de Ştefania Băcanu şi Adrian Barna

În cele mai multe cazuri, apariţia infecţiilor este determinată de contractarea unei bacterii care, pe fondul unei imunităţi slăbite, a unei alimentaţii necorespunzătoare, dar şi al vârstei, declanşează o astfel de erupţie a pielii. Mihaela Panduru (medalion), medic Medic primar dermato-venerologie în cadrul Clinicii Zetta, a explicat cum apar aceste infecţii, care sunt cauzele şi cum se tratează, astfel încât să nu provoace complicaţii.

„Stafilococul auriu face parte din flora normală cutanată”

- Ce sunt infecţiile cutanate?

- Pe piele, noi avem ceea ce se numește flora cutanată sau microbiom. Ea este compusă din diverse bacterii și fungi (ciuperci). Aceste organisme au rolul de a preveni infecțiile cutanate prin realizarea unui ecosistem care să împiedice dezvoltarea bacteriilor patogene şi, implicit, a infecției cutanate. Printre bacteriile care fac parte din această floră cutanată se află și stafilococul auriu. Este bine de știut că stafilococul auriu face parte din flora normală cutanată însă, în anumite situații, poate să devină patogen și determină apariția unor infecții cutanate. De asemenea, există o tulpină de stafilococ auriu ce a dezvoltat multirezistență la antibiotic, MRSA - Methicillin-Resistant Staphylococcus Aureus, aceasta fiind cauza infecțiilor cutanate recurente, care nu răspund la terapia antibiotică antistafilococică și necesită antibiotic care să fie activ pe această tulpină.

- De câte feluri sunt?

- Din punct de vedere al localizării, infecțiile bacteriene sunt superficiale sau profunde. În anumite situații, cele cutanate diseminează pe cale sangvină în organism, determinând infecții sistemice.

- Ce se întâmplă atunci când intrăm în contact cu un agent infecțios?

- Microbiomul nostru cutanat încearcă să împiedice dezvoltarea unei infecţii, prin mecanismele sale de apărare imunologice. Câteodată reușește însă, în anumite situații, aceasta se răspândește pe cale hematogenă în organism transformându-se în infecție sistemică. În cazul în care vorbim despre o bacterie, cele mai frecvente infecții cutanate sunt cele produse de stafilococ și streptococ, care duc la foliculită, furuncul, abces cutanat, celulită sau erizipel.

„Abcesul cutanat poate să apară oriunde pe corp”

- Foliculita este foarte des întâlnită. Ce este mai exact?

- Este o infecție localizată la nivelul firului de păr care se manifestă prin prezența de leziuni ce conțin secreție purulentă şi care este produsă de stafilococul auriu. Aici vă dau cel mai des exemplu întâlnit și anume, foliculita care apare după epilat. Sunt acele mici pustule (coșuri) care apar din cauza mecanismului de iritație produs de epilare și care face ca stafilococul auriu, prezent în flora cutanată normală, să devină patogen și să producă inflamație. În momentul în care infecția afectează mai multe fire de păr și tegumentul adiacent, se formează furunculul. Acesta se manifestă prin prezența unei leziuni dureroase care evoluează spre acumulare de secreție purulentă, iar dacă nu se intervine terapeutic, evoluează spre spargere și eliminarea puroiului. Există persoane care pot dezvolta recurent aceste furuncule, în principal persoanele cu afecțiuni precum obezitatea, diabetul zaharat sau afecțiuni asociate cu imunodeficiență. Frecarea și prezența tulpinii MRSA sunt factori favorizanți în apariția recurentă a furunculozei.

- Aţi menţionat şi abcesul cutanat...

- Da, abcesul cutanat, un alt tip de infecție, se deosebește de furuncul prin faptul că nu se localizează la nivelul firelor de păr, putând astfel să apară oriunde pe corp, având dimensiuni mai mari decât furunculul. Amblele forme, însă, se pot complica cu infecție sistemică. Această complicație este sugerată de apariția febrei și a frisonului. În cazul în care infecția cutanată afectează dermul superficial, apare erizipelul. În momentul în care este afectat dermul profund și țesutul subcutanat, apare celulita. Acestea se manifestă printr-o zonă eritematoasă, dureroasă, cu temperatură locală crescută și edem. Pot fi însoţite de semne de infecție sistemică precum febra și frisonul. Atât erizipelul, cât și celulita sunt produse de streptococul de grup A. Factorii care favorizează apariția acestor infecții sunt leziunile cutanate prin pierdere de substanță, adică eroziuni sau ulcerații, care sunt o poartă de intrare pentru bacterie.

„Dacă pacientul face febră, sunt semne că infecția s-a extins”

- Pot apărea şi complicaţii?

- Da, în anumite situații, infecția se localizează mai profund de țesutul subcutanat, afectând fascia musculară. Această infecție se numește fasceita necrotizantă și este caracterizată prin necroza țesutului subcutanat și a fasciei musculare. Tegumentul este eritematos cu edem, iar apariția necrozei determină scurgerea unui lichid urât mirositor, a febrei, frisonului și stării generale alterate.

- Cum se tratează?

- Este recomandat ca, în momentul în care se observă apariția unor modificări cutanate, persoana respectivă să se adreseze medicului dermatolog. El este cel care poate pune un diagnostic, știe când să recomande un examen bacteriologic și mai ales să indice terapia adecvată. Această adresabilitate este bine să se realizeze încă de la primele semne de modificări cutanate pentru a se preveni apariția complicațiilor. În momentul în care infecțiile sunt strict cutanate, tratamentul constă în aplicarea de creme cu antibiotic topic de tipul acidului fusidic. Dacă pacientul face febră sau frison, sunt semne că infecția s-a extins pe cale hematogenă și necesită administrarea de antibiotic sistemic.

„În cazul în care vorbim despre o bacterie, cele mai frecvente infecții cutanate sunt cele produse de stafilococ și de streptococ, care duc la foliculită, furuncul, abces cutanat, celulită sau erizipel“

„Antibioticul sistemic se ia doar la recomandarea medicului!“

- Când se administrează antibioticul şi cum?

- Am observat frecvent în practica mea medicală că administrarea antibioticelor se face într-un mod complet greșit, în sensul în care medicamentele sunt luate inclusiv în cazul în care infecția este strict cutanată și nu există semne de infecție sistemică. Recomandarea este ca să se facă administrarea acestora doar atunci când apar semnele de infecție sistemică, deoarece, în lipsa acestora, infecția este strict cutanată și răspunde la tratamentul antibiotic local. Acest lucru este important, pentru că se dezvoltă rezistența la antibiotice, iar în momentul în care chiar este nevoie de antibiotic, organismul nu mai răspunde la acest medicament, fiind nevoie să se folosească antibiotice cu spectrul larg, de ultimă generație. O altă greșeală pe care o întâlnesc este aceea în care fie antibioticul sistemic nu este administrat în doza în care trebuie sau perioada administrării este prea scurtă. În acest sens, este bine ca antibioticul sistemic să se ia doar la indicația medicului! De asemenea, în fasceita necrotizantă, pe lângă tratamentul sistemic cu antibiotic, este nevoie să se facă și tratament chirurgical.