de Simona Lazăr şi Florica Pintea
Deși majoritatea celor care apelează la procedurile de Reproducere Umană Asistată (RUA) sunt cupluri heterosexuale, în ultimii ani s-a remarcat o creștere la nivel mondial a tehnicilor de RUA solicitate de femeile fără partener masculin. Astfel, conform unui raport HFEA (Human Fertilisation and Embryology Authority), proporţia femeilor singure care au apelat la tratamente de reproducere asistată a ajuns la 4,1% în anul 2018, după ce în anul 2016 procentul era de numai 1,3%. Doctor Adela Șerban (Fetal Care Center - București, număr de telefon: 0721.593.471) afirmă că „femeia secolului XXI știe că are opțiuni! Ce va alege, când și în ce condiții sunt elemente personale și indiscutabile”.
„Sub presiunea ceasului biologic”
- Doamna doctor Adela Șerban, obișnuim să asociem acest subiect al reproducerii umane asistate cu nevoile cuplurilor fără copii de a-și împlini dorința de a fi binecuvântați cu urmaşi. De ce apelează femeile singure la tehnici de RUA?
- Motivele pentru care o femeie singură alege să recurgă la astfel de tratamente sunt foarte complexe, dar educația, aspirațiile în carieră, schimbarea mentalității sociale și împlinirea personală sunt factorii principali ai deciziei. Întâlnim din ce în ce mai des la femei tinere condiții medicale care scad șansele de a obține o sarcină în mod natural: insuficiență ovariană precoce, endometrioză, patologii tubare sau genetice (de exemplu, Sindromul Turner etc.). Aceste femei tinere vor pierde șansa de a avea copii din propriul material genetic, dacă nu urmează tratamente de reproducere asistată sau nu apelează la prezervarea celulelor reproductive! Pentru pacien- tele tinere cu diagnostic oncologic confirmat, prezervarea fertilității este o prioritate în medicina reproductivă la nivel mondial! Întâlnim apoi femei care sunt gata pentru provocarea întemeierii unei familii, simt presiunea ceasului biologic, însă nu au găsit partenerul potrivit încă. Vorbim despre femei puternice, independente, hotărâte și care nu permit unor obstacole sociale sau chiar medicale să le îngrădească fericirea și dreptul fundamental de a fi mame!
„Mamă ≠ soție”
- Revenind la cutumele societății în care trăim: „mamă singură” este o sintagmă fie pentru mamele divorțate, fie pentru cele care au - cum se zicea odinioară în satul românesc - „copii din flori”... Iată că, odată cu schimbarea paradigmei sociale, avem și o altă categorie de „mame singure” - cele care au ales, conștient, să fie mame, în lipsa unui partener (fizic și emoțional). Ce tratamente pot să urmeze?
- Sigur, înainte de toate trebuie să admitem că nu e nevoie să existe, în societatea contemporană, semnul egal între „mamă” și „soție”. Există diferite tratamente de fertilitate disponibile pentru femeile fără un partener. Fie că discutăm despre prezervarea fertilității, fie că avem în vedere obținerea imediată a unei sarcini, avem mai multe protocoale disponibile, care se personalizează în funcție de nevoile fiecărei paciente.
- Vă propun să le detaliem...
- Unul dintre aceste protocoale este congelarea de ovocite. Această tehnică a înregistrat cea mai mare creștere la nivel mondial în ultimii ani (peste 10% în anul 2018 față de 2017), vitrificarea ovocitelor este cea mai bună opțiune pentru femeile care își doresc copii, însă fie nu au găsit încă partenerul potrivit, fie vor trece prin tratamente agresive, ce ar putea avea efecte negative asupra calității materialului genetic (cum este, de exemplu, chimioterapia sau diverse intervenții chirurgicale), fie au alte motive personale pentru care doresc să amâne obținerea sarcinii. Șansele de succes pentru obținerea sarcinii prin metode de RUA sunt cu atât mai mari cu cât femeia este mai tânără, deci recoltarea și vitrificarea ovocitelor se recomandă mai ales la pacientele sub 35 de ani, vârstă după care fertilitatea începe să scadă. Ovocitele vitrificate pot rămâne în banca de țesuturi timp de zece ani, conform standardelor HFEA. Un alt protocol este inseminarea intrauterină (IUI). Aceasta implică injectarea spermatozoizilor în uter. IUI este mai puțin invazivă decât tehnicile de FIV și poate fi efectuată fără a fi nevoie de medicație de stimulare, dacă pacienta nu are un diagnostic de infertilitate. Totuși, pentru a crește șansele de reușită, se folosește un protocol scurt de tratament, cu stimulare ovariană ușoară. IUI este potrivită pentru femeile singure, deoarece există posibilitatea alegerii unui donator de spermă de la băncile autorizate. Acești donatori (complet anonimi sau cu profil vizibil) trec printr-un proces riguros de selecție și de testare, astfel încât copilul rezultat să aibă o moștenire genetică favorabilă.
„Fertilizarea in vitro (FIV) are protocoale bine definite”
- Nu ați vorbit încă despre fertilizarea in vitro, termenul cel mai cunoscut de cei care vor să vină la dumneavoastră.
- Fertilizarea in vitro (FIV) implică respectarea unui protocol de tratament pentru stimulare ovariană, o intervenție sub anestezie, numită puncție ovariană, urmată de proceduri complexe de laborator. Ovocitele obținute în urma tratamentului de stimulare sunt recoltate în timpul puncției (sub ghidaj ecografic) și fertilizate cu spermă de cea mai bună calitate (de la un donator ales de pacientă) în laborator. Din acest proces rezultă embrionul care este ulterior transferat în cavitatea uterină de medicul specialist (la trei sau cinci zile distanță de la ziua puncției). Există, de asemenea, FIV cu ovocite donate. Această tehnică implică folosirea ovocitelor altei femei pentru a obține o sarcină. Această opțiune de tratament se aplică în cazurile în care propriul material genetic nu poate fi folosit din varii motive (fie pacienta nu mai răspunde la tratamentul de stimulare și nu se obțin ovocite, fie vârsta pacientei este prea avansată pentru a se obține embrioni de calitate bună, fie aceasta este purtătoarea unei anomalii genetice etc.). Există la nivel internațional protocoale foarte bine definite pentru astfel de proceduri care permit alegerea donatoarei în funcție de o serie de criterii, începând cu aspectul fizic (să fie cât mai apropiat de cel al viitoarei mame) și până la nivelul de educație al acesteia. Deși multe clinici promovează programe de „sharing” (ovocitele rămase de la o altă femeie care a efectuat procedura și a obținut mai multe ovocite, o parte le va folosi pentru ea însăși, iar restul le va dona), este important de menționat că cele mai bune rezultate în aceste protocoale sunt obținute în clinicile în care donatoarea este selectată, testată și pregătită special pentru pacienta care primește ovocitele.
- Ce trebuie să facă femeia care dorește să devină mamă pentru a-și împlini destinul?
- Pentru stabilirea unui protocol de tratament, primul pas este să se adreseze unei clinici specializate în infertilitate. Consultul inițial este cel care o să ofere imaginea de ansamblu atât asupra etapelor pe care le va parcurge, cât și asupra echipei cu care va lucra îndeaproape pentru îndeplinirea scopului de a deveni mamă! Femeia secolului XXI știe că are opțiuni! Ce va alege, când și în ce condiții sunt elemente personale și indiscutabile. Indiferent de povestea personală a pacientei, există o echipă medicală complexă, multidisciplinară, ce oferă calitate și transparență actului medical, asistență și suport emoțional profesional, comunicare eficientă, discreție și respect!
„Șansele de succes pentru obținerea sarcinii prin metode
de RUA sunt cu atât mai mari cu cât femeia este mai tânără, deci recoltarea și vitrificarea ovocitelor se recomandă mai ales la pacientele sub 35 de ani, vârstă după care fertilitatea începe să scadă. Ovocitele vitrificate pot rămâne în banca de țesuturi timp de zece ani, conform standardelor HFEA“