de Ştefania Băcanu şi Daniel Alexandrescu
Stenoza de canal lombar se traduce prin îngustarea sau compresia sacului dural şi a nervilor spinali, din cauza uzurii şi a îmbătrânirii coloanei vertebrale. Pacienţii afectaţi, cei mai mulţi dintre ei fiind bărbaţi, simt durere la nivelul picioarelor, mai ales la mers, amorţeli, furnicături, slăbiciune şi dificultate în a se deplasa. Giuliano De Bella, medic rezident neurochirurg în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni, a explicat ce înseamnă această afecţiune a coloanei vertebrale, ce complicaţii poate produce şi cum se tratează.
„O altă manifestare este sindromul de coadă de cal”
- Ce este stenoza de canal spinal?
- Termenul „stenoză” vine de la cuvântul grecesc „stenozis”, care înseamnă „restrângere”. Stenoza de canal spinal sau vertebral înseamnă îngustarea diametrului unei porţiuni din coloana vertebrală.
- De câte feluri este stenoza şi cum se manifestă aceasta?
- În funcţie de zona unde se produce stenoza, poate să fie - cervicală, toracală, însă este foarte rară, şi stenoză lombară, fiind cea mai întâlnită. Aceasta se caracterizează prin dureri la nivelul fesierilor şi al picioarelor, amorţeli şi parestezii, adică, ceea ce pacienţii numesc „furnicături pe picior”. Bineînţeles, apare durerea la mers, aşa-numita claudicaţie neurogenă. Toate acestea pot apărea la unul sau la ambele picioare. În cazul stenozei cervicale, durerile apar la nivelul cefei, umerilor şi al braţelor. Şi aici pot apărea parestezii, adică furnicături şi amorţeli, iar în cazurile mai grave, pacientul s-ar putea afla în imposibilitatea de a efectua mişcări obişnuite, de exemplu: să ţină un pix în mână, sau o lingură. Stenoza toracală, rar întâlnită, apare doar la 1% dintre pacienţi, poate să coincidă cu stenoza lombară, ceea ce se întâmplă destul de des. Pacientul poate să simtă o diferenţă legată de sensibilitatea toracală. De exemplu, la atingere, poate să simtă mai puţin pe partea afectată. O altă manifestare, mai ales în cazul stenozei lombare, este sindromul cauda equina (coadă de cal), considerată o urgenţă me- dico-chirurgicală, unde, în afara durerilor şi amorţelii exacerbate, apare pierderea controlului sfincterian şi parestezii la nivelul genital.
„Pacienţii diagnosticaţi sunt, de regulă, bărbaţi”
- Există pacienţi predispuşi?
- 80% dintre pacienţii diagnosticaţi cu stenoză au mai mult de 60 de ani şi, de regulă, bărbaţii sunt mult mai afectaţi decât femeile. Persoanele care au activitate fizică intensă pe o perioadă lungă de timp, prezintă riscul producerii unor mici traumatisme vertebrale care, în timp, pot duce la o stenoză. O altă cauză poate fi şi sedentarismul, chiar dacă procentul este mult mai mic.
- Care sunt cauzele apariţiei?
- Acestea pot fi: congenitale, adică din naştere, din cauza unei malformaţii vertebrale, pot fi procese traumatice, iar aici nu ne referim neapărat la un traumatism unic şi grav. Poate apărea şi în urma unor suferinţe mici ale coloanei, repetate în timp. Cea mai întâlnită, însă, este cea degenerativă, adică, în urma procesului de îmbătrânire a oaselor. De asemenea, osteoartrita, osteoporoza şi toate bolile degenerative ale coloanei vertebrale, pot duce la stenoză. La nivel vertebral, cauzele sunt: hipertrofia ligamentului flavum, atunci când ligamentul se îngroaşă foarte mult. O altă cauză este producerea de osteofite, adică bucăţele de os care, prin procesul de îmbătrânire a coloanei şi prin mici traumatisme acestea pot să comprime rădăcinile nervoase sau sacul dural, hipertrofia articulară şi chistul articular.
„Cu cât este mai înaltă, cu atât va afecta mai mult”
- Ce se întâmplă dacă nu mergi la doctor, deşi ai dureri?
- Dacă nu este o stenoză severă, în timp, poate să degenereze, putând duce la paralizie totală (paraplegie sau tetraplegie) sau parţială (parapareză sau tetrapareză). Cu cât este mai înaltă stenoza, cu atât este mai gravă. Bineînţeles, la nivel cervical afectează mai mult. Măduva începe din creier şi se termină la nivel lombar. De aceea, cu cât este mai înaltă, cu atât va afecta mai multe niveluri, atât membrele inferioare, cât şi cele superioare.
- Cum se poate ajunge la invaliditate?
- Se poate ajunge prin stenozare, adică restrângerea canalului spinal. Acesta are un diametru şi dacă se îngustează, măduva şi rădăcinile nervoase suferă o compresiune, care, în timp, poate duce la invaliditate.
- Care sunt formele de tratament?
- Chirurgia elimină complet stenoza. În general, noi încercăm tratamentul medicamentos şi exerciţiile fizice (kinetoterapie şi fizioterapie) timp de trei luni. Dacă, în aceste trei luni nu se ameliorează simptomatologia, este indicată operaţia. Prezenţa sindromului de cauda equina este considerată o urgenţă şi trebuie să se intervină imediat chirurgical. O stenoză de aproximativ 90% se operează fără a mai aştepta efectul tratamentului.
„E indicat să se întărească tonusul muscular, abdominal şi centura pelvină”
- Cum se face recuperarea postoperatorie?
- La şase săptămâni de la operaţie, pacientul trebuie să înceapă kinetoterapia. Exerciţiile, de fapt, sunt menite să întărească zona musculară respectivă. De exemplu, pentru stenoza lombară, este indicat să se întărească tonusul muscular de la nivel lombar, abdominal şi centura pelvină. Practic, aceste exerciţii ameliorează postura şi stabilitatea coloanei. Educarea pacientului este importantă, fiind nevoit să modifice activitatea sa zilnică. După operaţia de stenoză cervicală, trebuie să poarte un guler care ţine coloana într-o poziţie corectă. Cel mai bine este să stea la repaus total, cât mai mult în pat, 16-18 ore, şi să meargă câte puţin fără să obosească.
- Se poate trăi normal după operaţie?
- În general, a doua zi după operaţie, pacientul scapă complet de dureri. Pare miraculos, însă, aşa este. Dacă pacientul suferă de un anumit grad de pareză, după operaţie, acesta va redobândi forţa zonei musculare afectate anterior. Rămân durerile postoperatorii, dar, după suprimarea drenului, acestea se ameliorează şi în câteva zile dispar.
„Infiltraţiile pot reduce inflamaţiile şi durerile“
- Infiltraţiile ajută?
- Da, ajută. Sunt mai multe tipuri de infiltraţii care pot reduce inflamaţiile şi durerile, dar nu e valabil pentru toţi pacienţii. Depinde de răspunsul acestora. Dacă acesta răspunde la infiltraţii, se poate continua, dacă nu, e bine să se întrerupă, pentru că există factori de risc. De exemplu, pot apărea infecţii sau se poate leza sacul dural sau rădăcina, din cauza asta este indicat să se facă sub ghidaj radiologic. Trebuie ţinut cont că există riscul de alergie la medicamente, pentru că se face un cocteil din cortizon, lidocaină (anestezic local) şi ser fiziologic care diluează anestezicul local.