de Luana Mare şi Daniel Alexandrescu

Una dintre suferinţele cel mai larg răspândite în zilele noastre este intoxicaţia de nivel scăzut cu metale grele. Chiar dacă respectăm diete, facem sport, bem suficientă apă, sănătatea noastră poate fi afectată pe termen lung din cauza metalelor grele ce pot ajunge cu uşurinţă în corpul nostru. Despre pericolul, tratamentul şi felul în care putem sta la distanţă de acest tip de intoxicaţie, ne-a vorbit medicul Radu Ţincu (foto) de la Spitalul de Urgenţă Floreasca, secţia Terapie Intensivă-Toxicologie.

„Conductele din plumb din casele vechi sunt o permanentă sursă de contaminare”

- Care sunt metalele grele care pot ajunge în organismul uman şi care pot provoca diverse patologii?

- Putem discuta despre foarte multe metale grele, dar în principiu sunt patru care se regăsesc cu o frecvenţă mai mare în intoxicaţii: plumb, mercur, arseniu şi cadmiu. Sunt cel mai frecvent răspândite în intoxicaţiile populaţionale atât la nivel local, în România, dar şi la nivel european sau chiar global.

- De unde ajung aceste metale grele în corpul nostru?

- Metalele grele se găsesc pe suprafaţa scoarţei terestre şi sunt o serie întreagă de activităţi naturale care le degajă, cum ar fi: erupţiile vulcanice, incendiile de pădure, anumite roci din structura scoarţei terestre le pot conţine şi atunci apele subterane le preiau, dar cea mai mare cantitate rezultă din activitatea industrială, care contaminează mediul înconjurător. Un astfel de exemplu a fost în anii ’70-’80 aditivarea benzinei cu plumb, procedeu care creştea performanţa carburantului şi a motorului, dar care a crescut şi cantitatea de plumb asimilată populaţional. După un timp s-a renunţat la acest tip de benzină în majoritatea ţărilor. Mai putem aminti despre conductele de apă. Toate casele construite înainte de anii ’70, la nivel european, aveau conducte din plumb. În casele foarte vechi încă mai sunt prezente, iar apa de consum preia din particulele de metal; vopselurile de interior sau de exterior folosite în trecut aveau diferiţi coloranţi ce conţineau plumb. Este aceeaşi problemă: dacă locuim într-o casă veche şi pereţii au fost vopsiţi în trecut, chiar dacă s-au adăugat noi straturi de altă vopsea, prin fisurare, cea veche va continua să elimine cantităţi din metalul greu conţinut.

„Plombele metalice provoacă intoxicare cu mercur”

- Care sunt cele mai comune surse de intoxicare cu mercur?

- Alte surse de metale grele sunt plombele de amalgam care se utilizau în stomatologie. S-a dovedit ştiinţific faptul că sunt nocive pentru că se prelucrează cu mercur. Acesta din urmă se introduce la nivelul dintelui, care, fiind vascularizat, preia continuu timp de ani la rând acest mercur ce ajunge în sânge. Recomandarea mea este ca cei care încă mai au plombe metalice să le schimbe cu plombe de porţelan sau alt tip de material şi să îşi dozeze concentraţia sangvină de mercur.

- În alimentaţie cum ajung?

- Poluarea în urma activităţilor industriale este cea mai importantă sursă, iar metalele grele rezultate vor ajunge în tot ceea ce înseamnă alimente, enumerând aici legume, fructe, peşte, fructe de mare, animalele pe care le sacrificăm şi pe care le consumăm. Dacă acestea din urmă trăiesc într-un mediu toxic, preiau din acesta metalele toxice. De asemenea, substanţele colorante din alimentaţie pot conţine acest gen de substanţe şi sunt metode care extrag aceşti coloranţi utilizând diferite procedee ce folosesc metale grele. O sursă potenţială de mercur ar fi fructele de mare şi peştele oceanic pentru că există concentraţii foarte mari de metale grele în apă. Prin consumul fructelor de mare şi a peştelui contaminat, metalele grele ajung în organismul uman care, fiind agresat de o multitudine de alte substanţe toxice, oricum are o capacitate din ce în ce mai redusă să facă faţă eliminării unui element toxic. Fumatul este o sursă în care putem să găsim anumite metale grele. S-a dovedit că pentru marijuana există contaminare în mod voit cu particule de plumb ca să-i crească masa de vânzare şi implicit profiturile traficanţilor. Există studii conform cărora cei care sunt consumatori de marijuana au niveluri mai mari de plumb comparativ cu populaţia nonconsumatoare. În România, expunerea cu plumb este frecvent asociată cu consumul de alcool distilat în mod artizanal în cazane ce conţin componente din plumb. Aproape 80% dintre pacienţii pe care i-am avut de-a lungul timpului intoxicaţi cu plumb aveau ca şi sursă de contaminare consumul de alcool distilat artizanal. De aceea, recomandarea este să se utilizeze cazane ce conţin elemente de sticlă care să nu interfereze în niciun fel din punct de vedere biochimic cu distilatul respectiv.

„Vaccinurile au cantităţi mici de asemenea substanţe”

- Vaccinurile aduc în organism metale grele. Sunt un pericol?

- Nu aduc foarte multe metale grele. S-a făcut o statistică din care reiese că, şi dacă s-ar face toată schema de vaccinare, tot nu se ajunge la o doză toxică de metale grele.

- Care sunt efectele nocive? Care sunt manifestările clinice ale intoxicaţiei cu metale grele?

- În România discutăm de două tipuri de intoxicaţii: cele acute, în care cantitatea de metale grele este foarte mare, şi atunci şi impactul este unul major. De obicei, acest tip de intoxicaţii are loc în urma expunerilor accidentale industriale ale celor care lucrează în zona industrială sau mai poate fi în cazul tentativelor de suicid. Marea problemă, la nivel naţional, în zilele noastre, o reprezintă expunerea nonprofesională, aşa-numitele Low Level Exposure (expunere de nivel scăzut), în care avem cantităţi foarte mici de metale grele, aproape la limita normală, doar puţin depăşind acest prag şi, de foarte multe ori, aceste limite foarte joase trec neluate în considerare de pacienţi sau de alţi medici care consideră că nu există motiv de îngrijorare. Însă, acest tip de niveluri, aproape normale, produc o serie întreagă de interferenţe cu majoritatea enzimelor care sunt implicate în funcţionarea organismului.

„Cele mai importante tulburări date sunt cele neurologice”

- Care sunt simptomele?

- În principal, simptomele cele mai frecvente sunt cele neurologice. Majoritatea pacienţilor intoxicaţi cu plumb şi cu mercur se prezintă cu următoarele simptome: oboseală extremă, capacitate dificilă de concentrare, tulburări de memorie, tulburări vizuale, tulburări de motilitate, în sensul că au tot felul de parestezii, furnicături, la nivelul membrelor superioare sau membrelor inferioare, tot felul de senzaţii tegumentare anormale: senzaţii de fierbinte, de rece. Pot să aibă chiar polineuropatii care să producă afectarea mersului, unii dintre ei ajungând până la imposibilitatea de a merge. Dar cele mai importante tulburări sunt cele legate de sfera cognitivă: de atenţie, de memorie, tulburări de comportament, insomnie, dureri de cap, ameţeli, toate aceste simptome, oarecum uşoare, care trec foarte repede neobservate, în sensul că cei mai mulţi le ignoră că fiind nişte stări trecătoare. Credem că e de la stresul cotidian, că suntem obosiţi, dar, de fapt, avem această problemă legată de prezenţa metalului greu. Majoritatea acestor pacienţi se investighează ani la rând căutând sursa problemelor de sănătate. Din păcate, cei mai mulţi dintre ei finalizează la medicul psihiatru pentru faptul că, negăsind o cauză organică, atunci medicii care îi au sub observaţie îi trimit la specialistul în psihiatrie, şi nici după ce ajung acolo nu se rezolvă problema pentru că nu este una de natură psihiatrică, este o problemă toxicologică.

- Cadmiul şi arseniul ce patologii provoacă?

- Şi cadmiul, şi arseniul se comportă asemănător cu mercurul şi cu plumbul. Toate metalele grele au un trunchi comun de manifestări, dar trebuie să precizez că am văzut sute de pacienţi de-a lungul timpului intoxicaţi cu mercur, sute de pacienţi cu plumb, câţiva cu cadmiu şi cu arseniu, dar majoritatea dintre ei vin cu tulburări neurologice. Sunt tulburările determinate de prezenţa toxicului, pacienţi care se investighează pentru scleroză laterală amiotrofică, pentru diferite tulburări neurologice degenerative etc. În momentul în care nivelul metalului greu scade în organism, începe să se amelioreze şi simptomatologia. Trebuie înţeles un lucru: este posibil ca pacientul să aibă o boală în sine. Metalul nu este cel care a determinat boala, ea oricum ar fi apărut. Metalul greu face un lucru foarte grav: accelerează evoluţia bolii şi accentuează simptomatologia. Deci, pacienţii care au o boală neuologică dovedită şi care au şi metale grele în cantităţi mai mari vor avea o simptomatologie mai uşoară atunci când vor elimina metalul greu, iar evoluţia bolii în timp va fi mai lentă.

„Analiza sângelui este elocventă în cazul nostru”

- Care sunt analizele pe care şi le poate face cineva pentru a determina prezenţa unei intoxicaţii cu metale grele?

- Analizele sunt la îndemâna oricui, iar în prezent sunt foarte multe laboratoare care fac dozarea de metale grele. Sunt două posibilităţi de a le doza: din sânge sau din urină. Eu recomand pe cea din sânge la pacienţii care nu au început un tratament chelator de eliminare. În mod natural, organismul nu are o capacitate proprie de a elimina metalele grele. În principiu, metalele grele au o medie de staţionare în sistemul sangvin nu foarte lungă, undeva între 30 şi 35 de zile, după care vor ajunge să fie biometabolizate şi ajung în depozitele organismului, şi cele mai cunoscute sunt: sistemul nervos central, ficatul, rinichii, oasele. În aceste zone ele se depozitează, sunt biometabolizate şi se eliberează periodic, revin în circulaţia sangvină şi după aceea se redepozitează. De exemplu, pentru plumb, timpul natural de eliminare din organism este undeva între 20 şi 25 de ani de la metabolizare. Deci avem nevoie de 25 de ani să putem să-l eliminăm în mod natural. De aceea, dozarea în sânge este un diagnostic extrem de util atunci când nu avem tratament de eliminare pentru că, în mod natural, în urină nu avem cum să-l eliminăm. Se poate doar dacă avem doze foarte mari, dar aici discutăm doar de acele expuneri profesionale. Pentru dozele acestea mici, eliminarea din urină este zero, dacă nu accelerăm printr-un medicament această curăţare a organismului. De aceea recomand dozarea metalelor grele din sânge şi abia după ce începem tratamentul chelator sub îndrumarea unui medic toxicolog să facem corelaţiile: concentraţia de metale grele din sânge şi concentraţia urinară, care ne spun cum trebuie să conducem tratamentul de eliminare.

„Tratamentul de eliminare durează până la doi ani”

- Ce tratamente există în prezent pentru eliminarea metalelor grele din organism?

- Pentru că există din ce în ce mai mulţi pacienţi care îşi testează nivelul de metale grele şi tot încearcă să scape de ele trebuie să avem grijă la aceste metode de eliminare. Că peste tot, atunci când oamenii sunt disperaţi, există şi persoane cu pregătire îndoielnică şi care cred că pot trata acest tip de intoxicaţie. Numai că, neavând pregătirea necesară, nu înţeleg mecanismele care stau la baza acestor reacţii şi administrează tratamente care, de cele mai multe ori, fac mai mult rău decât bine sau nu fac nimic. Când au ales un tratament din partea unui medic, trebuie să fie siguri că persoana respectivă are competenţa de a trata intoxicaţiile. Cel mai bine este ca pacientul să se adreseze instituţiilor care au în sfera de activitate toxicologie. Există chelatori pentru metale grele, pastile, doar că cei intravenoşi nu se găsesc în România. Eu eliberez şi reţete în limba engleză şi pot fi cumpăraţi din străinătate.

- La ce fel de tratamente îndoielnice vă referiţi?

- Sunt foarte mulţi care urmează tratamente naturiste. Acestea fac parte din schema acceptată la nivel european, dar multe dintre ele trebuie bine alese. Un tratament naturist nu înseamnă că nu are reacţii adverse. Nu înseamnă că nu are interferenţe cu alte substanţe, cu medicamente. Este posibil ca, administrând mai multe medicamente, şi alopate, şi naturiste, să apară o serie de reacţii nedorite. Schema de tratament trebuie supervizată şi este nevoie de control periodic atât al concentraţiilor de metale grele, al eliminării lor, dar şi al altor elemente cum ar fi enzimele antioxidante.

- Cât durează un tratament complet de eliminare?

- Durata de tratament este variabilă în funcţie de cantitatea totală depozitată şi de capacitatea organismului de a elimina aceste metale, adică poate varia de la una, două luni până la unu, doi ani.

Expunerea la plumb este frecvent asociată cu consumul de alcool distilat în mod artizanal în cazane ce conţin componente din plumb

„Conform studiilor, pot activa gene implicate în producerea tumorilor canceroase“

- Există o legătură între metalele grele şi boli foarte grave, cancerul, de exemplu?

- Există studii foarte clare care ne spun că aceste metale grele sunt implicate în fiziopatologia unor boli cronice, cum ar fi: hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, bolile neurologice degenerative, cancerul. Sunt studii multiple şi complexe, care atestă faptul că metalele grele pot activa anumite gene care sunt implicate în producerea tumorilor canceroase. De aceea scăderea nivelului metalelor grele din sânge nu face altceva decât să protejeze organismul pe termen lung.

„Plumbul produce anemie severă, iar mercurul, paralizii“

- Cum acţionează în organism aceste substanţe?

- Metalele grele au o abilitate foarte mare pentru grupările SH, grupări sulfhidril, grupările cu sulf, acestea fiind întâlnite în foarte multe dintre enzimele implicate în reglarea funcţionalităţii organismului. În momentul în care metalul greu blochează această enzimă, ea nu-şi mai poate îndeplini activitatea şi astfel, funcţia pe care această enzimă o cataliza este blocată. De exemplu, plumbul produce o anemie importantă prin blocarea sintezei de hemoglobină. Mercurul produce o serie de disfuncţionalităţi în sistemul nervos central şi periferic prin blocarea unor enzime implicate în transmiterea impulsului electric şi cuplarea excitaţiei cu contracţia musculară. Produce stres oxidativ, produce specii de oxigen extrem de nocive pentru organism, care deteriorează membranele celulelor, făcând la nivelul lor nişte micropori care perforează celula şi se produce o invazie de apă în interiorul celulei, cu ieşirea unor substanţe din interior, astfel încât celula moare. Aceşti oxidanţi în exces pe care îi stimulează prezenţa metalului greu vor produce epuizarea rezervelor de apărare antioxidantă, asta însemnând scăderea vitaminelor antioxidante: vitamina C, vitamina E, a microelementelor antioxidante: seleniu, zinc şi blocarea unor enzime din interiorul celulelor, cum ar fi de exemplu glutationul, care pur şi simplu se prăbuşeşte în prezenţa metalului greu. Toate aceste lucruri produc o dezechilibrare a balanţei oxidanţi-antioxidanţi cu apariţia în exces a stresului oxidativ şi distrucţie celulară masivă.