de Ştefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Noduli, mastoze, mici chisturi sau dureri în zona sânului reprezintă un motiv de îngrijorare pentru femeia purtătoare, dar este necesar de ştiut faptul că cele mai multe afecţiunilor mamare nu sunt canceroase, dar controlul oricărei modificări apărute la nivelul sânului trebuie examinată corespunzător. Miruna Ispas, medic specialist radiolog, cu competențe în imagistică senologică, ne-a vorbit despre cele mai întâlnite afecțiuni ale glandei mamare, care sunt cele grave și când trebuie efectuat un control de specialitate, astfel încât pacienta să se poată trata la timp.
„Traumatismele reprezintă injuriile directe ce pot apărea în urma unei căzături”
- Care sunt cele mai frecvente afecțiuni ce pot apărea la nivelul sânului?
- Majoritatea afecţiunilor este reprezentată de leziuni benigne, cele mai frecvente fiind fibroadenoamele şi leziunile chistice, dar mai pot apărea şi modificări inflamatorii, cum ar fi mastite, abcese sau tipuri mai rare de noduli, hamartoamele sau tumora phyllodes. Dintre leziunile canceroase fac parte carcinoamele în stadiul incipient şi carcinoamele invazive, cel mai frecvent fiind cel ductal în stadiu incipient.
- Ce ne puteți spune despre traumatisme?
- Traumatismele reprezintă injuriile directe asupra sânului, ce pot apărea în urma unei căzături, a unui accident auto secundar, a purtării centurii de siguranţă sau altor loviri uşoare. Mici traumatisme se mai dezvoltă şi în urma biopsiilor mamare sau postchirurgical. În astfel de situaţii, se instalează durere, se dezvoltă echimoze, noduli noncanceroşi sau hematoame, dar niciuna dintre ele nu reprezintă cancer, majoritatea vindecându-se de la sine. Dar, dacă problemele persistă mai mult de două-trei săptămâni sau observaţi că pielea devine caldă, inflamată sau dezvoltaţi febră, adresaţi-vă medicului, pentru că poate fi vorba despre o infecţie supraadăugată.
„Obezitatea, sedentarismul, consumul de alcool şi fumatul pot creşte riscului îmbolnăvirii”
- Când ar trebui să ne îngrijorăm?
- Nu orice nodul este cancer. De fapt, o mică parte dintre aceştia se dovedesc a fi de natură malignă. Ar trebui să ne îngrijoreze dacă un nodul este dur şi fix, dacă „trage” de pielea adiacentă, dacă mamelonul este retractat sau dacă apare orice scurgere mamelonară de culoarea sângelui şi dacă se dezvoltă noduli axilari.
- Care sunt factorii externi care pot îmbolnăvi sau afecta sânul?
- Factorii de risc externi şi conştientizarea acestora reprezintă informaţii valoroase, pentru că, dacă în cazul bagajului genetic nu avem cale de întoarcere, factorii externi pot fi modificaţi şi, astfel, riscul de a face cancer mamar este redus. Obezitatea, sedentarismul, consumul de alcool şi fumatul, sunt factori de risc care pot duce la creşterea riscului de cancer mamar. Apoi, anumite medicamente, cum ar fi terapia hormonală de substituţie sau anumite anticoncepţionale se numără printre factorii de risc. Şi, nu în ultimul rând, expunerea la radiaţii, mai ales în timpul copilăriei şi a adolescenţei, precum şi la substanţe chimice carcinogene, duc la un risc mărit de a face cancer mamar.
„Mastoza reprezintă modificări la nivelul ţesutului conjunctiv”
- Cât de periculos este un chist?
- Chistul este una dintre cele mai frecvente modificări benigne, dar cele mai multe sunt simple şi nu prezintă niciun fel de pericol, adică nu se pot transforma în cancer. Lucrurile se schimbă puţin atunci când vorbim despre leziuni chistice complicate sau complexe. Acestea necesită fie monitorizare mai frecventă, fie chiar un diagnostic histopatologic prin care se poate vedea la microscop dacă există sau nu celule canceroase. Totuşi, în proporţie extrem de mare, leziunile chistice sunt simple şi inofensive.
- Dar mastoza?
- Mastoza sau mastopatia fibrochistică reprezintă un termen colectiv care reuneşte mai multe subtipuri de modificări, însă substratul e acelaşi: schimbări la nivelul ţesutului conjunctiv, care se exprimă prin leziuni chistice şi fibroză. Aproximativ jumătate dintre femei au simptome legate de mastopatia fibrochistică, concretizate mai ales prin durere ciclică la nivelul sânilor şi senzaţia unor „întărituri” pe suprafaţa sânului, mai frecvente în timpul şi înainte de ciclul menstrual. Deşi nu este clar elucidat mecanismul, mastopatia pare a fi cauzată de fluctuaţii hormonale. În cele mai multe cazuri sunt inofensive, dar există şi mastoze cu atipii care se corelează cu un risc mai mare de a face cancer mamar. Pentru acest lucru, este nevoie de fragment de biopsie şi diagnostic histopatologic.
„Ecografia nu poate detecta microcalcificările”
- Când este necesară mamografia?
- Mamografia este necesară în două scenarii: în primul rând ca metodă de depistare precoce a cancerului mamar la doamnele fără simptome şi, în al doilea rând, ca metodă de diagnostic în cazul unei doamne la care deja există o modificare în sân. În România, majoritatea medicilor radiologi indică efectuarea mamografiei după vârsta de 40 de ani, o dată la doi ani. În cel de-al doilea scenariu, acest test este necesar ori de câte ori există o modificare la nivelul sânului, la pacientele de peste 40 de ani, înainte de biopsie şi de operaţie, pentru a avea un diagnostic, sau chiar la pacientele mai tinere, în funcţie de indicaţia ecografică şi de suspiciunea clinică.
- O ecografie pe an este un test suficient?
- Dacă pacienta are mai puţin de 40 de ani, în principiu, da. Cu toate că, există şi paciente mai tinere cu risc mărit, adică cele cu mutaţii genetice (BRCA 1 şi 2) sau cu multe cazuri de cancer de sân sau de ovar în familie, la care o ecografie anuală este insuficientă şi trebuie început din timp un control mamografic sau un RMN. Dacă pacienta are peste 40 de ani, este insuficient şi periculos să ne rezumăm doar la ecografie. Aceasta, bineînţeles, poate fi folosită ca o modalitate complementară mamografiei, dar nu să o înlocuiască. Din păcate, ecografia nu poate detecta microcalcificările, care pot reprezenta primul semn de cancer.
„E nevoie de un diagnostic cert, histopatologic“
- Care sunt pașii pe care trebuie să îi urmeze o pacientă diagnosticată cu cancer mamar?
- În primul rând, pacientele care au primit acest diagnostic trebuie să pornească în această luptă cu ideea că sfârşitul nu e aici şi cancerul mamar prins la timp este o boală vindecabilă. Dacă o pacientă este suspectă clinic sau imagistic, e nevoie de un diagnostic cert, histopatologic. Acest lucru se face printr-o puncţie-biopsie, o metodă mai simplă decât o operaţie, cu anestezie locală, fără să existe riscul diseminării sau al împrăştierii cancerului. Odată ce avem un diagnostic histopatologic şi imunohistochimic, se decide schema de tratament. Cel mai bine este ca pacienta să fie integrată într-o comisie multidisciplinară, în care chirurgul discută cu oncologul şi radioterapeutul despre următorii paşi. Sunt multe modalităţi de a învinge cancerul de sân: chirurgie, chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie, terapie cu anticorpi sau chiar terapii genetice, dar, cu cât vă luaţi inima în dinţi şi mergeţi mai repede la doctor, opţiunile sunt mai variate şi tratamentul este mai puţin agresiv.