de Luana Mare şi Sorin Dumitrescu
Având un rol crucial în menţinerea sănătăţii întregului organism, vitamina D, cunoscută şi ca vitamina soarelui sau vitamina antirahitică, este considerată a avea un rol important în prevenţia unor boli ca diabetul, osteoporoza, scleroza multiplă, cancerul, bolile de inimă sau chiar depresia sau Alzheimer, conform unor studii realizate în ultimii ani.
Rol decisiv în fixarea calciului şi a fosforului în oase
Vitamina D face parte din grupul vitaminelor liposolubile (solubile în grăsimi) şi se găseşte în organism sub două forme principale: Vitamina D2 (ergocalciferol) şi Vitamina D3 (colecarciferol). Rolul principal al vitaminei D este de a menţine nivelurile normale de calciu şi de fosfor din sânge. Vitamina D ajută orgnismul să absoarbă calciul, cel care formează şi menţine oasele puternice. Poate avea un rol important şi în menţinerea funcţiei musculare şi în întărirea sistemului imunitar. Un studiu publicat în „American Journal of Public Health” arată că vitamina D poate contribui la prevenirea unor forme de cancer, cum ar fi cel de sân, de colon, de prostată sau cancerul ovarian. De asemenea, a mai fost vehiculată în mediile de specialitate acţiunea benefică a vitaminei D în prevenţia altor boli grave cum sunt: diabetul, Alzheimerul, hipertensiunea arterială. Aportul corect de vitamina D ajută la menţinerea sănătăţii inimii şi poate preveni bolile sistemului cardiovascular, chiar şi infarctul. Un rol deloc neglijabil al vitaminei D este în a ţine depresia la distanţă, prevenind indispoziţia. Ajută şi în procesele cognitive, memoria şi puterea de concentrare. Este de o mare importanţă şi în fertilitate, fiind implicată în producerea unor hormoni sexuali.
Deficitul poate duce la scăderea imunităţii în faţa celor mai simple boli
Alături de calciu, vitamina D ajută la formarea oaselor şi la menţinerea sănătăţii lor. În plus, blochează eliberarea hormonului paratiroidian, care reabsoarbe ţesutul osos, conducând la subţierea şi slăbirea oaselor, fapt care creşte riscul de fracturi. Cel două forme de vitamina D ce sunt necesare organismului uman pot fi luate din alimente sau în urma expunerii la soare sau din suplimente alimentare. La copii, deficitul de vitamina D poate duce la rahitism care provoacă malformaţii scheletice, deformări la nivelul oaselor, în special arcuirea picioarelor, genunchi mari, oase fragile predispuse la fracturi, iar la adulţi poate duce la osteomalcie, ceea ce reprezintă o demineralizare osoasă. În cazul femeilor aflate în perioada de premenopauză sau menopauză, lipsa vitaminei D poate accelera osteoporoza, boală caracterizată, de asemenea, prin demineralizarea oaselor. Tot din cauza deficitului de vitamina D scade imunitatea organismului, acesta fiind expus la boli frecvente, chiar şi uşoare. Carenţa acestei vitamine a mai fost asociată cu oboseala cronică, parodontoza, psoriazisul, astmul bronşic, bolile cardiovasculare, Alzheimerul şi demenţa, cu sindromul metabolic, cu preeclampsia (hipertensiunea arterială cu care se confruntă femeile în ultimul trimestru de sarcină), cu problemele de fertilitate, cu boala Hashimoto şi cu diabetul.
Expuneţi-vă la razele solare ultraviolete!
Putem împărţi cauzele deficitului de vitamina D în mai multe categorii. Prima este cea a afecţiunilor care pot cauza deficienţe ale vitaminei D3 şi printre acestea putem enumera obezitatea, boala Chron, boala celiacă, fibroza chistică. O altă categorie o constituie factorii de mediu care pot duce la deficitul de vitamina D3, mai precis expunerea insuficientă la lumina soarelui. În a treia categorie putem enumera alţi factori, ca de exemplu: vârsta (pe măsură ce înaintăm în vârstă, scade capacitatea organismului de a asimila vitamina D), stresul (un nivel ridicat de cortizol - hormonul stresului - duce la reducerea nivelului de vitamina D din organism), menopauza, alimentaţia nesănătoasă, pielea închisă la culoare (nu sintetizează la fel de bine vitamina D3), cât şi persoanele cu afecţiuni dermatologice sau cele care au alergii la soare. Deficitul de vitamina D mai poate să apară ca urmare a tulburărilor de absorbţie intestinală sau a utilizării unor medicamente. Unele dintre acestea, cum ar fi laxativele, steroizii, antihipertensivele pot interacţiona cu vitamina D şi pot provoca o creştere a nivelului de calciu din sânge, fapt ce poate cauza aritmii cardiace. La sugari, deficitul de vitamina D poate apărea din cauza cantităţii reduse de vitamina D din laptele matern.
Peştele, laptele şi carnea de vită sunt cele mai bogate surse
Carenţa vitaminei D în organism se poate manifesta într-un stadiu incipient prin: dureri frecvente ale oaselor, slăbiciune musculară, probleme cu vederea, senzaţia de somn în timpul zilei, sete permanentă, oboseală nejustificată. Toate acestea ar trebui corelate cu prezenţa factorilor de risc enumeraţi mai sus şi apoi se cere sfatul unui medic. Analiza care determină nivelul vitaminei D în organism este 25-OH-vitamina D, un test de sânge. Conform studiilor realizate de specialişti de la Harvard, o expunere între 10 şi 15 minute, de câteva ori pe săptămână, fără a utiliza cremă de protecţie solară, este suficientă pentru ca organismul să asimileze cantitatea necesară de vitamina D pentru o săptămână. O altă sursă de vitamina D o constituie alimentele şi suplimentele alimentare. Din prima categorie doar câteva conţin mai mult de 100 UI/porţie şi acestea sunt: codul, somonul, tonul, sardinele, ficatul, carnea de vită, laptele şi iaurtul, cerealele fortificate, portocalele, anumite tipuri de ciuperci, margarina, gălbenuşul.
Bebeluşii au nevoie de 1.000 UI/zi
Recomandările generale din ghidurile internaţionale privind cantitatea de vitamina D necesară pe zi (exprimată în unităţi internaţionale), la persoanele sănătoase, sunt următoarele: copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 12 luni - 1.000 UI/zi; persoanele cu vârsta cuprinsă între 1 şi 70 de ani, femei gravide şi lăuze - 600 UI/zi; persoanele cu vârsta de peste 71 de ani - 800 UI/zi. Aceste doze pot fi ajustate de medic în funcţie de nevoile individuale ale fiecărei persoane.