de Simona Lazăr şi Adrian Barna

Doctor Eliza Popi-Lovinescu (medalion), de la cabinetul „La ortodont”, a ales să se specializeze în ortodonția pediatrică fiind convinsă că, acționând cu profesionalism și cu răbdare, poate să-i convingă pe cei mici că... medicul stomatolog nu e „bau-bau”. Și că, mai mult, vizita periodică la dentist este absolut necesară. La orice vârstă!

„Trebuie monitorizată erupția dentară”

- Să începem cu o întrebare simplă: de ce și, mai ales, în ce perioadă de evoluție a sa copilul trebuie monitorizat de medicul stomatolog?

- Poate că unii părinți cred că vizita la medicul stomatolog, la vârsta copilăriei și a adolescenței, trebuie făcută doar în cazul unei eveniment acut: căderea „cu probleme” a unui dinte de lapte, creșterea „încălecată” sau „înghesuită” a unui dinte sau o carie. Mai rar, ruperea unui dinte în urma unui accident mecanic. De fapt, copilul trebuie monitorizat... pe toată perioada copilăriei. Adolescentul, la fel. Și asta pentru că, e știut, creșterea și dezvoltarea, la nivelul masivului facial și al arcadelor dentare, se desfășoară pe o perioadă îndelungată de timp, începând la naștere și încheindu-se la 14-15 ani. În toată această perioadă, copilul trebuie monitorizat și urmărit, astfel ca aparatul dento-maxilar să se dezvolte armonios. Creșterea feței se realizează pe de o parte prin creșterea oaselor masivului facial și pe de altă parte prin erupția dinților pe arcadele dentare.

- Părinții ar trebui să ajungă la stomatolog chiar de la primul dinte care a erupt sau... există totuși un moment anume, în evoluția erupției dentare, în care e recomandat controlul stomatologic - cu sau fără o problemă evidentă?

- În mod obișnuit, primii dinți apar la bebeluș la 5-7 luni. Totuși, nu e nevoie de o vizită la stomatolog atunci - deși știu că mulți părinți, și mai ales mămicile, suferă odată cu copiii lor, pentru că erupția provoacă durere, iar asta înseamnă puseuri de plâns, adeseori febră, dar și nopți nedormite. Uneori, primul dinte erupe înainte de 5 luni, alteori în preajma vârstei de

1 an. Dacă nici la 1 an nu a apărut primul dinte, da, e recomandat ca părinții să ajungă cu copilul la noi. Totuși, trebuie să se țină seama de câteva aspecte: la fetițe dinții ies mai devreme, la băieți mai târziu, primul dinte apare jos, cei de sus mai târziu... Iar dacă nu erup până la 1 an, cauzele pot fi variate: de la deficit de minerale în alimentație la rahitism și până la afecțiuni sistemice ale glandelor pituitare sau ale tiroidei. Prima vizită la ortodont ar trebui să fie în jurul vârstei de 2 ani și jumătate - 3 ani, când se stabilesc relațiile între maxilare, în zona laterală (erupe primul molar temporar). Odată cu stabilirea relațiilor între maxilare, apare și rolul în creștere al funcțiilor aparatului dento-maxilar, și anume: masticație, deglutiție, fonație și respirație. Toate aceste funcții trebuie monitorizate și urmărite atât de părinte, cât și de medicul curant. Ce trebuie să știe părinții este că, în anumite situații, în această perioadă se pot instala obiceiuri vicioase, care, dacă nu sunt depistate la timp, produc modificări grave ale arcadelor dentare și ale feței.

„Anodonția este caracterizată prin lipsa unui dinte sau a mai multor dinți”

- Putem defini aceste „obiceiuri vicioase”? Toți cei care sunt părinți știu, de bună seamă, despre obiceiul de a ține în gură degetul, chiar și în somn... Dar dumneavoastră ați folosit pluralul, deci există și alte obiceiuri greșite, pe care părintele - în colaborare cu medicul - le poate observa, evalua și elimina?

- Sigur, sugerea degetului se întâlnește, probabil, la 99% dintre copii și e un adevărat „challenge” pentru părinte să-și dezvețe copilul. Folclorul terapeutic românesc este plin de metode de dezobișnuire a copilului de acest gest. Pulberea de ardei iute, pusă pe deget, e una dintre metode, pe care însă, în ciuda eficienței ei, nu aș recomanda-o - părinții nu iau în calcul varianta unei alergii a copilului sau a unei probleme respiratorii acute care poate să apară. Dar pentru că ați întrebat care sunt aceste „obiceiuri vicioase”, care apar la copilul mic, cu erupție dentară, să le enumerăm: deglutiția infantilă, respirația orală, interpunerea unor obiecte între arcade și, bineînțeles, sugerea degetului. De ce sunt ele periculoase și de ce este bine să monitorizăm copilul și să îl dezvățăm? Este bine cunoscut că respirația orală a copilului în creștere are ca efect reducerea cu 30% a oxigenării cerebrale, producând retard intelectual. Iată un motiv destul de bun de a ajunge cu copilul la medicul ortodont la vârsta preșcolarității. Depistarea acestor obiceiuri vicioase este dificilă pentru părinți, însă medicul ortodont este cel mai în măsură să le descopere.

- Urmărim ce se întâmplă în perioada dentiției de lapte, dar cred că „marile probleme” apar atunci când aceștia încep să cadă. Adulții cred că un copilaș știrb e „drăguț”, totuși, pentru un copil căderea unui dinte și creșterea altuia în loc nu e chiar o bucurie. Nici chiar promisiunea unui cadou de la „Zâna Măseluță”...

- Ajungem, iată, la un alt moment în care părinții trebuie să-i convingă pe cei mici că... medicul ortodont nu e bau-bau. Al doilea moment important pentru vizita la ortodont este în jurul vârstei de 6-7 ani, când erupe primul dinte definitiv și începe înlocuirea dinților de lapte. Acesta este momentul indicat pentru prima radiografie dentară a copilului, pentru a observa dacă dentiția este completă. În ultima perioadă, am întâlnit frecvent cazuri de anodonție dentară - de premolar 2, incisiv lateral și molar 3, mai ales în mediul urban. Anodonția dentară este anomalia de număr, care se caracterizează prin lipsa unui dinte sau a mai multor dinți, mergând chiar până la lipsa totală a acestora, datorată neformării mugurilor dentari. Afecțiunea poate fi întâlnită și la dentiția temporară, dar frecvența mai mare este la cea permanentă și mai mult la fete decât la băieți. Trebuie să avem mare grijă la această situație, pentru că, în timp, mai ales la fete, problemele nu vor fi doar legate de masticație, să zicem, ci și emoționale, pentru că anodonția duce și la un aspect fizic modificat. Rezolvarea este una multidisciplinară, în care e nevoie și de ortodont, dar și de chirurgul maxilo-facial, de specialistul în odontologie restauratoare.

„Cel mai des întâlnite incluzii dentare sunt cele ale caninilor superiori“

- Ce alte probleme apar la vârsta școlară? Care sunt următoarele perioade de monitorizare a dentiției?

- Între 6 şi 12 ani prezența la control trebuie să fie anuală, pentru a urmări desfășurarea procesului de permutare dentară, dacă acesta este realizat în mod corect. Există situații în care, din cauza cariilor netratate ale dinților temporari, apar migrări dentare, care au ca rezultat final rămânerea în incluzie a dinților definitivi. Cel mai des întâlnite incluzii dentare sunt cele ale caninilor superiori. Vizita la ortodont trebuie să vizeze și tratarea cariilor sau a altor probleme depistate la timp. Între 12 şi 15 ani, se întregesc arcadele dentare definitive. Această perioadă este oportună pentru tratamentul înghesuirii dentare, cu ajutorul aparatelor ortodontice fixe. Având în vedere plasamentul dinților și arcadelor dentare în centrul feței, investigațiile și controlul periodic asigură dezvoltarea unui facies armonios, condiție imperios necesară în epoca modernă.