de Simona Lazăr

De obicei, când vorbim despre dislexie, ne gândim la oameni care confundă anumite litere atunci când citesc sau când scriu. Dar acesta este de fapt doar vârful aisbergului! Dislexia ar influența, de asemenea, înțelegerea sunetelor, ceea ce specialiștii numesc reprezentare fonologică.

Vinovată: viteza de procesare

Datorită unui studiu recent realizat de Bart Boets, acum știm mai multe despre importanța reprezentării fonologice. Acest psiholog clinic a interpretat o serie de sunete diferite, dar relativ similare, precum „da-da-da-da-da” și „ba-ba-ba-ba-ba” atât pentru persoanele dislexice, cât și pentru martori. Cele două grupuri au trebuit să facă diferența între cele două serii. Atât grupul de control, cât și grupul dislexic au avut succes în exercițiu. Strict vorbind, nu există, prin urmare, nicio problemă cu procesarea sunetelor în cazul persoanelor dislexice.

Răspuns mai lent

Oamenii de știință au evidențiat totuși o diferență între cele două grupuri și anume timpul necesar pentru a înțelege diferența dintre sunete. Persoanele cu dislexie au răspuns, în medie, mai lent decât cele de control și, utilizând scanări RMN, au observat procesele neuronale implicate în acest exercițiu. În concluzie, această diferență de viteză este legată de o coordonare mai slabă între mai multe zone ale creierului implicate în procesarea limbajului. Acest studiu oferă o mai bună înțelegere a dislexiei. Pe de altă parte, este încă prea devreme pentru ca rezultatele obținute să influențeze managementul persoanelor cu dislexie. Aceste rezultate trebuie mai întâi confirmate la un grup mai mare de adulți și apoi la copii. Dacă sunt confirmate, exercițiile legate de viteza de procesare a sunetului ar putea fi integrate în terapie. Pentru doctorul Bart Boets, lucrurile sunt clare: dacă aceste rezultate sunt confirmate, se poate găsi și un tratament bazat pe stimularea electrică a creierului. Acest lucru ar putea ajuta la restabilirea unei bune conectivități între regiunile creierului implicate în dislexie.