de Anda Postolache
În zilele noastre avem nevoie mai mult ca niciodată de relaxare. Pe lângă alimentaţia corectă, pe care o prezentăm şi în paginile revistei noastre, pe lângă procedeele naturiste, care ne ajută să ne detoxifiem corpul, putem să vă iniţiem şi în tainele relaxării. Pentru că relaxarea poate fi învăţată, nefiind numai o consecinţă a traiului lipsit de griji, cum poate părea la prima vedere, ci şi un punct de plecare către starea de bine. Destinderea progresivă a musculaturii
Aşadar, să învăţăm relaxarea psihoterapeutică Schultz sau antrenamentul autogen, provenit din Yoga. Ne îmbrăcăm comod, cu haine din fibre naturale. Ne aşezăm jos o pătură sau o bucată de izopren şi ne întindem pe spate.
Picioarele trebuie să fie întinse şi puţin depărtate, mâinile de asemenea, relaxate pe lângă corp. Ne abandonăm grijile, uităm de toate. Închidem telefoanele pentru 15-20 de minute, timp pe care ni-l rezervăm numai nouă. Stând astfel, culcaţi, cu ochii închişi, începem să ne simţim mental corpul. Începem cu picioarele, pornind de jos, de la vârfurile degetelor. Urcăm cu mintea de-a lungul picioarelor şi, pe măsură ce urcăm, le lăsăm relaxate, grele, aşa cum vor ele să stea. Mergem cu mintea apoi în sus, pe tot corpul, sesizând cât de multe sunt zonele unde anumiţi muşchi mai sunt încordaţi. Lăsăm fiecare muşchiuleţ să se relaxeze. Ştim că suntem susţinuţi de podea şi nu avem de ce să stăm încordaţi. Când ajungem la zona cefei şi a muşchilor din jurul gâtului insistăm cu intenţia de a ne relaxa. Acolo se strâng multe tensiuni, de aceea simţim des nevoie de masaj în zona respectivă. După ce am parcurs astfel cu mintea întregul corp şi am încercat să relaxăm toate zonele pe care le simţeam tensionate, putem să repetăm procesul, să ne întoarcem la picioare.
Mai calmi şi mai liniştiţi în viaţa de zi cu zi
După ce simţim că tot trupul s-a relaxat, ne putem gândi că el stă ca un sac cu nisip pe pământ. Fără efort. Rămânem în această stare de abandonare circa un sfert de oră, după care începe revenirea la ritmul normal. Nu ne ridicăm imediat, ci tot progresiv. Începem să ne mişcăm uşor picioarele, apoi trupul, dar uşor, ca atunci când ne trezim din somn. Acest proces de revenire trebuie să dureze câteva minute. Ne întindem, mişcăm braţele, rotim capul şi, finalmente, ne putem ridica uşor.
Practicată în fiecare zi, această tehnică de relaxare îşi va arăta roadele în starea generală de bine de care avem atâta nevoie. Toţi cei care fac antrenament autogen ajung să fie mai calmi, mai destinşi, mai degajaţi în cadrul vieţii cotidiene.