micșorat. Pornind de la aceste observații, specialiștii au efectuat teste pe animale de laborator, iar rezultatele sunt suficient de încurajatoare încât să se estimeze debutul testelor clinice pe oameni începând din acest an. „Dacă putem replica procesul pe care îl folosesc speciile care hibernează, putem proteja creierul în timpul unui accident vascular cerebral”, explică neurologul Joshua Bernstock.

Răgaz pentru eradicarea tumorilor

Între timp, specialiștii italieni studiază o modalitate de a-i pune pe pacienții care suferă de cancer în starea de „hibernare”, cu coborârea temperaturii întregului corp de la 37 de grade Celsius la 13 grade Celsius. La acest nivel, potrivit expertului Marco Durante, profesor la Institutul pentru Aplicații Fizice Fundamentale din Trento, funcțiile organismului vor intra într-o stare aproape inertă, dând răgaz medicilor să elimine tumorile. Deși nu este încă posibilă aducerea corpului uman la o stare de „hibernare” care să țină organele la adăpost de traume majore, Durante consideră că procedeul va fi realizabil în următorii zece ani. „Sunt încrezător că vom dezvolta medicamente care să inducă această stare în deplină siguranță”, adaugă expertul.

Experimentele legate de procesul denumit „hibernare miocardială“ datează din 2005, când s-a observat că șoarecii de laborator pot intra în stare de hibernare dacă li se administrează o anumită substanță

Prevenire şi tratare eficientă în Alzheimer

Un alt palier pe care s-ar putea extinde acțiunea acestei proceduri este temuta boală Alzheimer, în care legăturile de la nivelul creierului se întrerup, generând confuzie și pierderi de memorie. Dacă specialiștii ar reuși „hibernarea”, ar deveni posibilă prevenirea sau chiar tratarea maladiei, este de părere Vladyslav Vyazovskiy, de la Universitatea Oxford. În cazul în care testele pe oameni pe care le intenționează cercetătorii britanici s-ar dovedi un succes, protejând pacienții de efectele în cascadă ale acordării asistenței în cazurile amintite, ar putea fi vorba despre o reușită care încununează 20 de ani de eforturi globale în domeniu și, mai ales, de o speranță pentru zeci de milioane de oameni. „Dacă survine un atac de cord, o parte din țesut moare, dar celulele din jur se vor putea închide, pentru a se proteja”, explică Singer.