de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea
Fibromul este o formaţiune tumorală benignă, necanceroasă, care apare și evoluează la femeie în perioada hormonală activă, adică după debutul menstruațiilor. Cauza apariţiei nu se cunoaşte cu exactitate, dar există o serie de factori care influenţează apariţia lui. Cristina Vasiliu, medic primar obstetrică şi ginecologie, ne-a vorbit despre naşterea şi dezvoltarea fibromului, care sunt cele mai frecvente cauze, simptome, riscuri, dar şi ce metode de tratament există.
„Se naşte din celulele musculare și fibroase ale peretelui uterin”
- Ce este fibromul uterin și cum apare?
- Fibromul uterin este cea mai frecventă tumoră benignă întâlnită la femei. Aproximativ 80% dintre femei vor dezvolta fibroame de-a lungul vieții, dar nu toate vor fi simptomatice. Fibroamele se nasc din celulele musculare și fibroase ale peretelui uterin. Nu se cunoaște exact cauza apariției lor. Ele sunt dependente de hormonii steroizi feminini: estrogenii și progesteronul. Se pare că există și unele gene specifice care predispun la apariția fibroamelor, ele fiind mai frecvente în anumite familii. Dezvoltarea lor ar fi influențată și de factori reproductivi (absența nașterilor) sau nutriționali (consumul de alcool și în special de bere, carența de vitamina D). Fibroamele sunt apanajul femeilor de vârstă reproductivă. Extrem de rar pot fi prezente la adolescente. Grupa de vârstă la care sunt cel mai frecvent întâlnite este 40-44 ani, dar le putem găsi și la femei de 25 de ani și, bineînțeles, și peste 45 de ani.
- Cum îl diagnosticăm și care sunt simptomele?
- Fibroamele uterine sunt diagnosticate fie întâmplător, cu ocazia unei investigații imagistice (ecografie, tomografie computerizată), fie când devin simptomatice. Fibroamele mici nu dau de obicei simptomatologie, în schimb cele mari, în funcție de număr și localizare, pot da: sângerări abundente la menstruație sau între menstruații, simptome legate de volumul lor (presiune pelvină, durere, tulburări urinare, tulburări de tranzit intestinal, compresii venoase), uneori infertilitate și complicații obstetricale. Diagnosticul se pune pe baza simptomatologiei, dacă ea este prezentă, a examenului clinic coroborat cu ecografia pelvină transvaginală, histeroscopia și în unele cazuri rezonanța magnetică nucleară.
„Nu necesită tratament, decât dacă devine simptomatic și se complică”
- Care este evoluția lui?
- Studiile arată că, uneori, fibroamele pot involua spontan sau mai ales după o naștere. De asemenea, la menopauză, fibroamele, în majoritatea cazurilor, nu mai sângerează și își reduc dimensiunile. Evoluția lor are variații individuale foarte mari care nu pot fi predictibile: unele pot crește în câteva luni, altele în câțiva ani. De obicei, odată cu creșterea în volum apar și complicațiile. Pe de altă parte, poţi trăi cu ele. Fibroamele nu necesită tratament decât dacă devin simptomatice și se complică. Cele mici, asimptomatice, nu necesită decât supraveghere periodică.
- Fibromul uterin poate împiedica o sarcină?
- Majoritatea femeilor gravide cu fibroame nu vor avea complicații date de acestea pe parcursul sarcinii. Ele pot crește, de obicei, în primele trei luni de sarcină, dar nu este obligatoriu. Cele de mari dimensiuni pot da durere în sarcină, pot determina poziții vicioase ale fătului în uter, tulburări de dinamică a travaliului, pot duce la cezariană din cauza blocării căii de naștere, pot da mai frecvent sângerări după naștere.
- Pot duce la infertilitate?
- Rareori fibroamele sunt implicate în infertilitate. Ele pot fi considerate responsabile de 1%-2% din cazurile de infertilitate. Este vorba despre fibroamele situate în apropierea mucoasei uterine care prin așezarea lor ar împiedica implantarea oului sau ar crește riscul de avort.
„Poate fi distrus pe cale laparoscopică prin termoliză, radiofrecvență sau crioablație”
- Ce complicații pot apărea?
- Cea mai frecventă complicație o reprezintă sângerările abundente la menstruație sau între menstruații, care în timp duc la anemie. Fibroamele pot degenera edematos sau se pot necroza, pot da, prin compresie pe organele din jur, tulburări urinare (micțiuni frecvente, dificultăți la golirea vezicii urinare, uretero-hidronefroză) sau de tranzit intestinal (constipație), cele pediculate se pot torsiona.
- Cum se tratează?
- Există o multitudine de metode terapeutice: în funcție de simptomatologie, numărul și localizarea fibroamelor, în funcție de natura complicațiilor apărute, de vârsta femeii și dorința ei de a avea o sarcină. În măsura în care este posibil, aceste tratamente urmăresc să afecteze cât mai puțin calitatea vieții femeii. Astfel, fibroamele mici, asimptomatice, nu necesită tratament, ci doar supraveghere. Există tratamente medicamentoase variate care se adresează, în principal, sângerărilor date de fibroame, dar de cele mai multe ori efectul lor nu este de durată. În acest scop, se pot folosi contraceptive orale combinate sau progestative de sinteză. O altă metodă de tratament o reprezintă dispozitivele intrauterine cu progestativ încorporat care au și rol contraceptiv, dar reduc și sângerările. Se mai pot folosi pe durată limitată de timp (trei luni) analogi de gonadotropine. Aceștia reduc sângerările și volumul fibroamelor, dar efectul lor trece la oprirea tratamentului și au și destule efecte adverse. De aceea se folosesc mai mult preoperator. O altă terapie este cea cu Ulipristal acetat, care are ca efect oprirea sângerării și reduce și volumul tumorii. Și acesta este un tratament care nu se folosește mai mult de trei luni și este indicat fie pentru reducerea rapidă a sângerării și echilibrarea pacientei înainte de operație sau la femeile în premenopauză pentru a evita o operație. Embolizarea arterelor uterine este o metodă minim invazivă, recent introdusă în arsenalul terapeutic, care se adresează tot fibroamelor complicate cu sângerare. Beneficiază de acest tratament în special pacientele cu fibroame mici, submucoase, dar și unele fibroame mai mari care prin acest tratament își reduc dimensiunile. O altă cale de abordare a fibroamelor mici submucoase este prin histeroscopie. Când toate aceste metode nu au dat rezultate, tratamentul chirurgical este cel care rezolvă problema. Vorbim aici fie de tratamente conservatoare (miomectomie, miometrectomie), care se adresează femeilor tinere care vor să-și conserve fertilitatea, fie de tratamente radicale (histerectomie) în cazurile în care fibroamele sunt multiple, de mari dimensiuni. De menționat că în cazul miomectomiilor fibroamele pot recidiva în timp. Ca metode moderne menționăm și distrugerea fibroamelor pe cale laparoscopică prin termoliză, radiofrecvență sau crioablație. Metoda noninvazivă cea mai nou introdusă în practică este ghidarea prin rezonanță magnetică a energiei ultrasunetelor pentru distrugerea fibroamelor.
„Extirparea uterului grăbeşte instalarea menopauzei“
- Mai poate exista sarcină după o intervenţie?
- În cazul tratamentelor conservatoare de tipul miomectomiei, se poate obține o sarcină. Histerectomia constă în extirparea uterului și evident că după o astfel de operație nu mai poate fi vorba despre o sarcină.
- Fibromul atrage după sine o menopauză timpurie?
- Nu, fibromul în sine nu influențează vârsta apariției menopauzei. Extirparea uterului, în schimb, grăbește instalarea menopauzei chiar dacă ovarele sunt conservate. De aceea, aceste paciente vor beneficia de tratament de substituție dacă simptomatologia de menopauză devine supărătoare (bufeuri, insomnii, cefalee, stări depresive) și de tratament pentru profilaxia osteoporozei.