de Irina Ţolea şi Florica Pintea
Infecțiile urechii trecute cu vederea sau prost tratate pot avea consecințe grave. Conform unui studiu publicat anul trecut de Organizația Mondială a Sănătății, cea mai frecventă afecțiune este otita medie, care afectează peste 700 de milioane de oameni, dintre care peste jumătate sunt copii. Același studiu atrage atenția că aproximativ 50% dintre pacienții afectați de forme agravate ale otitei se pot confrunta cu pierderea auzului. O consecință gravă a neglijării sau tratării insuficiente a infecției urechii o reprezintă otomastoidita. Pentru a afla mai multe detalii legate de simptomele, diagnosticarea corectă și tratarea acestei afecțiuni am stat de vorbă cu doamna doctor Adina Popescu (medalion), medic primar ORL în cadrul Institutului de Fonoaudiologie și Chirurgie Funcțională ORL „Prof. dr. D. Hociotă” din București.
„Simptomele sunt amețeală, ureche înfundată, supurație”
- Ce înseamnă otomastoidita și care sunt cauzele apariției sale?
- Pe înțelesul tuturor, otomastoidita este forma cea mai gravă de supurație la nivelul urechii. Acest fapt apare în urma inflamării mucoasei urechii și a cavității din osul temporal. În funcție de evoluție, otomastoidita poate fi acută sau cronică. Forma acută are o evoluţie rapidă, este de cele mai multe ori cauzată de complicația unei otite medii acute supurate, respectiv dincolo de timpan se formează o colecție de puroi care avansează către cavitatea mastoidei, din osul temporal. Forma cronică are o evoluție silențioasă și se poate dezvolta pe parcursul unor ani întregi. Apare cu predilecție la vârstnici, diabetici, oncologici, la cei cu igienă precară și cu îngrijiri defectuoase la nivelul urechii. Ne confruntăm frecvent cu pacienți cu supurații din copilărie neîngrijite, neurmărite, sau otite netratate corespunzător.
- Care sunt simptomele?
- Amețeală, ureche înfundată, supurație, durerea pulsatilă la nivelul urechii și capului, febră, uneori chiar frisoane. Dacă pacientul prezintă tumefacţii, umflături după sau deasupra urechii, tulburări de vedere, chiar o pareză facială, trebuie adus de urgență la medic. Pot fi forme grave!
„Relația dintre nas, gât și ureche este foarte importantă”
- Care sunt factorii care favorizează apariția unei otomastoidite?
- Infecțiile virale, bacteriene, care se repetă, sunt netratate, nedescoperite, neîngrijite. Lipsa de igienă, supurații ale urechii tratate fără antibiogramă, fără o urmărire constantă, în plus pentru cei care prezintă supurații există trei reguli „de aur”: fără apă în urechi, nu vă scobiţi cu bețișoare și evitaţi pe cât posibil înfundarea nasului, care are legătură directă cu urechea. De exemplu, polipii, la copii, pot da o otită acută care poate conduce la o formă de otomastoidită. Deci relația dintre nas, gât și ureche este foarte importantă. Mai ales la copii, vegetațiile, adenoidita cronică, amigdalita cronică - sunt factori de risc. Năsucul înfundat cu muci nesuflați, la fel. Iar la adult deviațiile de sept, sinuzitele cronice, rinitele cronice sunt factori care favorizează apariția otomastoiditei. Deci părinții, mare atenție! Nas suflat, gât curat!
- Care pot fi complicațiile atunci când vorbim despre o otomastoidită netratată?
- Ca efecte pot fi: supurația cronică, sunt încă pacienți care permanent au o zeamă în ureche, dureri de ureche, amețeli, pierdere de auz şi, mai rar, se poate ajunge și la deces. Cazurile severe, agravate, respectiv meningite în stare septică prin difuzie cervicală, pot duce la deces. Dar, repet, astea sunt cazuri care ar trebui să nu mai existe în secolul al XXI-lea.
„Cerumenul este o secreție normală a urechii, o ureche sănătoasă face ceară”
- Cum se tratează otomastoidita?
- Pentru a trata otomastoidita în primul rând trebuie recoltată o probă de secreție din ureche. E primul pas către un tratament corect. Se face o antibiogramă țintită și dacă, într-adevăr, imagistic se confirmă o invazie, colesteatom ori polipi, supurație cronică care nu cedează la tratament, abia atunci trebuie operat. Dar sunt cazuri în care cu o igienă locală zilnică, aspirația secrețiilor, instilația de antibiotic, curăţare, instilație de soluții dezinfectante, infecția cedează.
- Acum sunt la modă spray-urile otice, recomandați utilizarea acestora?
- Nu le recomand! Atenție mare la pacienții care decid să se autotrateze! Utilizarea lor poate fi periculoasă pentru că acestea topesc cerumenul și există riscul ca acesta să se lipească de timpan și au fost multe cazuri care au ajuns la noi la spital. Iar dacă aveţi o otită externă, o inflamație a pielii din ureche sau a timpanului și folosiţi astfel de spray-uri, faceţi mai rău pentru că agravaţi supurația, inflamația sau hipoacuzia și tot așa. Mai bine, dacă simțiţi un dop sau ceva care nu este în regulă, mergeţi la medic, care va curăța locul şi vă va învăţa cum să vă îngrijiţi urechea. Și să nu uităm că urechea are un sistem propriu de curățare, o capacitate de a se întreține, de a-și curăța spațiul. Cerumenul este o secreție normală a urechii, o ureche sănătoasă face ceară. E mai grav când nu face. Când o ureche sănătoasă făcea ceară și dintr-odată nu mai produce ceară, atunci este o problemă.
„Nu recomand curăţarea cu beţişoarele!“
- Cum ne curățăm corect urechile?
- În primul rând, nu cu bețișoare! Eu chiar le spun pacienților mei că jumătate dintre ei ar dispărea dacă nu ar exista bețișoarele de urechi. Numai câte perforații și câte supurații pot cauza! Dacă citiţi cu atenție ambalajul, undeva mic de tot într-un colț scrie că nu trebuie utilizat în cavitatea urechii. Vă curățaţi cu colțul prosopului sau cu un tifon, doar cât intră la suprafața conductului și în pavilionul urechii. Nu forțaţi mai mult. Cei cu supurație cronică, otică, pot folosi vată cu cremă pusă la intrarea în ureche, la nivelul conductului auditiv extern. Deci, nu se bagă băț, nu se bagă vată, nu se scobește cu agrafa, cu unghia, pixul și altele. Exclus!