de Simona Lazăr şi Florica Pintea

Doctor Andreea-Mădălina Panciu (medalion) este medic rezident la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” din București. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și a studiat un an, cu o bursă Erasmus, la Faculté de Médecine et de Maïeutique Lyon-Sud Charles Mérieux. De câteva luni, este mamă și, în calitate dublă - de medic și de părinte -, a acceptat să acorde acest interviu revistei „Taifasuri”, în contextul în care în România se constată o „explozie” a infecțiilor intraspitalicești, iar, nu demult, infectarea unor nou-născuți cu stafilococul auriu, într-o maternitate bucureșteană, a ținut titlurile de primă pagină timp de câteva săptămâni.

„Poate determina infecții la distanță prin producerea de toxine”

- Doamna doctor Andreea-Mădălina Panciu, aș propune să începem cu câteva informații despre stafilococul auriu - ce este el și de ce trebuie să ne temem atât de el?

- Stafilococul auriu este o bacterie de tip coc gram-pozitiv. Este unul dintre cei mai importanți patogeni umani ce poate cauza o varietate mare de infecții, de la infecții superficiale ale pielii și până la boli grave amenințătoare de viață cum ar fi Sindromul de Șoc Toxic (TSS). Stafilococul auriu este un colonizator frecvent al pielii umane la persoane asimptomatice, fenomen numit portaj cutanat, și, de asemenea, al mucoaselor, putând fi găsit în nările anterioare ale 10%-40% din populația normală, fenomen numit portaj nazal. De ce „să ne temem” de el? Pe de-o parte, stafilococul auriu este implicat ca agent etiologic într-o mare varietate de infecții supurative (cu puroi), de la infecții superficiale ale tegumentelor şi mucoaselor și continuând cu panariții, hidradenite, furuncule, abcese profunde, mastite, infecții ale rănilor, erizipel, celulită, piomiozită, fasceită necrozantă, infecții ale oaselor şi articulațiilor precum artrită, osteomielită, discită, infecții sistemice precum bacteriemie, sepsis, endocardită, meningită, pneumonii, infecții asociate dispozitivelor medicale precum infecții ale cateterelor venoase centrale, infecții de pacemaker. Este principala cauză de bacteriemie atât comunitară, cât și nozocomială, dar și principala cauză de infecții invazive precum endocardita și osteomielita. Pe de altă parte, poate determina infecții la distanță prin producerea de toxine, boli numite toxinoze, precum toxiinfecții alimentare, necroliză toxică a epidermului şi sindromul de şoc toxic. Toxiinfecțiile alimentare sunt cauzate de exotoxinele preformate, existente în alimente în care s-au multiplicat stafilococii enterotoxigeni.

„Cel mai important factor de risc este nevoia de dializă a pacientului”

- Am constatat, din nefericire, că la nou-născuți există un risc crescut în ceea ce privește infectarea cu acest stafilococ auriu. De fapt, care sunt cele mai expuse categorii de persoane și de ce?

- Factorii de risc pentru infecția cu stafilococ auriu includ conform studiilor sexul masculin şi pacienții aflați la extremele de vârstă, nou-născuții și bătrânii. Cel mai important factor de risc este nevoia de dializă a pacientului, atât peritoneală, cât și hemodializa. Alte condiții care cresc riscul de infecție sunt diabetul, cancerul, artrita reumatoidă, infecția HIV, utilizarea de droguri intravenoase sau abuzul de alcool. Rezervorul principal de portaj este portajul nazal în nările anterioare, deşi organismul poate fi izolat din multiple locuri. Pacienții expuși la leziuni cutanate au risc crescut de portaj nazal, precum pacienții cu diabet insulino-dependent, cei care fac dializă, pacienții cu infecții cutanate frecvente cu stafilococ auriu etc. Majoritatea copiilor devin purtători încă de la naștere cu aceeași tulpină ca și mama lor. Portajul scade cu vârsta (40%-60% la 2 luni şi apoi 21%-28% la 6 luni), reflectând astfel dezvoltarea sistemului lor imun, cât și competiția cu alte microorganisme din nazofaringe.

- Cât de mult poate fi considerat mediul spitalicesc „vinovat” de expunerea la această bacterie?

- Stafilococul auriu rezistent la meticilină (MRSA) a fost detectat prima dată în 1961 la doar câteva luni de la introducerea meticilinei (antibiotic) în practică, în prezent este una dintre cele mai frecvent identificate bacterii antibiotic - rezistentă în multe zone din lume. Infecția cu MRSA poate fi atât cu o tulpină nozocomială, cât şi una comunitară. Colonizarea cu MRSA este undeva la 1% din populație și este în special importantă în mediul spitalicesc. Factori asociați cu portajul MRSA sunt expunerea anterioară la tratament cu antibiotic, internări prelungite în spital, operații, internări în compartimentul de Tera- pie Intensivă, apropierea de persoane infectate sau colonizate. Pacienții cunoscuți ca fiind colonizați cu MRSA nozocomial (achiziționat în spital) și care sunt externați în comunitate pot răspândi bacteria familiei sau contacților apropiați.

„Diagnosticul infecției se face clinic și bacteriologic, direct din cultura produsului patologic”

- Ce trebuie să ştim despre diagnosticul şi prevenţia stafilococului auriu la bebeluşi?

- Prevenția răspândirii infecției cu MRSA în mediul spitalicesc constă, conform ghidurilor, în combinarea mai multor metode precum screeningul pacienților și decolonizarea potențialilor transmițători, izolarea pacienților, măsuri legate de igiena spitalului, măsuri educative (precum spălarea mâinilor), utilizarea judicioasă a antibioticelor. Diagnosticul infecției se face clinic și bacteriologic, direct din cultura pro- dusului patologic, puroi, țesut, sânge, exsudat nazal. Prevenția infecției constă în decolonizarea purtătorilor cu antiseptice locale de tipul mupirocin nazal. Acest proce- deu se face de rutină la purtătorii de MRSA. Decolonizarea unui purtător de stafilococ auriu sensibil la meticilina (MSSA) nu se face decât în unități cu pacienți cu risc crescut cum sunt centrele de dializă.

„Pacienții cunoscuți ca fiind colonizați cu MRSA nozocomial (achiziționat în spital) și care sunt externați în comunitate pot răspândi bacteria familiei sau contacților apropiați“

„Tratamentul trebuie urmat conform antibiogramei pentru prevenţia creşterii rezistenţei bacteriene“

- Cât despre tratamentul infecției, ce este bine să știe bolnavul?

- Tratamentul infecției depinde de tipul de infecție și de susceptibilitatea bacteriei respective la diversele antibiotice. Tratamentul trebuie urmat conform antibiogramei pentru prevenția creșterii rezistenței bacteriene. Durata tratamentului depinde de tipul de infecție, iar pacienții cu acest diagnostic trebuie să țină seama cu strictețe de recomandările medicale.