de Valentin Țigău şi Alexandru Filcu
Cercetătorii francezi s-au întrebat, în ultimele luni, de ce majoritatea tinerilor nu se infectează cu noul coronavirus -, dar când o fac, boala ia forme severe -, în vreme ce la persoanele peste 50 de ani se constată un procent ridicat de îmbolnăviri? (Apropiindu-se de 160.000 de pacienți diagnosticați, cu peste 29.000 de decese, Franța e a cincea cea mai afectată țară din Europa și se află pe locul 13, planetar). Răspunsul la care au ajuns oamenii de știință este unul surprinzător: ADN-ul este cel care face diferența!
Au scanat ADN-ul persoanelor infectate
În Franța, cele mai multe decese din cauza COVID-19 s-au înregistrat în rândul bătrânilor. Media de vârstă a celor 29.000 de victime este, de altfel, 81 de ani. Normal, vârstnicii au și alte comorbidități. Totuși, nu toți cei peste 50 de ani care au dezvoltat boala aveau și alte afecțiuni severe. Ba, chiar, ținând seama și de ritmul de viață al francezilor de vârstă mijlocie, mulți aveau o stare de sănătate relativ bună. Atunci când au luat în calcul supoziția că „genele sunt de vină”, cercetătorii francezi au căutat „particularitatea genetică”, pe grupe de vârstă, și au scanat ADN-ul persoanelor bolnave. Analizând formele grave de COVID-19 la tineri, profesorii Jean-Laurent Casanova și Laurent Abel de la Institutul Imagine din Paris au pornit de la „ipoteza că această gravitate este legată de variații genetice, adică de un determinism prezent de la naștere”. Că genele sunt responsabile pentru diverse boli nu e chiar o idee nouă, dar analiza pe tinerii cu formă gravă de COVID-19 a scos la iveală și faptul că, în trecut, acei pacienți au avut și alte boli virale, precum tuberculoza, herpesul sau gripa (aceasta din urmă tot cu forme grave).
Severitatea epidemiei scade, în Europa, de la Vest la Est
Cercetările francezilor - care au secvențonat deja 40 de genomi - ar trebui să permită identificarea particularităților genetice care accentuează severitatea infecției cu SARS-CoV-2 sau invers, care limitează apariția simptomelor, uneori până la absența completă a acestora (cum este și cazul persoanelor asimptomatice, în ciuda anumitor expuneri la infecție)”. Un studiu asemănător, pe ADN provenit însă de la pacienți din 33 de țări (Europa, Africa de Nord, Orientul Mijlociu), au realizat și cercetătorii belgieni de la Spitalul Universitar din Gent. Ei au găsit o legătură între gena ACE1 și dezvoltarea COVID-19. De asemenea, au descoperit că persoanele cu polimorfism D (aceeași genă poate lua multe forme) sunt mai puțin susceptibile să aibă forme severe ale bolii. „În general, cu cât ne îndreptăm din Vestul spre Estul estul Europei, cu atât este mai comun polimorfismul D al genei ACE1”, spune profesorul belgian Joris Delanghe de la agenția Belga. „În același timp, vedeți că severitatea epidemiei COVID-19 scade pe măsură ce treceți din Europa de Vest în Europa Centrală și de Est”. Cu toate acestea, dacă o legătură pare să fi fost confirmată între această genă și severitatea cazurilor COVID-19, echipa belgiană recunoaște, în articolul publicat pe MediQuality, că genetica nu este exclusiv responsabilă. Profesorul Delanghe spune că „genetica nu explică totul; aproximativ 38% din variabilitatea prevalenței ar putea fi explicată prin această frecvență a alelei D (la nivelul genei ACE1)”. Prin urmare, trebuie să se țină seama și de alți factori (sistemul de sănătate al țării, respectarea gesturilor de distanțare socială, viața sănătoasă înainte de pandemie și în timpul pandemiei etc.).