de Carmen Ciripoiu şi Gabriela Comşa
Dureri de cap? Amețeli? Salturi hiper sau hipotensive? Probleme respiratorii sau depresii accentuate? Sunt simptome cu care se confruntă tot mai multe persoane atunci când spre Pământ se îndreaptă jeturi de plasmă ionizată emise de Soare, care, conform fizicii cuantice, provoacă furtuni solare. Acestea nu bulversează doar câmpul electromagnetic al Terrei, ci și omul, cu care planeta noastră se află într-o permanentă conexiune.
Se manifestă mai ales la nivelul sistemului nervos
Specialiștii susțin că furtunile solare se manifestă mai ales la nivelul sistemului nervos (întrucât acesta funcționează pe impulsuri electromagnetice), dar și la nivel celular. Fiecare persoană însă resimte furtunile electromagnetice în felul său. Pentru cei mai mulți dintre oameni, acestea aduc brusc dureri de cap puternice, slăbiciune, insomnii și amețeli. Unele caracteristici întâlnite la majoritatea persoanelor sunt stresul puternic și creșterea tensiunii arteriale. Mai mult decât atât, oamenii de știință au arătat că, odată cu apariția furtunilor, sângele primește mai puțin oxigen și se îngroașă, ceea ce duce la dureri articulare severe. De asemenea, concentrația celulelor albe din sânge scade la activitate solară ridicată. Oamenii se pot confrunta și cu un risc crescut de cheaguri de sânge, infarct miocardic și boli cronice.
Risc sporit de AVC
În urma unui studiu amănunțit, s-a dovedit că accidentele vasculare cerebrale s-au produs cu o frecvenţă ce a fost cu aproape 20% mai mare în zilele în care au avut loc furtuni solare, deși cercetătorii nu știu cu adevărat care este motivul. Furtunile geomagnetice pot să dureze de la câteva ore până la câteva zile şi, atunci când sunt suficient de puternice, pot să afecteze funcţionarea sateliţilor şi să „împingă” aurorele boreale spre zone de pe Terra mult mai sudice faţă de teritoriile polare. De asemenea, furtunile solare afectează funcţionarea busolelor şi a altor instrumente de navigaţie, cum s-a întâmplat în 1989, când au fost probleme mari la reţeaua de alimentare cu energie electrică din Quebec, fiind provocată o pană generală de electricitate în provincia canadiană, care a durat nouă ore.
Consumați suc de aloe
Experții recomandă ca persoanele sensibile la schimbările geomagnetice să evite cât mai mult posibil alcoolul, nicotina și activitatea fizică intensă, iar cei cu hipertensiune arterială trebuie să aibă grijă să nu se ridice dimineața brusc din pat. Pentru evitarea formării cheagurilor de sânge se poate administra aspirină, dar medicamentul este contraindicat persoanelor cu gastrită și ulcer. Pentru insomnie și atacuri de panică, se recomandă consumul de suc de aloe, tinctură de eucalipt și valeriană. În perioada furtunilor solare, din dieta zilnică nu trebuie să lipsească legumele, peștele și cerealele, iar cafeaua trebuie să fie înlocuită cu ceaiul verde. Pentru a reduce vâscozitatea sângelui, se va suplimenta consumul de lichide.
Pericol de epidemii
După ce specialiștii de la NASA au descoperit în apropierea Polului Nord cea mai mare gaură de pe Soare, care acoperă între 6% şi 8% din suprafața totală solară, adică 228 de miliarde de kilometri, dar și o gaură mai mică, ce se află la Polul Sud al astrului zilei, care acoperă 0,16% din suprafața stelei, a fost dat un verdict îngrijorător: furtunile solare vor readuce epidemiile pe Pământ. Și asta nu e tot. Cercetătorii au afirmat că e doar o chestiune de timp până ce o furtună solară extrem de puternică va fi propulsată către Terra, iar găurile de pe suprafața Soarelui ar putea determina valuri imense de curenți electrici, cu impact devastator asupra liniilor electrice aeriene, sistemelor de comunicații și surselor de electricitate. Odată cu acestea, ar putea intra în colaps și transporturile, și sistemul sanitar. Cum și canalizarea va fi afectată, zonele urbanizate vor fi predispuse la epidemii de mult uitate. Potrivit NASA, acest tip de evenimente sunt inevitabile, întrucât Pământul este predispus la furtuni solare o dată la 150 de ani, ceea ce înseamnă că probabilitatea unui astfel de eveniment cosmic în următorii zece ani este de aproximativ 12%.
Când au fost descoperite
Furtunile solare au fost descoperite în anul 1859, de astronomii britanici Richard Carrington și Roger Hodgeson. Evenimentul din acel an a fost considerat cea mai puternică furtună care a avut loc vreodată, în acel moment, Soarele dublându-și temporar lumina. Momentul a rămas în istorie și prin faptul că a lăsat urme în gheața din Groenlanda, constând în nitrați și beriliu 10, care permit măsurarea intensității fenomenului și astăzi. Chiar dacă nu sunt vizibile cu ochiul liber, furtunile solare sunt perceptibile cu ajutorul telescoapelor, detectoarelor de raze X și al echipamentelor de termoviziune. Cantitatea de energie eliberată în urma unei furtuni solare este echivalentă cu cea emisă de milioane de bombe cu hidrogen de 100 de megatone care explodează în același timp și de zece milioane de ori mai mare decât energia eliberată de o erupție vulcanică. Chiar dacă durata unei explozii solare este de doar câteva minute, se eliberează în spectrul electromagnetic materie de milioane de grade, produ- când o creștere enormă a nivelului de radiații. Frecvența exploziilor solare variază de la mai multe pe zi, când Soarele este deosebit de activ, la mai puțin de una pe săptămână. Potrivit specialiștilor, perioadele de activitate solară au loc la intervale ciclice de 11 ani.
Pot fi anticipate cu 30 de minute înainte de a se produce
Cea mai îngrijorătoare furtună solară care a avut loc până în acest moment, după cea din 1859, s-a petrecut la 13 mai 1921, când au fost afectate sistemele de telecomunicații, de trafic și aeriene din SUA și din Europa. De asemenea, o erupție solară produsă în 2005 a determinat cea mai mare concentrație de protoni măsurată vreodată în atmosfera Pământului și a ajuns pe Terra în doar 15 minute, atingând o viteză de o treime din cea a luminii. Din nefericire, în acest moment, măsurile de predicție privind furtunile solare sunt destul de modeste. Specialiștii pot anticipa o superfurtună cu aproximativ 30 de minute înainte de a se produce, astro- nomii ghidându-se după anumite proprietăți ale petelor solare și ale regiunilor active de pe Soare.