Main menu

header

826 12 1de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea

În ultimii ani, s-au înregistat câteva cazuri de moarte subită în rândul sportivilor de performanţă tineri, unii dintre ei fără să ştie dacă sufereau de vreo afecţiune a inimii. Cardiomiopatia hipertrofică este o boală riscantă, foarte des întâlnită în rândul atleţilor sau al celor care fac sport intens şi regulat. Cei mai mulţi pacienţii simt oboseală acută, palpitaţii, ameţeli şi nu au aer chiar şi la cel mai mic efort. Doctorul Alexandra Iordache (medalion), medic specialist expertiză medicală la Clinica Masaya, ne-a explicat cum se manifestă cardiomiopatia hipertrofică, ce riscuri şi complicaţii poate produce şi care sunt metodele de tratament.

„Inima nu mai poate să pompeze suficient sânge spre organe”

- Ce este cardiomiopatia hipertrofică obstructivă?

- Cardiomiopatia hipertrofică este o afecţiune cardiacă caracterizată printr-o hipertrofie asimetrică a ventricului stâng, ce generează o incapacitate de contractilitate a inimii, dar mai ales a septului interventricular. De asemenea, din cauza hipertrofiei peretelui, apare o scădere a rapor- tului capilare-fibre, de unde rezultă boala vaselor mici coronariene şi creşterea necesarului de oxigen. Inima nu mai poate să pompeze suficient sânge spre organe, determinând, astfel, stări de oboseală la efort, palpitaţii şi, în anumite cazuri, episoade de pierdere a conştiinţei.

- Este o boală a sportivilor?

- Da. În timpul antrenamentelor intense, debitul cardiac devine mai mare din cauza creşterii frecvenţei cardiace şi a volumului de bătăi, iar acestea determină modificările de la nivelul cordului, ducând la apariţia hipertrofiei ventriculare excentrice. Din acest motiv, este destul de frecventă la sportivi.

„Este o afecţiune genetică”

- Este asociată cu alte anomali?

- Studiile au arătat asocierea cu anumite anomalii, precum sindromul malformativ Nooman, sindromul Leopard şi sindromul Costello, cele mai frecvente fiind descoperite în copilărie, dar unele forme mai uşoare scapă nediagnosticate precoce.

- Este o boală ereditară?

- Cardiomiopatia hipertrofică familială este o afecţiune genetică. Unele cazuri se produc secundar unei mutaţii de tip autozomal dominant ale genelor proteinelor sacromerice, iar altele sunt sporadice. Mai mult de jumătate dintre cazuri sunt moştenite de la părinţi. Până în acest moment, se cunosc în jur de 13 gene care sunt răspunzătoare de apariţia cardiomiopatiei hipertrofice, iar în alte cazuri, boala este cauzată de alte afecţiuni genetice, incluzând boli metabolice şi neuromusculare moştenite.

- Este una dintre cauzele frecvente de moarte subită în cazul atleţilor? De ce?

- Moartea subită apare cel mai frecvent la pacienţii cu vârste cuprinse între 10 şi 35 de ani şi, de obicei, în urma efortului fizic. Decesul se produce, de cele mai multe ori, în timpul unei activităţi sportive, sau imediat după aceasta. Din păcate, nu există semne premonitorii sau predictive pentru moartea subită.

„Apare la orice vârstă, mai ales la sexul masculin”

826 12 2- Care este vârsta sau categoria de persoane predispusă îmbolnăvirii?

- Se poate întâlni la orice vârstă, având un maximum de frecvenţă vârsta de 30-40 de ani, mai ales la sexul masculin. Foarte des, boala este descoperită la adultul tânăr, iar severitatea simptomelor este corelată cu importanţa hipertrofiei.

- Care este simptomatologia?

- Primele simptome sunt date de dispneea la efort, apărută la aproximativ 90% dintre pacienţii simptomatici, urmată, apoi, de fatigabilitate, ameţeli la schimbări posturale, dureri precordiale, suflu cardiac, palpitaţii sau sincopă. Durerile au caracterul de angină pectorală cu intensitate şi durată mare. Variabilitatea simptomatologiei diferă de la pacient la pacient, în funcţie de manifestarea afecţiunii.

„Mulţi pacienţi acuză dureri toracice”

- Poate fi, în unele cazuri, o boală tăcută?

- Simptomele clinice sunt, deseori, absente, ele apărând, de obicei, la copilul mic, la adolescent sau la adultul tânăr.

- Pot fi dureri pe o perioadă mai lungă de timp?

- Mulţi pacienţi pot acuza dureri toracice pe perioade mai lungi de timp, atât în repaus, cât şi în timpul efortului, durerea putând fi accentuată de mesele bogate şi ingestia de alcool.

- Cum se pune diagnosticul?

- Stabilirea diagnosticului se bazează pe ecocardiografie, ECG, Rx cardiopulmonar, test de efort şi, uneori, pe tabloul clinic, chiar dacă, în anumite cazuri, la ascultaţie se percepe un suflu sistolic cu maximum de intensitate la nivelul marginii sternale stângi sau în apex.

„Unul dintre factorii de risc este tahiaritmia”

- Care sunt factorii de risc?

- Factorii de risc sunt instabilitatea clinică, prezenţa simptomelor persistente, starea sincopală şi prezenţa tahiaritmiilor.

- Poate produce complicaţii?

- Dacă cardiomiopatia hiertrofică nu este identificată din timp, poate duce la următoarele complicaţii: fibrilaţie arterială, afecţiuni ale valvei mitrale, endocardită arterială, insuficienţă cardiacă şi moarte subită.

- Cei diagnosticaţi cu această boală mai pot face sport?

- Da, dar antrenamentul ar trebui să se facă sub supravegherea unui antrenor profesionist, parcurgând toate etapele de pregătire şi de încălzire, astfel încât inima să fie pregătită să susţină un efort intens.

„Nu este indicat consumul de alcool”

- E nevoie de un regim special?

- Este indicat să se urmeze o dietă echilibrată, să nu consume alcool şi să aibă un stil de viaţă activ, prin efectuarea de mişcare zilnică, minimum o oră pe zi.

- Din 10 pacienţi, câţi pot muri de cardiomiopatie hipertrofică?

- Mortalitatea este de 2%-3% pe an la adulţi, iar riscul de moarte subită este mai mare la copii, acesta fiind de 6%.

„Decesul se produce, de cele mai multe ori, în timpul unei activităţi sportive, sau imediat după aceasta. Din păcate, nu există semne premonitorii sau predictive pentru moartea subită“

„Se poate urma tratament medicamentos pentru încetinirea pulsului şi relaxarea miocardului, precum şi tratamente intervenţionale“

„Operaţia este rezervată pacienţilor cu simptomatologie severă“

- Care sunt variantele de tratament?

- Tratamentul are ca scop principal ameliorarea simptomatologiei şi prevenirea complicaţiilor. Se poate urma tratament medicamentos pentru încetinirea pulsului şi relaxarea miocardului, tratamente intervenţionale, precum miomectomie septală, ablaţia septală sau implantarea unui defibrilator. Intervenţia chirurgicală este rezervată pacienţilor cu simptomatologie severă şi care nu răspund la tratamentul medicamentos.

- Există tratament care poate vindeca boala complet?

- La pacienţii asimptomatici, s-a demonstrat faptul că utilizarea anumitor medicamente poate reduce riscul de apariţie a morţii subite. Tratamentul are drept obiective prevenirea complicaţiilor. Cu ajutorul lui, prognosticul cardiomiopatiei hipertrofice s-a îmbunătăţit semnificativ în ultimii ani, datorită răspunsului pozitiv la tratamentele medicamentoase şi intervenţionale.