de Ştefania Băcanu şi Adrian Pătrăuceanu
Sindromul Zollinger-Ellison este o afecţiune rară, rezultată în urma unei tumori neuroendocrine, ce secretă o substanţă, numită gastrină. Odată instalat, provoacă aciditate gastrică, ulcere multiple şi, în unele cazuri mai grave, cancer pancreatic. Din păcate, în timp, lăsată la voia întâmplării, tumora canceroasă se poate extinde şi în alte zone ale corpului.
Cantitatea mare de suc gastric duce la hipertrofierea mucoasei
Rolul pancreasului este de a produce enzime care sunt esențiale pentru o digestie sănătoasă a alimentelor. De asemenea, acesta produce mai mulți hormoni, inclusiv insulina, substanţă ce controlează nivelul glicemiei. Sindromul Zollinger-Ellison, care se instalează, de regulă, în zona pancreasului, apare spontan, de cele mai multe ori, în orice moment al vieții, cu o incidenţă mai mare în rândul bărbaţilor trecuţi de 30 de ani. Tumorile sunt localizate în duoden, pancreas şi nodulii limfatici abdominali, dar pot apărea şi localizări secundare la restul organelor. Aceste formaţiuni canceroase secretă gastrina, hormonul responsabil de creşterea secreţiei de acid în celulele mucoasei gastrice. În mod obişnuit, corpul eliberează cantități mici de gastrină după masă, ceea ce stimulează stomacul pentru a produce acid gastric ce ajută la descompunerea alimentelor și a lichidului în stomac, numai că, în cazul sindromului Zollinger-Ellison, cantitatea sucului gastric este foarte mare şi duce la proliferarea celulelor şi la hipertrofierea mucoasei.
Cei mai mulţi pacienţi au tumori multiple
Aproximativ 60% dintre pacienţii diagnosticaţi cu sindromul Zollinger-Ellison au tumori multiple. De regulă, sunt mici, mai puţin de un centimetru în diametru, cu creştere lentă. Dintre acestea, mai mult de jumătate sunt maligne. Această boală are un risc de apariţie ridicată în cazul pacienţilor cu un istoric compatibil, în special când simptomele sunt refractare la terapia standard de supresie acidă, iar testul cel mai bun pentru acest sindrom este dozarea gastrinei serice. De asemenea, bolnavii trebuie evaluaţi pentru infecţia cu Helicobacter Pylori, care, de obicei, duce la ulcer peptic şi secreţie crescută, gastrită în stadiu moderat. După stabilirea diagnosticului, este necesară localizarea formaţiunii tumorale printr-un CT abdominal sau scintigrafia receptorilor care pot identifica atât faza primară a bolii, cât şi metastazele. În plus, se vor recolta probe de sânge care vor fi analizate în laborator pentru a se depista dacă nivelul de gastrină este ridicat.
Helicobacter pylori, o cauză principală
Tratamentul Zollinger-Ellison constă, de cele mai multe ori, în medicamente care au rolul de reducere a acidului stomacal şi de vindecare a ulcerului, iar intervenţia chirurgicală este o variantă atunci când este necesară eliminarea tumorilor existente. Recomandarea pastilelor se face în funcţie de agentul etiopatogenic al ulcerului şi după realizarea analizelor indicate de medicul specialist. În cele mai multe cazuri care implică un tratament medicamentos este menţionată şi infecţia cu diferite bacterii dăunătoare ce atacă mucoasa stomacală, printre acestea aflându-se, cu precădere, Helicobacter pylori. Aceasta poate determina inflamaţia cronică a duodenului.