de Luana Mare şi Alexandru Brădescu
Boala care se manifestă prin inflamarea unei articulaţii poartă numele de artrită. Este o eroziune, o deteriorare treptată a cartilajului care acoperă osul unei articulaţii ce începe să se uzeze. Apare o dată cu înaintarea în vârstă, după o lovitură sau la sportivi, în urma efortului susţinut. În articulaţie, osul de dedesubt începe să se îngroaşe şi să se deformeze şi astfel nu mai permite o flexibilitate normală. De cele mai multe ori, artrita prezintă şi dureri, ce mai poartă numele de artralgii.
Cel mai comun tip este cel declanşat după vârsta de 60 de ani
În prezent se cunosc aproximativ 100 de tipuri de artrită, iar numărul lor pare să crească în continuare. Printre acestea, cele mai frecvente sunt: osteoartrita, cel mai comun tip de artrită şi care apare în rândul persoanelor de peste 60 de ani, în special femei, obezitatea fiind un factor agravant. Ţesutul gras eliberează substanţe inflamatoare care se fixează în oase, cartilaje şi membrane care căptuşesc cavităţile articulaţiilor. Ca atare, pierderea kilogramelor în plus va atenua în mod sigur durerea. Simptomele acesteia se instalează în general la nivelul gâtului, spatelui, şoldurilor, genunchilor şi al degetelor. Apar dureri, rigiditatea articulaţiilor, mobilitate redusă, umflături şi zgomote trosnite la mişcare; artrita genunchiului; artrita reumatoidă cauzată de hiperactivitatea sistemului imunitar; artrita psoriazică; artrita reactivă; guta a cărei principală cauză este excesul de acid uric în sânge; artrita din bolile inflamatorii intestinale.
Una dintre cauze: o reacţie autoimună a organismului
Există atâtea cauze câte tipuri de artrită sunt. Printre acestea, de bază sunt uzura cartilajului din cauza vârstei, reumatismul, afecţiunile metabolice, factorii genetici, infecţiile, autoimunitatea, adică o reacţie autoimună a organismului îndreptată împotriva propriilor ţesuturi. Simptomele artritei sunt durerile, adesea nocturne, ce pot trezi din somn. Dimineaţa, articulaţiile îşi regăsesc mobilitatea doar după o perioadă de încălzire, iar după cât de mult timp necesită această încălzire, ne putem da seama de gradul de inflamaţie. Pielea este roz sau roşie, articulaţia este adesea umflată, dureroasă, caldă, poate prezenta o efuziune de lichid sinovial şi, nu în ultimul rând, poate fi nefuncţională, mişcările realizându-se cu greutate şi nu cu amplitudinea dorită. Alte simptome pot fi: febra, inflamarea ganglionilor, scăderea în greutate, oboseala. În cazul gutei simptomele pot fi: creşterea temperaturii locale, durere, sensibilitate crescută la nivelul articulaţiei, durere nocturnă intensă, disconfort care se intensifică pe parcursul nopţii, ca apoi să cedeze în intensitate pe parcursul următoarelor zile, prurit tegumentar şi exfolierea pielii apărută după remiterea atacului de gută.
Diagnosticul este stabilit de reumatolog sau de ortoped
Pentru a se putea stabili diagnosticul este necesară examinarea clinică, efectuarea analizelor de laborator, dar şi a unor radiografii a articulaţiilor afectate. Dacă la examenul local se observă prezenţa de lichid sinovial la nivelul articulaţiilor, este nevoie de prelevarea acestuia prin artrocenteză, adică printr-o puncţie la nivelul articulaţiei pentru a putea fi analizat. Astfel se va putea determina caracterul inflamator al bolii şi căutarea germenului patogen sau a microcristalelor. Diagnosticul este pus de un medic reumatolog sau ortoped.