de Monica Beleneş şi Sorin Dumitrescu
La fiecare 35 de secunde, undeva în lume, cineva este diagnosticat cu cancer de sânge. Iar pentru mulți pacienți cu o asemenea boală, soluția o reprezintă transplantul de celule stem hematopoietice. Profesor doctor Alina Tănase (foto), medic primar specializat pe hematologie și transplant medular la Spitalul Monza, ne-a spus cum putem ajuta o astfel de persoană aflată la nevoie dacă devenim donatori.
„Amprenta genetică stabilește compatibilitatea”
- Care este primul pas pentru a deveni donator?
- În primul rând trebuie să vă doriţi şi apoi să îndepliniţi criteriile de eligibilitate: vârsta între 18 şi 45 de ani; să fiţi o persoană sănătoasă, să nu suferiţi de nicio boală severă (cardiovasculară, pulmonară, renală, infecţioasă, autoimună, neurochirurgicală), alergie severă sau cancer. Ultimul pas este să vă înscrieţi în Registrul Naţional al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice. Dar înscrierea în registru nu este echivalentă cu donarea. Pot trece ani până când o persoană ar putea fi chemată să doneze celule stem hematopoietice şi există numeroase situaţii în care un donator voluntar nu va ajunge să doneze niciodată.
- Ce analize se solicită după înscrierea în registru?
- Analiza obligatorie este testarea profilului HLA (human leukocyte antigen), care reprezintă o amprentă genetică specifică fiecăruia dintre noi. Pe baza acestei compatibilităţi HLA se alege donatorul potrivit. Pacientul şi donatorul trebuie să aibă o potrivire de 100%. Există două posibilităţi de a face această analiză în funcţie de disponibilitatea dumneavoastră. Dacă mergeţi la unul dintre centrele de recrutare (care în general sunt în centrele de transfuzii), vi se vor recolta 15 ml sânge pentru analize, inclusiv cu privire la purtarea unor boli transmisibile, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru tiparea HLA. O probă de sânge va fi păstrată pentru teste suplimentare. Dacă alegeţi să vă înscrieţi online, pe site-ul registrului, atunci primiţi acasă un plic cu instrucţiuni şi cu beţişoare (precum cele de exudat faringian), cu care se raclează mucoasa bucală şi se retrimit în plic închis către registru. Din aceste beţişoare vi se poate face analiza HLA, în calitate de donator. Dacă avem mai mulţi donatori compatibili 100%, atunci este de preferat un donator de sex masculin, tânăr, de acelaşi grup sangvin cu pacientul.
- Cât de repede se găseşte un donator în registru? Acesta este doar la nivel de România sau se extinde şi în alte ţări?
- De obicei durează în jur de trei luni să găsim un donator, dar există pacienţi la care am căutat şi un an. Registrul Român este interconectat cu registrele mari internaţionale şi, astfel, putem căuta donatori pentru pacienţii români şi în străinătate. Este valabilă şi reciproca.
„Celulele stem se prelevează din sângele periferic sau din măduva osoasă”
- Ce urmează după ce se stabileşte calitatea de donator?
- În cazul în care sunteţi selectaţi ca fiind compatibili cu un pacient/ă, veţi fi contactaţi de personalul registrului. Vi se va solicita acceptul de a dona efectiv şi vi se va preleva o probă de sânge pentru analizele de verificare. Întotdeauna se refac examenul clinic şi analizele, dacă confirmaţi că vreţi să donaţi. Programarea donării se va face în egală măsură în funcţie de disponibilitatea dumneavoastră de timp şi de necesităţile pacientului. Important de ştiut că, în momentul în care a fost stabilită data donării, aceasta trebuie să se coreleze strict cu data transplantului (de obicei donarea trebuie efectuată cu una-două zile înainte de transplant). Pacientul a fost pregătit pentru transplant, adică a primit chimioterapie în doză mare până în ziua transplantului. Dacă nu primeşte celulele stem compatibile în ziua programată, viaţa lui va fi în pericol. După donare persoana va rămâne în evidenţele registrului pentru o perioadă de cinci ani şi anual i se va efectua un bilanţ al stării de sănătate.
- De unde se extrag celulele stem hematopoietice?
- Donarea se face fie din sângele periferic, fie direct din măduva osoasă. Metoda de prelevare o decideți după o discuție detaliată cu un medic specialist. În mod normal, concentraţia de celule stem hematopoietice în sângele periferic este mică. Pentru a creşte concentraţia acestora se injectează sub piele, timp de patru zile, o proteină sintetizată, denumită factor de creştere, care reușește să mobilizeze celulele stem (care se află în mod obișnuit în măduva osoasă hematogenă) în sângele periferic. În a patra sau a cincea zi, printr-o simplă analiză a sângelui, se stabileşte dacă s-au mobilizat suficiente celule stem hematopoietice şi are loc donarea de celule stem hematopoietice din sânge. Aceasta se face prin procedura denumită „afereză”, adică filtrarea sângelui printr-un aparat special care alege celulele stem și restul sângelui se reîntoarce în organism. Pentru a putea fi cuplat la aparatul de afereză este nevoie de un acces venos permeabil și de montarea unui cateter pe vena femurală. Sângele filtrat revine în organism pe aceeași cale intravenoasă. Procedura de afereză nu este dureroasă, nu necesită anestezie şi durează în medie trei-cinci ore, timp în care sunteți supravegheați de o echipă medicală. În ceea ce privește metoda de donare din măduva osoasă, aceasta nu necesită niciun tratament special înainte. Se face obligatoriu sub anestezie generală, într-o sală operatorie. Măduva se recoltează din osul bazinului cu ajutorul unui ac şi al unei seringi. Pe tot parcursul procedurii veți fi în grija unei echipe medicale specializate. Veți putea pleca acasă la 24 de ore de la donare, iar refacerea are loc în decurs de o săptămână de la donare.
- Este nevoie de spitalizare?
- Transplantul de celule stem hematopoietice este o procedură complexă şi complicată care necesită internare în medie patru săptămâni. Pacientul este internat în rezerve cu aer şi apă filtrate, cu acces restricționat, pentru a-l feri de orice infecție care i-ar putea pune viața în pericol.
„Șansa să rezonați cu membrii familiei este de 25%-30%”
- De câte ori se poate dona?
- Există posibilitatea să fiți găsiți compatibili cu mai mulţi pacienţi şi, în cazuri extrem de rare, s-ar putea să donați de două ori. Dar acest lucru nu se întâmplă de obicei. De asemenea, există situaţii în care vi se va cere să donați pentru acelaşi pacient, în cazul în care primul transplant nu a reușit.
- Există riscul să nu fie compatibilitate între membrii familiei?
- Şansa să avem un donator compatibil este dacă avem fraţi/surori şi, dacă avem, şansa să se potrivească este de 25%-30%. Însă, la ora actuală, putem folosi pentru transplant un donator haploidentic, adică un donator 50% compatibil, ceea ce face ca majoritatea dintre noi să găsească în familie un donator.
„La un an de la transplant, pacientul începe să se reintegreze în societate“
- Ce șanse are un pacient după transplant?
- Depinde foarte mult de tipul de boală, de stadiul bolii și de starea clinică a pacientului. Există scoruri de prognostic, în care se iau în calcul toate aceste variabile și discutăm cu fiecare pacient în parte toate aceste detalii. Unele boli au şanse de peste 80% de supraviețuire fără boală pe termen lung sau altele au șanse de supraviețuire sub 20% pe un an. Depinde foarte mult de caracteristicile bolii și ale pacientului.
- Ce regim se urmează după transplant?
- Imediat după externare, pacientul continuă să mențină reguli stricte de igienă și de alimentație, vine săptămânal la control pentru evaluare și monitorizare. Apoi, dacă totul decurge fără complicații, viața își reia cursul normal. În general, la un an de la transplant, pacientul începe să se reintegreze în societate, să-și reia munca și să vină trimestrial/semestrial la control.
- Este suficient un singur transplant?
- Când vorbim despre allotransplant (adică transplant cu celule de la un donator sănătos), în mod obișnuit este suficient un singur transplant. Există situaţii când apare rejetul grefei sau când reapare boala de bază, situații când se ia în calcul al doilea transplant. În cazul autogrefelor (transplant cu celulele pacientului) se poate face dublu transplant programat, adică două transplanturi la dis- tanță de trei-patru luni, este cazul pacienților cu mielom multiplu cu factori de prognostic negativ.
- Există și un risc de nereușită?
- Există multe complicații, așa cum spuneam, procedura este grefată de multe complicații, reacțiile imunologice date de celulele din grefon pot fi foarte agresive, provocând ceea ce numim grefă contra gazdă. Imunitatea pacientului după transplant este foarte scăzută, evoluția de obicei este grefată de multiple reactivări ale unor infecții specifice acestei etape. Toxicitatea mare a medicamentelor folosite este altă complicație redutabilă. Toate acestea pot deveni în cursul unui transplant complicații amenințătoare de viață. Întotdeauna plecăm de la premisa că fără această procedură pacientul nu are șanse de supraviețuire pe termen lung și că merită să luptăm împreună, pacient cu donator și cu echipa medicală.