de Ştefania Băcanu şi Adrian Pătrăuceanu
Virusul ucigaş, SARS-CoV-2, a pus stăpânire pe toată planeta şi, de mai bine de opt luni, medicii fac eforturi pentru a găsi soluţii de stopare a răspândirii, dar şi de vindecare a pacienţilor infectaţi. Din păcate, odată contactat, COVID-19 poate afecta întregul organism pe care l-a invadat, iar rezultatele sunt devastatoare. Neurochirurgul Dan Benţia (medalion) ne-a spus în ce măsură sunt atacate creierul şi sistemul nervos, ce complicaţii poate produce şi cum se manifestă bolnavul.
„Pierderea senzaţiei de miros o antrenează pe cea a gustului”
- Cum este afectat creierul de virusul SARS-CoV-2?
- Afectarea sistemului nervos de virusul SARS-CoV-2 s-a observat în formele medii şi severe, dar nici formele uşoare nu au fost cruţate. Calea de transmitere în sistemul nervos a fost aceea a nervilor olfactivi prin mucoasa nazală, din sânge, prin ruperea barierei hematoencefalice (ruperea barierei dintre ţesutul cerebral şi creier). Dintre simptomele pacienţilor care au prezentat afecţiuni ale sistemului nervos, putem preciza pierderea gustului şi a mirosului, cele mai întâlnite.
- Cum se ajunge la pierderea mirosului?
- În fapt, prin afectarea nervilor olfactivi ai mirosului, virusul ajunge în creier, în lobul frontal, şi se modifică la niveul bulbilor care sunt nişte structuri cerebrale puse în legătură cu nervii olfactivi, şi care duc la pierderea totală a mirosului. Acest mecanism se numeşte anosmie. Pierderea senzaţiei de miros antrenează pierderea gustului. Foarte mulţi pacienţi, până la o treime, acuză ca unice simptome pierderea gustului şi a mirosului.
„Poate avea tulburări psihice”
- Ce alte simptome mai poate avea pacientul?
- Ar putea avea tulburări psihice (agitaţie sau letargie, somnolenţă), crize convulsive (epilepsie), tulburări de memorie până la demenţă, amorţeli ale mâinilor şi picioarelor (afectarea sistemului nervos periferic) şi chiar tulburări respiratorii. În cazul respiraţiei, s-a crezut că problemele apar în urma plămânilor afectaţi, dar s-a dovedit că pot avea explicaţie şi prin atacul trunchiului cerebral, unde sunt sediile controlului expiraţiei şi al circulaţiei. În concluzie, virusul afectează atât sistemul nervos central, cât şi pe cel periferic. Simptomele enumerate mai sus pot fi o consecinţă a atacului direct viral asupra sistemului nervos. Encefalita virală sau meningoencefalita virală pot apărea ca răspuns imun, exagerat, al organismului la virus, sau al deversării în circulaţia cerebrală a unui mediator de inflamaţie (citochine) în sistemul nervos. Putem spune că nu se consideră a fi cel mai bine să avem un răspuns inflamator sau imun puternic. Mai bine este să avem un răspuns imun echilibrat.
- Ce se întâmplă în cazul pacienţilor asimptomatici?
- S-a constatat şi la persoanele asimptomatice că pot apărea simptome neurologice, cum ar fi microtromboze pe vasele mici cerebrale, adică astupări ale acestora. În fazele avansate, poate apărea atacul vascular cerebral ischemic. Se studiază, de asemenea, legătura şi apariţia AVC-ului hemoragic în atacul viral asupra creierului cu accidentele. Acest lucru reprezintă apanajul neurochirurgiei. Oricum, neurochirurgii au fost implicaţi în tratamentul bolnavilor aflaţi în situaţii critice de COVID-19.
„Unele simptome neurologice pot persista şi după externare“
- Există şanse ca simptomele să persiste şi după vindecare?
- Unele simptome neurologice pot persista şi după externarea pacienţilor infectaţi cu COVID-19, săptămâni sau luni, chiar dacă aceştia se dovedesc a fi negativaţi. La ora actuală, specialiştii caută dovada directă a afectării sistemului nervos de către COVID-19 prin recoltarea lichidului cefalorahidian şi căutarea particulelor virale în lichid. În concluzie, putem spune că sistemul nervos central şi periferic nu este ferit de atacul viral al virusului. În formele grave, până la 30%, au avut dovada clinică a afectării sistemului nervos central sau periferic, fapt îngrijorător, care necesită tratament susţinut. Putem spune că atacul COVID-19 este asupra întregului organism, nu doar asupra aparatului respirator, cum se credea la început. Sunt în derulare studii care să confirme discuţiile trecute mai sus, printre care pozitivarea lichidului cefalorahidian şi afectarea trunchiului cerebral. În tot acest proces, un rol deosebit îl au imagistica cerebrală, tomogra- ful cranian şi RMN-ul cerebral.