de Irina Ţolea şi Sorin Dumitrescu
O formă de cancer mai puțin cunoscută, cu o evoluție tăcută și imprevizibilă, este cel oral. Acesta afectează zone precum limba, cerul gurii, interiorul obrajilor, gingiile sau zona oro-faringiană. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, anual se înregistrează peste 600.000 de noi cazuri și peste 300.000 de decese. Studiile arată că bărbații sunt mai predispuși să dezvolte boala, iar vârsta la care apar primele semne este în jur de 45 de ani. Mai multe detalii legate de prevenirea, manifestarea și tratarea cancerului oral ne oferă doamna doctor Adina Popescu (medalion), medic primar ORL în cadrul Institutului de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL „Prof. Dr. D. Hociotă” din București.
„S-a demonstrat că apare mult mai frecvent la fumători”
- În cazul unei forme de cancer oral, care sunt principalele semne care ar trebui să-l trimită pe pacient la medic?
- De obicei cancerul oral nu doare și atunci e mai dificil de diagnosticat. Când ajunge să doară deja vorbim despre o formă avansată. Cele mai comune semne sunt inflamaţiile din interiorul obrajilor sau a buzei, pete albe sau roșii, răni care sângerează și care nu se vindecă. În plus, dacă pacientul observă o anumită asimetrie la nivelul vălului palatin, un aspect neregulat la nivelul limbii sau la marginea limbii, un aspect asimetric al amigdalelor palatine, atunci trebuie să consulte de urgență un medic. De asemenea, o limbă care în momentul în care o scoți afară tinde, trage într-o parte, la fel poate să ne atragă atenția, fetiditatea din gură și atunci, tot așa, este vorba despre o formă avansată, o tumoră esfacervată. La fel pot exista tulburări de înghițire, de deglutiție, tulburări de respirație, dar acestea sunt forme grave, foarte avansate.
- Schimbarea gustului poate fi un semn de îngrijorare?
- Da! Pot să apară în anumite cazuri tulburări de percepție a gustului ori mirosul dificil sau anosmie, adică lipsa de miros, sunt detalii legate de obicei de patologia nazală. Poate fi un semn și schimbarea vocii ori senzația de arsură care nu dispare. Orice astfel de manifestare trebuie să-l trimită pe pacient la specialist.
- Ce poate favoriza apariția unei forme de cancer oral?
- Fumatul în primul rând. Și nu vorbim despre o ipoteză. În cancerul oral, fumatul este un factor real, s-a demonstrat că apare mult mai frecvent la fumători. La fel, cei care servesc mâncarea fierbinte sau foarte condimentată, care obișnuiesc să bea lichide fierbinți și consumă frecvent lichide acidulate. Excitanții în general duși la extremă sunt factori favorizanți în apariția cancerului oral. De asemenea, cei cu focare dentare netratate, o astfel de problemă favorizează apariția unui cancer oral.
- Există și alte cauze care pot influența apariția unui cancer oral?
- O cauză mai puțin cunoscută publicului, care favorizează apariția unor forme de cancer oral, o constituie factorii toxici, care au frecvent influențe în acest sens. Mai concret, vorbim despre pacienții care lucrează în mediul toxic, în industria chimică, cei care se expun la negru de fum, care intră în contact cu rumegușul. Acesta din urmă chiar reprezintă frecvent o cauză a apariției cancerelor de rădăcină de nas, helmoid, așa se numește, cancerul helmoidal. De asemenea, substanțele chimice pot afecta grav și mucoasa rino-faringelui.
„Fibroscopia este o investigație ușoară care poate depista leziunile periculoase”
- Care sunt pașii de urmat atunci când există suspiciunea unui cancer oral?
- În primul rând, pacientul trebuie să se ducă la un specialist buco-maxilo-facial sau ORL-ist care să vadă, fiecare pe zona lui, aspectul mucoasei, motilitatea, mobilitatea, lucrurile de bază. După care vor urma: analize de sânge, exudat nazal, exudat faringian și examene imagistice. O investigație relevantă poate fi fibroscopia, mai ales în cazul tumorilor de bază de limbă. Cu ajutorul unei camere video, medicul urmărește detaliile interne de la nivelul nasului până la nivelul laringelui. Este o investigație ușoară care poate depista leziuni periculoase. E o manevră de câteva minute în care, dacă pacientul respiră liniștit și este calm, nu are de suferit.
- Atunci când diagnosticul impune o intervenție chirurgicală, cum decurg astfel de manevre?
- Depinde de amploarea leziunii. În cazul leziunilor mici se poate face excizia sau ablația lor doar cu o anestezie locală. Mai dificilă este zona de la nivelul limbii pentru că, fiind un organ foarte vascularizat, într-o intervenție aceasta implică și o sângerare mai puternică. Pe de altă parte, pot fi și operații de anvergură la nivelul limbii, bazei de limbă, vălului palatin, care necesită anestezie generală. Vorbim despre intervenții complexe, cu rezecție de mandibulă, extirpări din vălul palatin sau din limbă, urmate de reconstrucție de mandibulă ori chiar reconstrucție facială. Dar medicii specializați în chirurgia buco-maxilo-facială și unii dintre colegii mei ORL-iști execută cu succes și astfel de intervenții.
„Vaccinarea contra HPV este o formă de prevenţie“
- Ce urmează după intervenția chirurgicală?
- După intervenție, în funcție de rezultatul anatomo-patologic știi ce ai de făcut. Dacă rezultatul este bun, adică nu este o tumoră malignă, atunci pacientul este monitorizat la o distanță de şase luni şi un an. Cei cu tumori maligne trebuie să-și facă tratamentul oncologic sau radioterapia conform protocoalelor, pentru că fiecare formă de cancer oral are un protocol terapeutic specific. În funcție de evoluție, pacientul este monitorizat o perioadă mai lungă de timp. Cel puțin cinci ani la rând trebuie urmărit pacientul oncologic.
- Ce metode de prevenție există, ce poate ajuta în reducerea riscului de dezvoltare a cancerului oral?
- Igiena orală în primul rând. Evitarea consumului de alcool și a fumatului, evitarea expunerii în medii toxice și, bineînțeles, vizite periodice la medicul stomatolog și medicul ORL-ist. De asemenea, mai ales în rândul tinerilor, a celor care au activitate sexuală, utilizarea prezervativului este absolut necesară. Nu uitați că aproape 50% dintre cazurile de cancer oral sunt asociate infecției cu HPV. Vaccinarea împotriva acestui virus poate fi, de asemenea, o formă de prevenție.