de Simona Lazăr şi Adrian Barna

Cât de periculoase sunt căpușele, în perioada caniculară? Este sau nu obligatoriu să vă adresaţi unei unități spitalicești după ce aţi fost mușcat de acest ectoparazit hematofag? Care sunt precauțiile pe care trebuie să le luaţi, în contextul în care, în timpul verii, „atacurile” căpușelor se amplifică, iar uneori consecințele pot fi grave? Iată doar câteva dintre întrebările la care am primit răspuns de la dna conf. dr. Adriana Hristea (medalion), medic specialist la Institutul Național de Boli Infecțioase.

„Se recomandă administrare profilactică de doxiciclină pentru zonele endemice”

- Mușcăturile de căpușă și de țânțari se numără printre „neplăcerile” perioadei caniculare. Cât de periculoase sunt, ce boli provoacă și care este rata îmbolnăvirilor în urma mușcăturilor acestor mici insecte?

- În fiecare an, peste vară, un mare număr de pacienți se prezintă la consultații la Institutul Național de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București din cauza mușcăturilor de căpușă. Aș zice că este un exces de consultații pentru această problemă, în măsura în care o căpușă nu este obligatoriu infectată.

- Totuși, cine ar trebui să extragă o căpușă din piele? Pacienții vin în număr atât de mare la spital și pentru că s-a inveterat ideea că numai medicul sau asistentul medical de specialitate ar avea competența să extragă o căpușă din piele...

- O căpușă poate fi extrasă nu numai de medicul infecționist, ci de orice medic sau chiar de persoana care a fost mușcată... dacă o învățăm că se extrage cu o pensă cu vârful ascuțit, care se introduce între căpușă și tegument și apoi este ridicată căpușa printr-o mișcare verticală. Atunci când cineva a fost mușcat de căpușă, el însuși sau cineva din preajmă poate solicita prin telefon indicații despre cum se poate extrage corect aceasta. Deci, consultațiile la medic pentru mușcăturile de căpușă sunt excesive și încarcă sistemul consultațiilor din camera de gardă, fără ca acest lucru să fie neapărat necesar. Cu atât mai mult cu cât există recomandarea de administrare profilactică de doxiciclină pentru zonele endemice, adică zonele în care circulă bacteria care e responsabilă de boala Lyme.

- Unde ar trebui să meargă, cui ar trebui să se adreseze locuitorii din astfel de zone endemice pentru această rețetă profilactică?

- Această prescriere ar putea fi făcută inclusiv de medicul generalist și ea n-ar trebui să fie sistematică.

„Este foarte importantă inspectarea tegumentului după ce se desfășoară activități în aer liber”

- Putem preveni complicațiile provocate de mușcătura căpușelor? Vorbim de boala Lyme, care ne provoacă spaime în fiecare vară...

- Ceea ce trebuie să știe fiecare persoană este că identificarea rapidă a locului unde a fost mușcată de o căpușă și scoaterea acesteia din piele elimină un procent foarte mare de riscuri potențiale. De aceea este foarte importantă inspectarea tegumentului după ce se desfășoară activități în aer liber, unde ar putea fi victime ale mușcăturilor de căpușă. Trebuie să știm că riscul de transmitere a unei boli grave (respectiv boala Lyme sau borelioza) e foarte mic dacă scoatem căpușa în mai puțin de 24 de ore și dacă ea nu rămâne în plaga atașată.

- După eliminarea căpușei, cei mușcați ar trebui să o ducă la analize sau nu e nevoie de așa ceva?

- Practic, în această situație, este suficientă scoaterea căpușei și dezinfectarea zonei, fără alte tratamente suplimentare, întrucât nu avem posibilitatea să facem analize pe căpușă, să știm cu ce a fost infectată. Nu avem analize de sânge de făcut la persoana mușcată imediat după mușcătură. Însă, ulterior, persoana care a suferit de mușcăturile de căpușă va supraveghea zona și starea de sănătate și va consulta un medic, în funcție de evoluția pe care o observă. Abia în cazul unei evoluții care ridică suspiciunea unei infecții se impune o analiză detaliată, de medicul specialist. Totuși, dacă nu reușește să extragă corect căpușa, e bine ca persoana afectată să ajungă la medic, care va finaliza extracția acesteia și va recomanda un tratament adecvat.

- Boala Lyme sau borelioza nu este singura afecțiune care are ca sursă mușcătura de căpușă. Ce alte boli mai pot fi provocate de această insectă?

- Encefalita de căpușă este o altă infecție care s-ar putea să fie subraportată în România, cu alte cuvinte, să existe, dar să fie diagnosticată ca având o altă sursă. Encefalita provocată de căpușă e raportată, în schimb, în Europa Centrală. Ea este transmisă de același tip de căpușă care transmite boala Lyme. Şi cum noi avem ceva cazuri de boală Lyme, e posibil ca raportarea unui număr mic de cazuri de infecție cu virusul encefalitei de căpușă să nu reflecte adevărata incidență a bolii. S-ar putea să avem aici o problemă de subraportare - dacă nu cauți, nu găsești, dar asta nu înseamnă neapărat că nu ai.

„Riscul de transmitere prin mușcătura de țânțari a bolilor infecțioase este mic”

- Ce alte insecte mai provoacă neplăceri românilor, pe timpul verii? Ce trebuie să știm despre ele? De exemplu, despre mușcăturile de țânțari, despre virusul West Nile?

- Mușcăturile de țânțari sunt mai degrabă neplăcute decât riscante, pentru că în Europa riscul de transmitere prin mușcătura de țânțari a bolilor infecțioase este mic, comparativ cu riscul care există în țări exotice. Malaria a fost eradicată și, chiar dacă au mai fost descrise cazuri de malarie autohtonă, riscul de transmitere e foarte mic. Ocazional vedem cazuri de Chikungunya. Dar dacă vorbim despre febra dengue și de zika şi de alte boli transmise prin țânțari riscul e mic. Virusul West Nile e o problemă, mai ales că există și un risc de mortalitate al bolii, totuși cazurile nu sunt numeroase. Sigur, ele sunt în atenția mass-media, iar mediatizarea poate să creeze impresia unui pericol mult mai mare decât e în realitate, însă nu putem vorbi despre focare epidemice.

În stadiul II, poate afecta pielea, articulaţiile, sistemul nervos şi inima

Boala Lyme se dezvoltă la câteva zile după ce ați fost infectat. În stadiul I (până la patru săptămâni), este posibil să aveți: o erupție roșie extinsă, circulară; simptome asemănătoare gripei, cu sau fără erupții cutanate. Simptomele includ: lipsa de energie, dureri de cap, dureri musculare și articulare. În unele cazuri, persoana infectată nu observă niciun simptom al stadiului I. În stadiul II, infecția poate afecta pielea, articulațiile, sistemul nervos și inima, în câteva săptămâni sau luni de la infecția inițială. Simptomele pot include: o erupție cutanată extinsă, circulară. Majoritatea erupțiilor apar pe mai multe părți ale corpului, pe măsură ce infecția se răspândește. Apoi: durere, slăbiciune, amor- țeală în brațe și picioare, incapacitatea de a folosi mușchii feței, dureri de cap sau leșin, memorie slabă și capacitate redusă de concentrare, conjunctivită sau deteriorarea țesutului ochiului. Apar episoade scurte de durere, roșeață și tumefiere a articulațiilor mari, cel mai adesea la genunchi și alte probleme cu articulațiile, palpitații sau (în cazuri rare) probleme cardiace grave. Dacă boala Lyme nu este tratată prompt și eficient, deteriorarea articulațiilor, nervilor și a creierului poate începe și la mai multe luni sau chiar ani după infectare, caz care înseamnă că boala a intrat în stadiul III. De cele mai multe ori, boala Lyme este tratabilă cu antibiotice, în special atunci când infecția este diagnosticată și tratată precoce. Etapele ulterioare au nevoie de tratament pe termen lung.