de Simona Lazăr

Se spune că omul are în el „gena migrației”, care iese la iveală, în cazul multora dintre noi, nu prin dorința de a ne părăsi țara (din varii motive), ci prin dorința de a călători. Dar, uneori, trebuie să fim atenți la semnele pe care ni le dă organismul nostru. Unde ne e permis să călătorim, în ce condiții? Cum stau lucrurile cu acei călători, cu acei vacanțieri care au și... probleme de sănătate a plămânilor, probleme respiratorii? Răspunsurile la întrebări le primim de la doctor Traian Constantin Panciu (medalion), de la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din București.

„În timpul zborului, trebuie să existe o sursă de oxigen alături de ei”

- Domnule doctor Traian Constantin Panciu, visăm să plecăm în vacanță în locuri exotice, să zburăm cu avionul până la capătul lumii ori să ajungem în locuri unice, temerari. E minunat! Nu înainte însă de a primi câteva sfaturi de călătorie de la medicul specialist. Care sunt riscurile la care se expune o persoană cu probleme respiratorii?

- Problema, dacă vă știţi cu probleme respiratorii, se pune mai mult din punctul de vedere al altitudinii la care se află destinația dumneavoastră sau de locul spre care veţi călători. Evaluarea pacienților cu probleme respiratorii trebuie făcută chiar înainte de călătorie. Pentru pacienții cu diferite afecțiuni respiratorii, problemele încep din momentul în care s-au urcat în avion - pentru că până ajung la destinație, oricare ar fi aceea, în majoritatea timpului oamenii vor zbura cu avionul, dacă vor să meargă în Bolivia, Tibet, Peru sau China... Avionul, în timpul zborului, simulează o altitudine de 1.500 m. Această altitudine, pentru cineva care stă în București, să zicem, nu este problematică, în cazul unui om sănătos. În schimb, pentru pacienții cu probleme cronice - cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică ori alte boli cauzate de fumat - sau pentru pacienții cu astm ș.a., zborul cu avionul nu va fi ceva simplu. Există riscul ca boala lor să se decompenseze, să se agraveze în timpul zborului. Pentru un pacient cu boli pulmonare severe, este nevoie să existe o sursă de oxigen alături de ei, în timpul zborului. De aceea, după evaluarea medicului pneumolog, a medicului curant, se va decide: pacientul ăsta are nevoie de oxigen sau nu are nevoie de oxigen pe durata zborului. Iar acest lucru se poate conveni foarte bine cu compania aeronautică cu care va zbura - se face o cerere înainte și se va aduce oxigen pe durata zborului. Dacă vor avea oxigen, pe durata zborului, atunci lucrurile sunt în afara riscurilor sau, măcar, cu risc diminuat.

- Orice companie de zbor oferă această facilitate?

- Nu, nu orice companie are în dotare un aparat de oxigen, dar, în general, cele care efectuează zboruri pe distanțe lungi ar trebui să aibă. Oricum, dacă anunțăm din timp problema, fie compania va dota acel avion, pentru acel zbor, cu un aparat, fie noi putem căuta acea companie care are o astfel de facilitate.

„Evitaţi oraşele cu poluare ridicată!”

- Au trecut cu bine de „pericolele” zborului cu avionul. Ce condiții agravante pentru boala lor pot întâlni la destinație acei turiști cu afecțiuni pulmonare sau respiratorii severe?

- În ceea ce privește destinația, trebuie să ne gândim unde ajungem. Dacă mergem în China, în Asia de Sud-Est, în toate aceste zone cu o poluare cruntă, există riscul ca boala respiratorie pe care o are persoana respectivă să se agraveze, în acea perioadă. Poate face crize de bronhospasm, eventual va ajunge la urgențe, nemaiputând respira. Se întâmplă des acest lucru, mai ales cu turiștii cu afecțiuni pulmonare și respiratorii care ignoră aceste aspecte de sănătate și se duc nepregătiți în acele zone. E o realitate de care trebuie să se țină cont: nu puteți să vă duceţi într-o metropolă cu 20 de milioane de locuitori și să inhalaţi noxele de eșapament. Un oraș cum e Manilla, de exemplu, este un oraș „prost” pentru un pacient pneumologic. Chiar dacă pacientul este dornic să călătorească și să se plimbe, cel mai probabil noxele industriale, dar mai ales cele de la gazele de eșapament, vor agrava boala astmaticilor, de exemplu.

„Altitudinea mare este un pericol”

- Există însă și regiuni pe glob unde nu poluarea reprezintă problema. Ba, aș spune, acolo aerul este foarte curat. Totuși...

- Sigur, puteți să călătoriţi, de exemplu, în America de Sud sau în America Centrală. Ajungeţi în Peru, în Bolivia, în Mexic, în zona montană. Acolo pericolul îl reprezintă altitudinea. Veţi merge la 2.000, 3.000, 4.000 de metri. Acei 4.000 de metri sunt greu de suportat și pentru un om sănătos, cu plămâni funcționali, dar pentru un pacient cu o capacitate pulmonară redusă și cu insuficiență respiratorie, aceste altitudini nu sunt bune. Pe termen scurt... își va strica vacanța, dar pe termen lung pot să apară multe alte probeme, unele dintre ele poate chiar insurmontabile. În momentul în care ajunge la 4.000 de metri altitudine, există anumite riscuri... Se poate întâmpla să ajungă chiar din prima zi la urgențe cu insuficiență respiratorie acutizată. Și atunci, medicul, înainte de călătorie, e bine să evalueze acești pacienți, pentru a vedea dacă ei chiar vor tolera o excursie de acest fel, dacă tratamentul pe care îl iau în acea perioadă merită modificat în vederea călătoriei, iar în cazul unor pacienți e posibil ca recomandarea să fie să renunțe la călătorie. Sigur, pacientul va face ce dorește, dar medicul are datoria să îl avertizeze. Trebuie ținut cont de fiecare caz în parte.

„Scuba-divingul e contraindicat”

- Asta se întâmplă la altitudini mari. Dar dacă vrei să cobori sub nivelul mării? Nu mult, doar cât ține o ședință de scuba-diving...

- Da, există o problemă și cu pacienții cărora le place să facă scuba-diving. Unii nu știu că, în boala de care suferă, e contraindicat să practice scuba-diving. Se duc foarte entuziaști să vadă pești, corali și alte cele, priveliști subacvatice de altfel superbe, dar lucrurile se pot termina prost. Și de aceea pacienții trebuie informați, pentru că de multe ori cei care organizează acele excursii țin cont mai mult de bani decât de securitatea pacientului.

- Care sunt principalele urmări ale agravării unei boli pulmonare, după o excursie greșit sau insuficient pregătită? Și care sunt bolile cu risc maxim într-o astfel de călătorie?

- În primul rând vorbim despre boala pulmonară obstructivă cronică, boala care este dată de fumat. Acești pacienți au o capacitate pulmonară redusă, iar în momentul în care ajung într-o zonă cu o presiune parțială a oxigenului joasă, cum este cea de la 4.000 de metri, ei nu mai primesc suficient oxigen în organism - pe scurt, cam asta se întâmplă. Și pacienții aceștia se vor sufoca.

- Domnule doctor Traian Constantin Panciu, care este sfatul dumneavoastră pentru orice persoană care dorește să călătorească - fie că se știe sau nu suferindă?

- Înainte de o călătorie, sfatul este să meargă la doctor și să ceară o opinie, legat de ceea ce va face. Indicația este de a merge ori la medicul curant ori la un medic specialist în medicina călătoriei.