de Călin Popa şi Sorin Dumitrescu
Psihicul reprezintă un set de mecanisme de percepţie a lumii de o complexitate uimitoare. În jurul nostru sunt numeroşi factori care lansează aceste mecanisme, iar corpul „vorbește” despre neplăcerile sale prin instalarea anumitor afecțiuni.
Asocieri cu situații negative din trecut
În memorie se fixează senzaţiile corpului, asociate cu anumite momente din viaţă, nu întotdeauna plăcute. Aici intervine psihosomatica, procesul prin care organismul reacționează la lumea înconjurătoare. Orice boală este un filtru prin care percepem ceea ce se întâmplă în jurul nostru. De pildă, greutatea excesivă nu întotdeauna este o consecinţă a alimentaţiei în exces. Mecanismul de acumulare în greutate este lansat, deoarece omul încearcă să soluţioneze sarcina biologică de a supravieţui în lume. Potrivit specialiștilor în psihosomatică, dacă o persoană are dureri în articulaţii la rece, această reacție denotă faptul că frigul se asociază în mintea sa cu o situaţie negativă din trecut. Organismul dă un semnal că la temperaturi scăzute a avut de suferit şi persoana îşi aminteşte aceasta la nivel fizic.
Scăderea vederii, legată de dorinţa de a ignora realitatea
Potrivit experților în psihosomatică, multe alte boli reflectă felul în care unele situații s-au imprimat în memoria unei persoane. Astfel, herpesul este activat de conflictul intern, pe care omul nu este în stare să-l depăşească, de emoţiile pe care nu le-a exteriorizat, de sentimentul de vinovăţie. De asemenea, scăderea vederii se poate asocia cu dorinţa de a ignora realitatea. Afecțiunile specifice acestui segment au și ele reperele lor: miopia este povocată de blocajul emoțional, de hipermetropie suferă oamenii cărora le este greu să se adapteze la anumite situații noi, care se tem să trăiască în prezent, fiind blocate în trecut, cei care suferă de astigmatism cred că părerea lor despre viață este cea mai corectă, glaucomul este generat de o supărare care nu a trecut, cataracta este caracteristică celor care nu-și văd viitorul în culori vii, iar exemplele ar putea continua. Pe altă linie de afecțiuni, pancreatita este asociată cu lipsa dorinţei de a accepta o situaţie. Organismul încearcă să depăşească emoția negativă prin secreţia suplimentară de acid gastric.
Prostata, frica de a nu mai fi la înălţime
Există o părere unanimă printre specialiști că stresul întotdeauna „ricoșează” într-o afecțiune. Putem numi psihosomatice anumite manifestări ale durerii doar în cazul în care se poate stabili o legătură între apariţia simptomelor şi factorii psihoemoţionali legaţi de evenimente concrete. De exemplu, amețelile sunt semnul dificultăţii de a găsi un echilibru, teama de a pierde punctul de sprijin, de siguranţă, stresul când simţi că îţi „fuge pământul de sub picioare”. Ele exprimă nevoia organismului de a simți că stăpânește spaţiul înconjurător şi că are puncte de sprijin sigure, definite şi stabile. Același sentiment de teamă însoțită de stres poate fi pus și pe seama apariției problemelor prostatei. Este asociată cu frica de a nu mai fi la înălţime, de a nu mai avea destulă putere sau forţa de a cuprinde viaţa ori de a o putea stăpâni.
Acneea sau modul defectuos de relaționare cu exteriorul
Unele dintre cele mai frecvente manifestări ale unor emoții puternice sub forma unor afecțiuni sunt bolile de piele. De pildă, acneea, având legătură cu pielea, deci cu bariera exterioară, este percepută ca modul defectuos de relaţionare cu lumea înconjurătoare. Ca regulă generală, problemele feţei se „traduc” prin probleme ale identităţii, dificultatea de a accepta ceea ce avem. Psoriazisul arată că tensiunea trăită legată de imposibilitatea persoanei de a se plia, de a accepta ceea ce se întâmplă. Ceea ce resimte bolnavul faţă de lumea exterioară este nesatisfăcător. Și vitiligo, afecţiune cutanată care se caracterizează prin depigmentarea, în plăci, a pielii, poate fi legată de o experienţă de respingere, de abandon, de lipsă de respect din partea celorlalţi. În ceea ce privește Zona Zoster, persoana care suferă de această afecțiune trebuie să înveţe să nu mai ia totul asupra sa, să nu mai rețină furia, ranchiuna și de a nu mai cerceta în amănunt deziluziile, decepţiile. Dacă trăirea emoţională priveşte ceva ce îi e greu să vadă, să accepte sau să recunoască, Zona Zoster este oftalmică, dacă are legătură cu identitatea sau cu imaginea este facială, iar atunci când emoția semnalează ceva ce persoana simte că o constrânge în cotidianul profesional, apare Zona Zoster intercostală.
Anorexia semnifică absenţa poftei de viaţă
Tulburările de alimentație sunt printre cele mai frecvent întâlnite forme de reflectare a emoțiilor negative în exterior, sub forma unor boli. Astfel, bulimia exprimă nevoia de a ostoi neliniştile în orice moment prin hrană. Relaţia cu hrana este puternic legată de amintirea mamei şi de caracterul satisfăcător şi compensator pe care l-a jucat. Frica, nesiguranţa antrenează o atitudine compulsivă şi repetitivă, chiar stocarea. De partea cealaltă, anorexia reprezintă fenomenul invers. Relaţia de afecţiune cu mama şi reprezentarea nutritivă au fost nesatisfăcătoare, iar aceste amintiri devalorizează relaţia cu hrana şi o fac neatrăgătoare, chiar respingătoare. Lipsa de apetit prin care se caracterizează anorexia semnifică, la nivel psihosomatic, absența poftei de viaţă.
Lumbago semnalează dificultatea de a accepta reaşezările
Hipertensiunea este semnul unei mari concentrări interioare de a căuta soluţii, dar frica adesea prezentă împiedică emoţiile să existe, determinând astfel creşterea presiunii interioare. Totul ia proporţii excesive. Aceste temeri se cristalizează şi întăresc suprafaţa interioară a arterelor, crescând astfel, prin ateroscleroză, tensiunea. Una dintre temerile de fond asociate cu hipertensiunea este cea a morţii. De partea cealaltă, hipotensiunea vorbeşte, la nivelul psihicului, de apărare, de sentimentul de victimă. Învinşi de evenimente, fără ieşire, hipotensivii nu pot face să crească presiunea pentru a relansa maşina organismului. Totodată, durerile au și ele corespondenții lor emoționali. Lumbago, numele generic sub care sunt grupate tensiunile resimţite la baza spatelui, la nivelul vertebrelor lombare (ce corespund celor cinci principii energetice esenţiale - cuplul, familia, munca, țara, casa) exprimă teama inconştientă de schimbări. Lumbago poate semnala şi dificultatea de a accepta reaşezările, în mod deosebit în mediul familial şi profesional. De asemenea, în cazul durerilor de gât poate fi vorba despre vorbe spuse pe care le regretăm, pe care nu ştim cum să le retragem sau de lucruri pe care avem dificultăţi să le exprimăm ori nu îndrăznim, pentru că miza e importantă, iar respectiva durere de gât ne dă „un motiv bun” să nu putem exprima ceea ce este perceput la nivelul creierului ca emoție negativă.