de Călin Popa şi Sorin Dumitrescu
Radioterapia stereotactică, numită pe scurt stereotaxie, este o tehnică prin care se administrează cu precizie doze mari de iradiere pe volumul tumorii pacientului cu cancer, reducându-se doza primită de ţesuturile de vecinătate.
Micșorează riscul de complicații
Radioterapia stereotactică include două categorii: radiochirurgia stereotactică, mai exact administrarea într-o singură şedinţă de iradiere a unei doze mari la o ţintă intracraniană, și radioterapia stereotactică corporală, care înseamnă administrarea unei doze mari de iradiere utilizând fie o fracţiune unică, fie un număr redus de fracţiuni unei ţinte extracraniene. Comparativ cu tehnicile convenţionale, stereotaxia, metodă ultramodernă de tratament în unele tipuri de cancer, micșorează semnificativ efectele secundare și riscul de complicații, utilizând metode precise de localizare. Pentru ca metoda să aibă succes, este nevoie ca ţinta să aibă dimensiuni reduse, acurateţea să fie cât mai mare în localizare și să fie excluse din volumul-țintă structuri radiosensibile, cum este măduva spinării.
Pacienţii pot părăsi spitalul în aceeaşi zi
Procedura şi-a dovedit eficacitatea în studii clinice. În tratamentul cu fracţiune unică, efectul de creştere tumorală între fracţiunile de iradiere este minim. Toxicitatea este mică şi se pot administra doze mari de iradiere. Radioterapia stereotactică nu necesită craniotomie şi nici anestezie generală, iar pacienţii pot părăsi spitalul în aceeaşi zi. În plus, leziuni inaccesibile neurochirurgiei pot fi tratate prin această metodă. Procedura este, de obicei, efectuată în ambulatoriu. În cele mai multe cazuri, pacienții își pot relua activitățile normale în decurs de una sau două zile după tratament.
Majoritatea leziunilor răspund la terapie
În ultimii ani, stereotaxia este folosită ca o alternativă terapeutică importantă, singură sau în asociere cu alte proceduri, pentru a creşte doza la nivelul leziunilor sau ca tratament unic pentru a reduce toxicitatea la ţesuturile sănătoase şi disconfortul pacienților. De pildă, în tratamentul metastazelor cerebrale, această procedură a demonstrat că ameliorează controlul local la pacienţi cu una-patru metastaze şi cu status de performanţă bun. În cadrul unui studiu efectuat pe 69 de pacienţi cu metastaze, 91% dintre leziuni au răspuns la tratament. Mediana supravieţuirii după reiradiere a fost de zece luni.
Rezultate superioare la tumorile pulmonare mici
Radioterapia stereotactică corporală utilizează doze mari pe fracţiune, administrând cu acurateţe maximă iradierea. Doze mari se administrează într-o perioadă mai scurtă de timp, reducându-se expunerea ţesuturilor normale la doze mari. Pe direcția tratării cancerulului pulmonar, principala cauză a mortalităţii prin cancer în lume, studiile au arătat faptul că la pacienţii aflați în stadiul I inoperabili, rezultatele obţinute cu noua procedură au fost mai bune în comparaţie cu cele convenţionale. Controlul local se situează între 88% şi 92%, cu mențiunea că tumorile tratate au avut dimensiuni mici.
Alternativă noninvazivă în metastazele hepatice
Pentru pacienții cu metastaze hepatice care nu sunt potriviţi pentru tehnici invazive cum sunt criochirurgia sau injecţiile cu etanol, radioterapia stereotactică poate oferi o alternativă noninvazivă, cu beneficii similare cu cele obţinute în tratamentul metastazelor cerebrale unice. Per ansamblu, stereotaxia, în ambele sale variante, cea craniană și cea extracraniană, este o metodă cu rezultate clinice favorabile în ceea ce priveşte controlul tumoral, cu o toxicitate acceptabilă.
Distruge ADN-ul celulelor bolnave
Radiochirurgia stereotactică și radioterapia corporală stereotactică sunt alternative importante pentru intervențiile chirurgicale invazive, în special pentru tumorile și anomaliile care sunt greu de atins, situate aproape de organele vitale sau supuse mișcării în interiorul corpului. Radiochirurgia stereotactică distruge ADN-ul celulelor tumorale, acestea pierzându-și capacitatea de a se reproduce. În urma tratamentului, tumorile benigne se contractă, de obicei, pe o perioadă de 18 luni până la doi ani. Tumorile maligne și metastatice se pot micșora mai rapid, chiar și în câteva luni. Reacțiile adverse frecvente ale procedurii includ oboseală sau probleme ale pielii. Aceasta poate deveni mai sensibilă, roșie, iritată sau umflată. Alte reacții adverse pot include căderea părului în zona de tratament, tulburări de alimentație și probleme digestive, diaree, greață și vărsături, dureri de cap, umflături locale.
Se administrează două până la cinci fracţii de radiaţie
Deși radiochirurgia stereotactică se referă de obicei la un tratament de o zi, medicii recomandă, uneori, tratamente stereotactice multiple. Acest lucru este im- portant pentru tumorile cu diametrul mai mare de 1 centimetru. Furnizarea radiației în câteva sesiuni, spre deosebire de una, poate îmbunătăți siguranța și poate permite țesutului normal să se vindece între tratamente. Prin urmare, fracționarea tratamentului permite ca dozele mari să fie încă livrate în interiorul țintei, menținând în același timp un profil de siguranță acceptabil. Această procedură este de obicei menționată ca o radioterapie stereotactică fracționată și se referă la administrarea a două până la cinci fracții de radiație focalizată.
Aparate diferite pentru localizări diferite
CyberKnife este un aparat special care poate oferi un tip de tratament numit radioterapie direcționată sau radioterapie stereotactică. Alte tipuri includ Brainlab, Trubeam, RapidArc și Gamma Knife. Toate acestea funcționează ușor diferit, astfel încât și modul propriu-zis de aplicare a tratamentului va varia între tratarea unei tumori craniene sau a uneia localizată în altă parte a corpului. Echipa de medici care aplică tratamentul se asigură că radiațiile sunt direcționate doar spre tumoră și nu către țesuturile sănătoase înconjurătoare din organism. Există unele date de cercetare care analizează tratamentul cu această procedură în stadiul timpuriu al cancerului pulmonar, cancerului hepatic primar, precum și cel al cancerului care s-a extins la ficat. Până în prezent, nu au existat studii care să analizeze efectul procedurii asupra altor tipuri de cancer.