de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea
Condropatia genunchiului sau afecţiunea cartilajului articular poate apărea în urma unor activităţi repetate, muncă fizică sau sporturi de contact, dar şi după o lovitură directă. În fază incipientă, pacientul nu prezintă simptome, dar cartilajul suferă mici modificări, neregularităţi, semne de decolorare sau de scădere a consistenţei. Tarek Nazer (medalion), medic specialist Ortopedie-Traumatologie, la Clinica Masaia, a explicat ce înseamnă această afecţiune, ce riscuri există şi care sunt metodele de tratament.
„Reprezintă suprafaţa netedă care acoperă capetele oaselor ce se află în contact cu celelalte”
- Ce este cartilajul articular şi ce funcţii are?
- Cartilajul reprezintă suprafaţa netedă care acoperă capetele oaselor ce se află în contact cu celelalte, formând, astfel, o articulaţie. Este un ţesut neted, semidur, elastic şi rezistent, de culoare alb-gălbuie, cu rol în asigurarea mişcărilor articulaţiei şi în absorbţia şocurilor.
- Cum se produce condropatia?
- Condropatia reprezintă un defect apărut la nivelul cartilajului articular care este, de obicei, bine delimitată spre deosebire de artroză, care se manifestă prin deteriorarea generalizată a cartilajului. Cele mai frecvente cauze sunt suprasolicităriile prin muncă fizică sau sporturile de contact. Leziunile de condropatie se împart în fisuri superficiale sau profunde. Cele mai întâlnite forme de leziuni sunt cele superficiale, mai ales la persoanele tinere. Cele profunde apar posttraumatic sau, îndeosebi, la vârstnici.
- De câte tipuri este leziunea de cartilaj?
- Leziunile de cartilaj superficiale sunt consecinţa unei activităţi repetate sau a unei suprasolicitări şi, de cele mai multe ori, sunt asimptomatice, provocând un mic disconfort la eforturile îndelungate. Leziunile de cartilaj profunde apar în urma unui traumatism direct care distruge cartilajul în zona respectivă şi se manifestă cu dureri şi sensibilitate, mai ales la efort.
„Durerile se accentuează odată cu avansarea leziunii”
- Ce simptome are pacientul?
- De cele mai multe ori, simptomele încep doar cu un disconfort local care apare în urma anumitor activităţi. Apoi, durerile se accentuează odată cu avansarea leziunii, cu apariţia edemului articular şi al redorii articulare. În unele cazuri, se poate manifesta prin blocarea articulaţiei în flexie, din cauza deplasării unui fragment care se detaşează din cartilaj şi acţionează ca un corp străin intraarticular ce împiedică mişcarea normală a acesteia. Mai pot apărea şi alte semne precum hidartroza (acumulare excesivă de lichid intraarticular) şi cracmente osoase.
- Ce variante de tratament există?
- Atunci când vorbim despre leziuni superficiale sau de un grad incipient de afectare, nu se pune în discuţie operaţia, ci doar reducerea efortului fizic şi aplicarea unor tratamente intraarticulare pe bază de infiltraţii care ajută la regenerarea acestuia şi ameliorează simptomele. Cele mai folosite infiltraţii intraarticulare sunt cele cu PRP (plasma îmbogăţită cu trombocite). Sunt preparate din sângele propriu, prin recoltare a aproximativ 10-15 mililitri de sânge venos într-o eprubetă specială care conţine un gel şi un anticoagulant ce ajută la separarea plasmei îmbogăţită cu trombocite din celelalte elemente ale sângelui, iar după centrifugare, pentru aproximativ cinci-zece minute, se injectează intraarticular folosind o seringă şi un ac normal. Ajută la regenerarea ţesuturilor afectate. În cazul cracmentelor osoase, se pot efectua infiltraţii locale cu acid hialuronic (substanţă vascoelastică pe bază de colagen care ajută la lubrifierea articulară şi la reducerea cracmentelor intraarticulare). Infiltraţiile intraarticulare se mai pot asocia cu proceduri de fizioterapie şi kinetoterapie, în funcţie de fiecare caz în parte.
„Metodele chirurgicale de reconstrucţie se efectuează folosind tehnici minim invazive”
- În ce situaţii se recomandă intervenţia chirurgicală şi ce presupune?
- Leziunile profunde de cartilaj sau aflate într-un grad mai avansat nu vor răspunde la metodele nechirurgicale, deoarece, având un defect mare, necesită reconstrucţia cartilajului pentru a obţine un strat nou de cartilaj hialin sau de neocartilaj care să-l înlocuiască pe cel deteriorat. Metodele chirurgicale de reconstrucţie a cartilajlui se efectuează folosind tehnici minim invazive şi artroscopice, eliminându-se, astfel, inciziile mari care se folosesc în cazul metodelor clasice chirurgicale. În cazurile avansate, unde artroza este generalizată şi afectează toată suprafaţa articulară, este necesară înlocuirea acesteia cu o proteză totală unde osul este acoperit cu componente metalice şi între ele există o componentă de polietilenă ce asigură mişcarea naturală a articulaţiei.
- Care sunt cele mai folosite metode de reconstrucţie?
- Tehnica prin microfracturi în zona de condromalacie, prin care se îndepărtează cartilajul deteriorat şi se efectuează mici foraje în zona defectului care stimulează osul să formeze un neocartilaj în mod natural. Mozaicoplastia sau condroplastia, unde se folosesc cilindrii de cartilaj din zonele nonportante ale articulaţiei (aria care nu reprezintă punct de sprijin) şi se transferă în zona cu defectul de cartilaj pentru a se reconstrui suprafaţa portantă a articulaţiei. A treia metodă este matricea de colagen care se implantează în zona defectului pentru a genera un nou cartilaj.
„Trebuie menţinut un echilibru între mişcare şi alimentaţie”
- Cum este recuperarea postoperatorie?
- Recuperarea variază în funcţie de metoda folosită. Atunci când vorbim despre infiltraţii intraarticulare nu există timp de recuperare, pacientul poate efectua activităţile zilnice imediat, iar în cazul unui tratament chirurgical, perioada de recuperare variază între două şi şase săptămâni, în funcţie de tratamentul aplicat. În cele mai multe cazuri, pacientul îşi recapătă funcţia normală a membrului afectat după perioada de recuperare, însă, în cazurile foarte avansate unde tratamentul chirurgical a fost neglijat, rezultatele pot fi mai puţin satisfăcătoare. De aceea, nu este indicat să amânăm operaţia prea mult timp.
- Ce recomandaţi pentru evitarea eventualelor leziuni?
- Întotdeuna este recomandat să menţinem un echilibru între mişcare şi alimentaţie. Este indicat să avem o dietă sănătoasă, bogată în vitamine şi minerale, pentru a preveni durerile articulare şi apariţia artrozei. În plus, este la fel de important să efectuăm o încălzire adecvată înainte de orice tip de sport, iar la primele semne de disconfort, să oprim activităţile sportive şi să ne adresăm unui medic specialist pentru evaluare.
„Un tonus muscular bun previne problemele articulare“
- Cât de important e sportul în menţinerea sănătăţii articulaţiilor?
- Este foarte important să menţinem mobilitatea articulară şi tonusul muscular prin mişcare şi sport. Nu vorbim neapărat despre persoanele care suferă de probleme articulare, ci este de aplicat în cazul fiecăruia dintre noi. Un tonus muscular bun şi o mobilitate adecvată previn multe probleme articulare, însă este foarte important să nu exagerăm sau să nu suprasolicităm articulaţia mai mult decât este indicat, deoarece aceasta poate favoriza apariţia unor probleme precum distrugerea cartilajului.