de Carmen Ciripoiu şi Daniel Alexandrescu
Dacă până nu demult a fost întâlnită cel mai frecvent în zonele geografice tropicale cu puține resurse de apă și acces redus la apă potabilă curată, în acest moment, schistosomiaza, cunoscută și sub denumirea de bilharzieză, cauzată de trematodul schisto- soma, un fel de vierme, a fost confirmată de 78 de țări. Mai mult, se crede că 200 de milioane de persoane sunt infectate, iar alte 800 de milioane riscă să sufere de această infecție. Potrivit specialiștilor, aceasta este a treia boală parazitară răspândită în lume.
Melcul de apă dulce funcționează ca și gazdă intermediară
Potrivit oamenilor de știință, speciile în care schistosoma se poate instala sunt melcul de apă dulce și ființa umană. Când vine vorba despre infectarea oamenilor, se pare că aceștia sunt avantajați, întrucât parazitul pătrunde în piele, iar în cadrul ciclului de contaminare, melcul de apă dulce funcționează ca și gazdă intermediară. Ca să înțelegeți cum poate ajunge acest parazit în corpul dumneavoastră, trebuie să-i înțelegeți ciclul de viață. Potrivit oamenilor de știință, ouăle parazitului ajung la sursele de apă prin urina și fecalele unui om anterior infectat. În apă, ouăle eliberează parazitul într-o etapă numită „miracidium”. Ulterior, parazitul poate ajunge în pielea unui melc de apă dulce, iar în interiorul acestuia schistosoma crește și ajunge la o etapă numită „cercaria”. Urmează ca larvele să iasă din corpul melcului, să înoate într-o sursă de apă dulce până întâlnesc o gazdă umană și intră în corpul acesteia prin piele. Aici ajunge în vasele de sânge și apoi migrează către ficat, unde se transformă într-un parazit adult. În sânge, parazitul se reproduce prin ouă și ciclul se repornește când omul merge la toaletă. Important de știut este și faptul că schistosoma poate să locuiască și în diferite organe, producând diverse simptome.
Primul semn este rana care apare la locul unde viermele intră în piele
Cele mai multe infecții cu schistosoma sunt asimptomatice, iar primul semn că sunteți infectați cu schistosomiază este rana care apare la locul unde viermele intră în piele. Astfel, în această zonă veți observa că se va forma o erupție cutanată și o decolorare. Atenție! În multe cazuri s-a constatat că erupția poate să apară și la o săptămână după ce parazitul a intrat în organism. Alte simptome cu care un bolnav se poate confrunta sunt febră, o stare de rău generalizată, dureri musculare, oboseală, diaree și sânge în urină.
Sindromul Katayama, forma acută
În cazurile mai grave, schistosomiaza poate duce la apariția unei forme foarte grave, cunoscută sub denumirea de sindromul Katayama, aceasta fiind rezultatul reacției organismului uman la ouăle paraziților adulți care s-au reprodus în interiorul ființei umane. Sindromul Katayama apare, de obicei, la copii sau la adulți tineri fără expunere în trecut la boală, de aceea dacă știți că ați călătorit în locuri unde apa era infectată sau ați înotat într-o astfel de apă, mergeți de urgență la control. Printre simptome se numără tusea mialgică, diareea, febra, sensibilitate, erupții și mâncărimi cutanate. De asemenea, schistosomiaza poate fi asociată cu anemie, durere cronică, intoleranță la efort și malnutriție.
Se poate transforma în forme persistente ale parazitozei
Potrivit specialiștilor, au existat multe cazuri în care boala s-a transformat în forme persistente ale parazitozei. Cele mai frecvente versiuni cronice ale bolii sunt cele gastrointestinale, atunci când ouăle se atașează de pereții intestinelor. Este momentul în care bolnavul începe să prezinte alternativ diaree și constipație, precum și sânge în scaun. În cazuri grave, persoana infectată se poate confrunta cu obstrucție intestinală. Atunci când ouăle rămân în ficat, vă puteți trezi cu inflamații și mărire a acestuia, ba chiar se pot bloca vasele de sânge hepatice, ceea ce duce la hipertensiune portală. Atunci când ouăle se instalează în tractul urinar, poate apărea sânge în urină. Aveți mare grijă, pentru că dacă această afecțiune avansează, poate duce la sindromul nefrotic. Dacă rinichii nu-și mai pot îndeplini funcțiile vitale, e posibil să producă și insuficiență renală. Această boală poate produce și nefropatie schistosomală, în urma căreia se ivesc afecțiunile renale cronice. În plus, schistosomioza urogenitală la femei poate fi un factor de risc pentru infecția cu HIV. În urma apariției hipertensiunii pulmonare, pacientul poate avea simptome ca oboseală, dispnee la efort, dureri atipice toracice.
Este nevoie de un examen microscopic
Pentru ca boala să fie depistată, este nevoie de un examen microscopic al scaunului sau al urinei, microscopul putând detecta cu ușurință ouăle de schistosoma, care au o formă caracteristică. Cu toate acestea, în unele cazuri, ouăle nu sunt vizibile decât după cel puțin două luni de la intrarea parazitului în gazdă. Ouăle din urină sau din scaun susțin un diagnostic clar și pot fi prezente imediat după șase-opt săptămâni de la infectare. Cel mai bun moment pentru a colecta urina este între prânz și ora 3:00 după-amiază, sau după exerciții fizice. De asemenea, biopsia tisulară a țesuturilor suspectate (de exemplu, biopsie colonică sau cistoscopie) poate fi utilizată pentru diagnosticare. Atenție! Ouăle moarte pot fi expuse timp de până la un an după tratament.
Metode de prevenţie
Ca și măsuri de prevenție, aveți grijă să nu faceți baie în locuri cu apă dulce. De asemenea, sub nicio formă nu trebuie să beți apă contaminată. Specialiștii recomandă ca în zonele în care boala este endemică, cum ar fi Africa sau unele părți din Brazilia, să fie prelevate eșantioane din zone în care oamenii înoată, pescuiesc sau spală rufe. Cercetările au arătat că în prezent schistosomioza a fost eliminată cu succes în Japonia și în Tunisia. Marocul și unele țări din Insulele Caraibe au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește controlul bolii, în timp ce Brazilia, China și Egipt iau măsuri pentru eliminarea afecțiunii. Schistosomioza este mai agresivă în comunitățile rurale sărace, în special în locuri unde pescuitul și activitățile agricole sunt dominante.