de Ștefania Băcanu şi Adrian Barna
Bolile cu transmitere sexuală (BTS) au o incidență crescută în ultimii ani și sunt generate de bacterii, virusuri ori paraziți. Din păcate, există situații în care pacientul nu are simptome, dar este purtător și poate contamina un partener sexual, sau sunt și cazuri în care boala este tăcută și se manifestă foarte târziu, într-o fază acută. Cristina Vasiliu, medic primar Obstetrică-Ginecologie, ne-a vorbit despre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală, ce complicații pot apărea dacă nu sunt tratate și ce tratament există pentru fiecare dintre ele.
„Răspândirea este posibilă și prin contact fizic intim”
- Ce sunt bolile cu transmitere sexuală?
- Bolile cu transmitere sexuală sunt infecții care trec de la o persoană la alta prin contact sexual (vaginal, anal, oral). Uneori, răspândirea este posibilă și prin contact fizic intim (infecția cu herpes și cea cu papiloma virus uman - HPV). Există peste 20 de astfel de boli. Cele mai frecvente sunt date de chlamydia, de herpesul genital, de gonoree, HIV/SIDA, HPV, sifilis, trichomonas și hepatita B și C. Ele pot fi cauzate de bacterii, virusuri sau paraziți.
- Cum se manifestă fiecare dintre ele?
- Chlamydia și gonoreea sunt infecții diferite care dau simptomatologie asemănătoare. Sunt și cazuri când nu dau semne. La femei, apar scurgeri sau sângerări vaginale, prurit, durere pelvină, senzație de durere sau arsură la urinare. La bărbați pot da durere sau arsură la urinare, scurgeri prin penis, disconfort și edem al testiculelor. Herpesul este cauzat de un virus și se manifestă prin apariția de vezicule dureroase în zona genitală care, ulterior, se sparg, formează o crustă și apoi dispar. Sunt incluse vaginul, anusul, fața internă a coapselor, iar la bărbați, testiculele, scrotul, anusul și fața internă a coapselor. Ca simptomatologie de însoțire pot apărea febră, dureri de cap sau tulburări la urinat. Primul episod este cel mai „zgomotos” și poate dura două-trei săptămâni.
„Simptomele de debut sunt febră, dureri musculare sau articulare”
- Spuneați că există infecții ce pot fi contactate și fără un act sexual?
- Infecția cu papiloma virusul uman (HPV) se transmite de la o persoană contaminată prin act sexual vaginal, oral sau anal, sau chiar prin simpla atingere tegument-tegument. Se manifestă prin condiloame (papiloame) genitale cutanate, vaginale, cervicale, dar și leziuni la nivelul colului uterin care, în timp, în anumite condiții, se pot transforma într-un cancer cervical. HPV este implicat și în alte cancere: vaginale, peniene, anale, ale cavității bucale și al gâtului. Uneori, aceste probleme apar la mulți ani după ce persoana a fost infectată. Există multe tipuri de HPV, însă doar o parte se poate transmite sexual. Sunt și pacienți infectați care nu au simptome, dar pot transmite virusul prin sânge sau prin fluide ale corpului cum ar fi sperma sau lichidul vaginal, prin sex de orice fel neprotejat sau prin ace și seringi folosite de persoane infectate. Simptomele de debut sunt febră, dureri în gât, de cap, musculare sau articulare. În primii ani după infectare, acestea sunt minime sau absente, dar, în timp, netratate, se manifestă prin dureri gastrice, greață, vomă, diaree, pierdere în greutate, infecții pulmonare, cerebrale și oculare.
- Cum se poate trata?
- Tratamentul se face cu medicamente antiretrovirale care țin infecția sub control la majoritatea pacienților. Prevenirea transmiterii infecției la alte persoane se face prin testare și începerea tratamentului cât mai repede, folosirea prezervativului, indiferent de tipul actului sexual, utilizarea acelor și a seringilor o singură dată, a periuțelor de dinți și a lamelor de ras individuale.
„Favorizează infectarea cu HIV sau virusul hepatitic”
- Ce ne puteți spune despre sifilis?
- Sifilisul este o infecție dată de o bacterie - Treponema Pallidum - care, în faza inițială, diseminează în tot organismul. Netratat, duce la complicații severe cardiovasculare, neurologice. Dacă o femeie gravidă e contaminată, o poate transmite fătului. Simptomele în sifilisul primar apar la două-trei săptămâni de la infectare: leziuni roșii, în relief, nedureroase la poarta de intrare (penis, vulvă, vagin, anus, rect). Ulterior, acestea se ulcerează și se vindecă de la sine în câteva săptămâni. Nefiind dureroase, ele trec ușor neobservate și netratate. În aceste condiții, boala evoluează și apare sifilisul secundar, cu o erupție generalizată, febră, adenopatii, pierdere în greutate. Urmează faza latentă, fără simptomatologie, la persoane care au infecția de câțiva ani fără să știe de ea. În faza tardivă, se formează leziunile cardiovasculare, tegumentare, cerebrale și la nivelul altor organe, iar neurosifilisul este forma gravă localizată cerebral și la nivelul măduvei spinale.
- Cum diagnosticăm aceste boli?
- Unele se pot diagnostica cu ocazia testării ginecologice sau prin examen microscopic al secrețiilor din vagin, penis, anus. Altele, prin dozări din sânge sau urină. Bolile cu transmitere sexuală afectează ambele sexe, dar femeile sunt mai predispuse la infectare. Netratate, evoluează și dau complicații: infertilitate, sarcini extrauterine, durere cronică sau cancerul de col uterin, care, la rândul lor pot favoriza infectarea cu HIV sau cu virusul hepatitic.
- Când este indicat screening-ul?
- Screening-ul include o serie de teste pe care medicul le poate recomanda pentru a diagnostica o persoană cu o astfel de infecție, cu atât mai mult cu cât acestea pot fi asimptomatice. Este recomandat persoanelor cu multiplii parteneri sexuali și celor care practică sexul neprotejat. Orice adult ar trebui testat cel puțin o dată pentru HIV, iar bărbații care întrețin relații sexuale cu persoane de același sex ar trebui testați anual. La fel și pentru sifilis, chlamydia, gonoree sau hapatita B și C.
„În cazul virusurilor, nu există tratament de vindecare“
- Cum se tratează cele mai întâlnite boli cu transmitere sexuală?
- De exemplu, pentru herpes genital tratamentul constă în medicamente care reduc simptomele și grăbesc stingerea episodului acut. El trebuie făcut în același timp de toate persoanele cu care persoana infectată a avut contact sexual, chiar dacă acestea sunt asimptomatice. Pe perioada tratamentului, nu este permis contactul sexual. În cazul virusului HPV, din păcate, nu există tratament, dar un organism cu imunitate eficientă îl poate elimina. Există, în schimb, metode de prevenire a infecției prin vaccinare. Acesta previne cancerul cervical și apariția condiloamelor, cu condiția să fie făcut înainte ca persoana să se infecteze. De aceea, se recomandă vaccinarea în intervalul de vârstă 9-26 ani, de preferință înainte de începerea vieții sexuale. Folosirea prezervativului nu previne în totalitate transmiterea virusului. Tratamentul antibiotic vizează, în general, bolile date de bacterii sau de paraziți. Pentru infecțiile provocate de virusuri, cum este HPV și HIV, nu există remediu care să vindece complet, dar sunt medicamente ce pot ameliora simptomele și reduce riscul de transmitere a infecției.