de Elena Marinescu şi Florica Pintea
Căscatul este un proces în mare parte involuntar şi implică deschiderea largă a gurii pentru o respiraţie profundă, aceasta având ca scop umplerea plămânilor cu aer. Este un gest fiziologic în cele mai multe dintre cazuri, dar există şi momente în care poate ascunde existenţa unor probleme de sănătate. Spre exemplu, poate indica prezenţa epilepsiei, a unor tumori cerebrale sau a tulburărilor de somn.
Fenomen contagios, specific interacţiunii sociale
Cercetarea cauzelor căscatului a început în urmă cu 2.500 de ani, atunci când Hipocrate a emis primele păreri referitoare la acest fenomen. El credea că oamenii cască pentru a elibera aerul încărcat cu toxine, în special după episoadele febrile. Primul căscat apare, potrivit studiilor ştiinţifice, după 11 săptămâni de la concepere. În principal, căscatul este un răspuns firesc la oboseală şi este declanşat de somnolenţă. Căscatul poate avea o durată scurtă sau poate dura chiar şi câteva secunde înainte de expirul cu gura deschisă. Umezirea ochilor, întinderea membrelor şi suspinele pot însoţi gestul de a căsca, despre care cercetătorii cred că este declanşat în principal de stările de oboseală şi de plictiseală. De asemenea, căscatul poate să apară atunci când o persoană este văzută sau auzită cum cască, dar şi atunci când se vorbeşte sau se citeşte despre acest fenomen. Astfel, se consideră că această acţiune este contagioasă şi poate avea de-a face cu anumite elemente ale comunicării sociale. Un studiu din 2004 a evaluat contagiozitatea căscatului la un grup de cimpanzei, babuini şi macaci cu rezultate foarte interesante comparabile cu cele obţinute pe grupuri de oameni. La fel se întâmplă şi cu animalele de casă, în special câinii care încep să caşte la auzul stăpânului care doarme profund.
Poate fi scăzută temperatura creierului
În plus, experţii sugerează că prin intermediul căscatului poate fi scăzută temperatura creierului, astfel încât acesta să funcţioneze corect, iar eficienţa mentală să fie la cote maxime. O cercetare realizată de oamenii de ştiinţă britanici a demonstrat că, pe măsură ce temperatura ambientală creşte, există o incidenţă mai crescută a căscatului. De regulă căscăm la primele ore ale dimineţii sau seara târziu, când creierul nostru încă se adaptează ritmului circadian. Dar trebuie ştiut că acest proces este normal, dar poate surveni şi în mod patologic, mai ales atunci când apare în mod excesiv, adică mai mult de o dată pe minut. Deşi acest gest excesiv este de obicei atribuit unei persoane plictisite, anxioase sau somnolente, specialiştii afirmă că poate fi şi un simptom al unei probleme medicale, în contextul în care anumite afecţiuni pot induce reacţii vasovagale, acestea având drept rezultat căscatul în exces. În timpul unei astfel de reacţii, nervul vag este suprasolicitat şi are parte de o activitate crescută. Este important de ştiut faptul că nervul vag (nervul X) se întinde de la nivelul creierului până în zona abdominală. Când nervul vag devine mai activ, ritmul cardiac şi tensiunea arterială scad semnificativ. Astfel, căscatul poate semnala diferite suferinţe ale organismului, de la tulburări de somn şi până la afecţiuni cardiace grave sau insuficienţă hepatică. Totodată, căscatul poate fi un semn al bronşitei cronice şi al altor suferinţe ale plămânilor, în special în cazul fumătorilor, care îşi intoxică sângele cu monoxid de carbon.
Se recomandă efectuarea unor teste specifice
Pentru a detecta cauza medicală a căscatului excesiv, medicul poate solicita anumite informaţii cu privire la obiceiurile de somn, dar şi efectuarea unor teste specifice. De pildă, electroencefalograma (EEG) reprezintă o investigaţie care măsoară activitatea electrică din creier, detectând epilepsia şi alte afecţiuni de la nivel cerebral. De asemenea, medicul poate solicita o scanare de tip RMN pentru a diagnostica eventuale afecţiuni ale măduvei spinării şi ale creierului, cum ar fi tumorile sau scleroza multiplă, dar şi pentru evaluarea activităţii cardiace. Deşi este mai puţin obişnuit, căscatul excesiv poate indica şi apariţia unui infarct sau un accident vascular cerebral, dacă se asociază cu durerea în piept, scurtarea respiraţiei, senzaţia de greaţă şi ameţeală, dezorientare şi transpiraţii abundente. Vizita la medic se impune atunci când o persoană observă o creştere bruscă a frecvenţei căscatului sau dacă acest gest survine fără un motiv aparent.
Măsuri de îmbunătăţire a calităţii somnului
Dacă se stabileşte că tulburările de somn induc căscatul, medicul poate recomanda anumite tratamente medicamentoase sau tehnici de combatere a insomniilor. Pacienţii pot fi sfătuiţi să folosească anumite dispozitive speciale pentru respiraţie, să facă înainte de culcare anumite exerciţii fizice, să evite consumul unor alimente condimentate seara, să reducă nivelul de stres şi să adopte un program regulat de somn.