de Andreea Vasilescu şi Sorin Dumitrescu
Anual, 500.000 de persoane la nivel planetar află că suferă de maladia Alzheimer, o boală a creierului, evolutivă, caracterizată prin probleme majore de memorie şi de gândire, care perturbă viaţa cotidiană a bolnavului. Acum, încă o veste proastă se adaugă tabloului general al problemelor create de aceste patologii. Un grup internaţional de cercetători a identificat un nou tip de demenţă, care mimează maladia Alzheimer, potrivit publicaţiei „Brain”. Ei au denumit-o LATE (limbic - predominant Age - related TDP - 43 Encephalopathy). Descoperirea ar putea fi una dintre explicaţiile pentru care nu există până acum un tratament eficient pentru această maladie.
Vizaţi cei de peste 80 de ani
Noul studiu se bazează pe proiectul privind LATE al Institutului Naţional al Îmbătrânirii (NIA) şi cuprinde cercetări de la instituţii din şase ţări. La acest studiu au lucrat specialişti din 22 de instituţii de cercetare şi universităţi din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Suedia, Australia, Austria şi Japonia. Cercetătorii au descoperit că noua formă de demenţă are simptome similare cu boala Alzheimer. Oamenii de ştiinţă susţin că LATE pare să afecteze mai degrabă persoanele mult mai în vârstă, de exemplu cele trecute de 80 de ani, pe când Alzheimer se declanşează în jurul vârstei de 65 de ani. „Circa o treime din persoanele de peste 85 de ani care au fost diagnosticate cu boala Alzheimer ar putea avea LATE”, a declarat autorul studiului, Peter Nelson, profesor la Universitatea Kentucky din Lexington. Denumirea reuneşte afecţiunile identificate anterior, care au legătură cu o proteină care afectează regiunile creierului. Astfel, şi în LATE apar probleme cu memoria şi gândirea, similare cu cele observate la Alzheimer, dar şi în alte tipuri de demenţă.
Care este diferenţa dintre LATE şi alte tipuri de demenţă?
Demenţa este un sindrom asociat cu un declin constant al funcţionării creierului. Există mai multe tipuri de demenţă, precum boala Alzheimer, demenţa vasculară, demenţa Lewy, iar acum a apărut şi LATE. Simptomele demenţei pot include probleme cu memoria, viteza de gândire, mentalitatea şi rapiditatea, limba, înţelegerea, hotărârea, dispoziţia, abilităţile fizice, desfăşurarea activităţilor zilnice. Diferenţa dintre tipurile de demenţă se află în cauze. LATE pare să fie cauzată de leziuni provocate de un tip de proteine, iar Alzheimer, de altele. Specialiştii apreciază că maladia Alzheimer este provocată de o acumulare de două proteine în creier (tau şi beta amiloid). Pe de altă parte, LATE este provocată de o altă proteină, numită TDP - 43, prezentă în centrul celulelor nervoase, dar care îşi poate schimba forma şi se poate răspândi în corpul celulelor nervoase pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Cercetătorii susţin că LATE afectează circa 20% din adulţii cu vârsta de peste 80 de ani, iar unii pot avea atât Alzheimer, cât şi LATE!
Nu poate fi diagnosticată în timpul vieţii
Deocamdată, afecţiunea LATE poate fi diagnosticată doar prin examinarea ţesuturilor cerebrale, după deces, prin examinarea creierului la autopsie. De asemenea, LATE nu se poate diferenţia de Alzheimer doar pe baza simptomelor şi nici nu există un tratament pentru aceasta. Foarte interesant, LATE se pare că progresează mai lent decât maladia Alzheimer, cu excepţia situaţiei în care cele două maladii se dezvoltă în paralel, căci în acest caz declinul este mult mai rapid. Maladia Alzheimer poate avea o legătură genetică, în timp ce LATE nu este ereditară, declară Howard Filit, director executiv fondator şi responsabil ştiinţific la Alzheimer’s Drug Discovery Foundation. Existenţa LATE ar putea explica de ce unele tratamente concepute pentru Alzheimer nu au funcţionat. Poate că aceste medicaţii au vizat proteinele care provoacă leziuni în boala Alzheimer, dar LATE a rămas netratată, mascând, de fapt, orice ameliorare a simpto- melor de Alzheimer. Oamenii de ştiinţă îşi propun să găsească markeri care să permită diagnosticarea înainte de moarte, astfel încât să poată elabora studii privind cauzele şi eventualele tratamente.
Aceasta ar putea fi explicaţia eşecului tratamentelor pentru boala uitării