de Călin Popa şi Florica Pintea
Fenomenul de izolare socială este tot mai răspândit în rândul vârstnicilor și poate fi generat de o serie de factori, printre care cei din segmentul problemelor de sănătate sunt cei mai pregnanți.
Boala și suferințele asociate generează retragerea
Simplul fapt că persoanelor trecute de o anumită vârstă le este mai dificil să se miște este suficient, în multe cazuri, pentru instalarea și apoi adâncirea izolării sociale. Pornind de la această observație, experții de la Societatea Americană de Geriatrie au efectuat un studiu extins, care a pus în evidență legătura dintre osteoartrită și fenomenul de retragere din societate. Specialiștii au constatat că nu doar boala, ci și suferințele asociate îi pun pe seniori în postura de a nu mai avea nici puterea și nici voința de a se afla în mijlocul altor persoane și cu atât mai puțin de a participa la diverse activități. Este vorba despre anxietatea și depresia care însoțesc durerile articulare, precum și despre teama de a se mișca, generatoare de inactivitate.
Milioane de oameni au o formă a afecțiunii
Un element în plus în tabloul general al izolării este faptul că multe dintre aceste persoane ajung să nu mai poată avea grijă de ele însele așa cum trebuie. În plus, artrita este mai răspândită decât s-ar putea crede: 30% dintre adulții în vârstă de peste 65 de ani, așadar milioane de oameni, au o formă a bolii. Aceste statistici indică o incidență îngrijorătoare a izolării sociale generate de această afecțiune și suferințele conexe, dar în schimb studiile care să facă legătura între cele două manifestări au fost foarte puține de-a lungul timpului. În aceste condiții, cercetarea americană a cuprins date colectate de la pacienți din șase state europene (Marea Britanie, Spania, Germania, Italia, Suedia, Olanda), cu vârsta medie de 73 de ani. Dintre participanții care nu erau izolați la începutul studiului, 13% au devenit retrași 12 luni mai târziu.
Depresia și anxietatea agravează fenomenul
Persoanele care s-au izolat pe parcursul derulării observațiilor au declarat că s-au retras din activitatea socială din pricina accentuării durerilor, a îngreunării mișcărilor, a creșterii gradului de dificultate în a articula propoziții sau de a raționa. De asemenea, au intervenit anxietatea și depresia, generate de faptul că bolile articulare încă nu au un tratament standard care să dea speranțe de vindecare. În urma observațiilor, experții au concluzionat că osteoartrita, cu tot alaiul de suferințe complementare, crește semnificativ riscul ca o persoană cu această boală să se izoleze.
Creşte riscul de moarte prematură
Există în prezent suficiente dovezi științifice că izolarea socială şi sentimentul de singurătate asociat cresc semnificativ riscul unei morţi premature. Ca urmare, având în vedere creşterea ponderii populaţiei în vârstă, în cadrul căreia riscul de apariţie a izolării sociale este cel mai crescut, specialiştii sunt îngrijoraţi de impactul acestui fenomen asupra sănătăţii publice. În multe ţări dezvoltate din lume, precum SUA, unde un sfert din populaţia adultă locuieşte singură, sau Japonia, unde se raportează o creştere importantă a fenomenului de izolare socială, se vorbeşte deja despre o epidemie a singurătăţii. Specialiștii recomandă persoanelor cu osteoartrită să încerce cât mai mult posibil să rămână conectate cu societatea, să se miște cât pot și să caute sprijin la centrele pentru seniori, unde sunt imaginate activități ce îi pot menține în formă mai bună.