de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea
Această afecţiune apare cu precădere în cazul persoanelor trecute de 65 de ani, îndeosebi la femei. Cei care se confruntă cu această problemă medicală se regăsesc în imposibilitatea de a mai sta în picioare sau de a se mai deplasa. Doctorul Şerban Dragosloveanu, medic specialist ortoped, Spitalul Foişor Bucureşti, a explicat ce înseamnă fractura de col femural, care sunt cauzele apariţiei, cum se poate trata, dar şi cum o putem preveni.
„Simptomatologia reprezintă o durere în regiunea inghinală”
- Ce este fractura de col femural?
- Vorbim despre o afecţiune specifică pacienţilor vârstnici, de peste 65 de ani, produsă, de cele mai multe ori, după traumatisme prin cădere de la acelaşi nivel, din cauza fragilităţii osoase întâlnită la pacienţii osteoporotici, predominant de sex feminin. Poate apărea şi la tineri, în cazul unor accidente rutiere, unde au loc traumatisme de mare intensitate. Osteoporoza creşte semnificativ riscul de producere a fracturii, care se întâlneşte, îndeosebi, la pacienţii cu vârsta de peste 65 de ani. De asemenea, tumorile osoase reprezintă un alt factor de risc.
- Ce se întâmplă efectiv?
- În general, determină o întrerupere a vascularizaţiei capului femural care, corelat cu existenţa presiunii hematomului intracapsular, va determina, ulterior, apariţia necrozei capului femural. În cazul fracturilor de col femural, grad I, după Clasificarea Garden, pacienţii se pot mobiliza, simptomatologia fiind reprezentată de o uşoară durere în regiunea inghinală cu impotenţă funcţională parţială a membrului pelvin. Alături de durere, impotenţa funcţională, scurtarea membrului pelvin cu 3-4 centimetri şi poziţia vicioasă în abducţie şi rotaţia externă reprezintă simptomatologia fracturii de col femural. În majoritatea cazurilor, însă, pacienţii prezintă dureri intense la nivelul şoldului care nu le permit mobilizarea articulaţiei şi nici deplasarea. Fractura de col femural netratată scade drastic calitatea vieţii.
Incidenţa este mai mare la femei decât la bărbaţi
- Contează stilul de viaţă, sportul, alimentaţia?
- Conform studiilor, pacienţii activi din punct de vedere fizic prezintă un risc mai scăzut, comparativ cu pacienţii sedentari. De asemenea, femeile prezintă un risc crescut, din cauza predispoziţiei acestora la osteoporoză, după instalarea menopauzei. Pe de altă parte, unele paciente cu o activitate fizică intensă, de exemplu, alergări pe distanţe lungi, cunoscute cu amenoree, cu tulburări de alimentaţie şi cu osteoporoză, pot fi predispuse acestei afecţiuni.
- Se poate preveni?
- Densitatea ţesutului osos este influenţată de factorii genetici, de nutriţie, de activităţile fizice şi de secreţiile hormonale. Prin intermediul sportului, a nutriţiei adecvate, se poate menţine densitatea osoasă. De asemenea, se poate apela la administarea de suplimente care conţin calciu şi vitamina D3 sau anumite tipuri de calciu injectabil. Toate aceste suplimente sau tratamente pot întârzia apariţia osteoporozei. După vârsta de 40 de ani, când are loc apariţia menopauzei la femei, se recomandă efectuarea de investigaţii endocrinologice. Există numeroase medicamente care scad riscul fracturilor pe fondul fragilităţii osoase cu 50%, chiar după primul an al tratamentului.
- Cum se diagnostichează?
- Diagnosticare se bazează pe examenul imagistic, adică radiografia clasică de bazin în plan anteroposterior şi de profil al şoldului. Ulterior, un computer tomograf pentru determinarea gradului de cominuţie, RMN, în cazurile de fracturi oculte, scintigrafia, în caz de fractură pe os patologic sau Ecografie Doppler pentru a exclude tromboza venoasă profundă, în caz de prezentare întârziată a pacientului la spital.
„Tratamentul diferă în funcţie de gradul de deplasare, vârstă şi antecedente”
- Cum sunt localizate?
- Fracturile de col femural pot fi: bazicervicale, transcervicale şi sub capitale. Cu cât traiectul de fractură este mai apropiat de capul femoral, cu atât riscul de necroză este mai mare. În funcţie de gradul deplasării, sunt de tip I: incomplete, nedeplasate, impactate în valgus, de tip II: complete, nedeplasate, de tip III: complete, parțial deplasate şi de tip IV: complete şi complet deplasate. În funcţie de unghiul pe care traiectul de fractură îl face cu o linie orizontală trasată pe imaginea radiologică de incidenţă anteroposterioară a bazinului, există tip I, când unghiul traiectului este sub 30º, tip II , între 30º şi 50º şi tip III, când unghiul traiectului de fractură este mai mare de 50º (prezintă cel mai mare risc de instabilitate şi necroză a capului femural.
- Ce variante de tratament există?
- Tratamentul chirurgical este de elecţie, cu excepţia pacienţilor târâţi care nu pot suporta intervenţia chirurgicală sau a pacienţilor care nu ar putea beneficia de un şold funcţional cum ar fi cei imobilizaţi la pat. De asemenea, tratamentul diferă în funcţie de gradul de deplasare, vârsta şi antecedentele personale patologice ale pacientului. În cazul unui pacient tânăr cu o fractură de col femural cu deplasare se practică reducerea şi osteosinteza de urgenţă cu şuruburi canulate. Acest tip de tratament chirurgical se poate aplica şi în cazul pacienţilor vârstnici care prezintă o asemenea fractură, dar fără deplasare. În cazul unor fracturi bazicervicale se poate apela la osteosinteză cu placă de tip DHS (Dynamic Hip Screw). Dacă este un pacient vârstnic care prezintă o fractură de col femural cu deplasare, se recomandă artroplastia şoldului.
„Sunt predispuşi la apariţia trombozei venoase“
- Ce ne spuneţi despre intervenţia chirurgicală?
- În cazul fracturilor de col femoral operaţia nu este uşoară, indiferent de opţiunea de tratament. Prezintă dificultăţi în funcţie de caz, atât din punct de vedere al modului de abordare, cât şi al tehnicii chirurgicale. De asemenea, sunt operaţii ce nu pot fi lipsite de apariţia complicaţiilor. În general, pacienţii cu fractură de col femural sunt predispuşi la apariţia trombozei venoase profunde care poate, la rândul ei, să producă o embolie pulmonară. De aceea, este necesar un tratament anticoagulant profilactic şi mobili- zare precoce. Pacienţii vârstnici, care urmează tratamentul chirurgical, prezintă un risc crescut de deces. Pot apărea complicaţii locale: pseudartroză, necroza vasculară a capului femural, coxartroză secundară, luxaţie endoprotetică, degradarea montajului (n.r. - sar şuruburile), infecţii de tract urinar, infecţii bronhopulmonare, sindrom posttrombotic, decompensări ale unor afecţiuni cronice şi osteoporoză.